Codul penal al României

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Codul penal al României a fost emis pentru prima dată în anul 1865 în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, acesta evoluând în timp.

Codul de la 1865[modificare | modificare sursă]

Codul penal de la 1865 (denumit și „Codul Cuza”)[1] realizează unificarea legislativă penală și marchează începutul dreptului penal român după unirea din 1859 a Moldovei cu Țara Românească. Pentru elaborarea acestui cod s-au folosit izvoare precum Codul penal francez (1810) și Codul penal prusian (1859).

Codul Cuza consacra principiul legalității incriminării și a pedepsei, egalitatea în fața legii penale, umanizarea pedepselor, nu prevedea pedeapsa cu moartea, ci munca silnică pe viață. Infracțiunile erau clasificate în trei categorii: crime, delicte și contravenții.

Codul de la 1936[modificare | modificare sursă]

Codul penal de la 1936 (denumit și „Codul penal Carol al II-lea”) avea un caracter unificator după realizarea Marii Uniri de de la 1 decembrie 1918, intrând în vigoare la data de 18.03.1936.[2] Astfel, se introduc pentru prima dată alături de pedepse, măsurile de siguranță, măsurile educative (pentru minori), pedepsele complementare și alte accesorii. Codul nu prevedea pedeapsa cu moartea, pedepsei atribuindu-se rolul educativ și introducându-se instituția individualizării pedepsei.

Documentul era structurat în trei părți: dispoziții generale, dispoziții privitoare la crime și delicte și dispoziții privind contravențiile. Asemeni codului penal anterior, pedepsele erau de trei feluri: pentru crime, pentru delicte și pentru contravenții. Fiind considerată una dintre cele mai evoluate legi ale acelor timpuri, rămâne în vigoare până în 1969.

Codul de la 1969[modificare | modificare sursă]

Cu toate că a fost elaborat sub influența ideologiei marxiste,[3] Codul penal de la 1969 a consacrat principiul legalității incriminării și a sancțiunilor de drept penal, precum și principiul individualizării pedepselor, rămânând în vigoare până la data de 1 februarie 2014.[4]

Acest cod a fost modificat succesiv printr-o serie de legi speciale, mai ales după revoluția din anul 1989. Până la 8 decembrie 2008 au intrat în vigoare următoarele modificări:

  • Decizia Curții Constituționale nr. 214/1997;
  • Decizia Curții Constituționale nr. 463/1997;
  • Decizia Curții Constituționale nr. 25/1998;
  • Decizia Curții Constituționale nr. 177/1998;
  • Decizia Curții Constituționale nr. 5/1999;
  • Decizia Curții Constituționale nr. 150/1999;
  • Decizia Curții Constituționale nr. 165/1999;
  • Legea nr. 143/2000;
  • Legea nr. 197/2000;
  • Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 207/2000;
  • Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2001;
  • Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 89/2001;
  • Legea nr. 456/2001;
  • Legea nr. 20/2002;
  • Legea nr. 61/2002;
  • Legea nr. 169/2002;
  • Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2002;
  • Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2002;
  • Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 143/2002;
  • Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2004;
  • Legea nr. 85/2005;
  • Legea nr. 160/2005;
  • Legea nr 247/2005;
  • Legea nr. 278/2006;
  • Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2006;
  • Decizia Curții Constituționale nr. 62/2007;
  • Legea nr. 337/2007;
  • Legea nr. 58/2008;
  • Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 198/2008.

Codul din 2014[modificare | modificare sursă]

Deși ar fi trebuit să intre în vigoare în iulie 2010, acest moment a fost amânat de către autorități. Modul în care Codul penal și Codul civil au fost aprobate de autorități a fost contestat de către o serie de organizații neguvernamentale din România care au pornit o inițiativă numită Opriți Codurile!. În 13 aprilie 2009, coaliția a depus la Curtea de Apel București o acțiune împotriva Guvernului României și Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, acuzând cele două instituții publice de încălcarea unui întreg set de acte normative aflate în vigoare,[5] parte dintre acestea fiind enunțate și explicate ulterior în cadrul analizei preliminare.[6]

În final, noul cod penal, cuprins în Legea nr. 286/2009, a intrat în vigoare la 01 februarie 2014, odată cu Legea de aplicare nr. 187/2012 și cu o serie de modificări aduse la versiunea inițială publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 510 din 24.07.2009.

Note[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]