Zoe Dumitrescu-Bușulenga

1. Ordinul 23 August
2. Ordinul „Meritul Cultural”
3. Ordinul bulgar „Sf. Metodiu și Chiri”
4. Comandor al „Ordine al Merito della Repubblica Italiana”
5. Premiul Herder

Partid politic

Partidul Comunist Român

Alma mater

1. Facultatea de Drept din București
2. Facultatea de Litere din București
3. Institutul Pedagogic „Maxim Gorki“ din URSS

Profesie

cercetător, profesor, critic, istoric literar, eseist, filozof al culturii, pedagog, politician

Zoe Dumitrescu-Bușulenga (n. 20 august 1920^[7], București – d. 5 mai 2006, Mănăstirea Văratec, Neamț) a fost o personalitate a culturii și politicii din România, fiica lui Nicolae Dumitrescu, jurist, și a Mariei Apostol, filolog. A fost activă în perioada 1947-1989 în calitate de cercetător, critic și istoric literar, eseist, filozof al culturii, pedagog și politician membru al Partidului Comunist Român (PCR) din anul 1966^[7], al Comitetului Central al Partidului Comunist Român (1969-1974)^[8], și deputat în Marea Adunare Națională de două ori (1975 - 1980 și 1980 - 1985). A fost, de asemenea, vicepreședintă a Academiei Române și membră a unor importante instituții culturale europene, considerată unul dintre cei mai mari eminescologi ai țării^[9]. A fost profesor universitar de literatură universală și comparată și director al Institutului de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu”.^[10] Bună cunoscătoare și exegetă a Bibliei, după 1989 a ales să se retragă tot mai des într-o chilie a mănăstirii Văratec, călugărindu-se spre sfârșitul vieții sub numele de „Maica Benedicta”. A fost înmormântată în cimitirul Mănăstirii Putna.

Studii

Școala Centrală din București
Studii muzicale la Conservatorul "Pro-Arte"
Cursuri de „formare” la Institutul Pedagogic Maxim Gorki din Moscova (1947-1948) unde a fost președintele studenților români din acest institut.
Studii juridice și filologice (anglo-germanistică, istoria artelor)
1970, doctorat cu teza Renașterea - Umanismul - Dialogul artelor

Opera

Zoe Dumitrescu Bușulenga, comparatist și critic literar de formație anglo-germană, a manifestat preocupări de interdisciplinaritate și de filozofie a culturii. Este autoarea unor lucrări de istorie literară, literatură comparată, istoria culturii, analize stilistice și memorialistică. Își începe cariera traducând din rusește în 1949 „Poemul pedagogic” al lui Anton Semionovici Makarenko.

Activitate publicistică

Zoe Dumitrescu Bușulenga a publicat articole în numeroase reviste de specialitate: Manuscriptum, Revista de istorie și teorie literară, România literară, Secolul 20, Synthesis etc. A fost director al Revistei de istorie și teorie literară și al revistei ''Synthesis.

Opera literară

Studii de istorie a culturii

Ion Creangă, București, Ed. pentru Literatură, 1963
Eminescu, București, Ed. Tineretului, col. "Oameni de seama", 1964
Surorile Brontë, 1967
Sofocle și condiția umană, București, Ed. Albatros, col. "Contemporanul nostru", 1974
Eminescu - cultură și creație, București, Ed. Eminescu, 1976
Renașterea, umanismul și destinul artelor, București, Ed. Univers, 1975
Eminescu și romantismul german, București, Ed. Eminescu, 1986 ed. a II-a, București, Ed. Universal Dalsi, 1999)
Eminescu. Viață - Creație - Cultură, București, Ed. Eminescu, 1989
Ștefan Luchian, 1993, (în colaborare)
Muzică și literatură, (în colaborare cu Iosif Sava), București, Ed. Cartea Românească, 1986 (vol. II, 1987; vol. III, 1994)
Alte „pagini engleze”, Ed. Universal Dalsi, București, 2001

Studii de comparatistică

Renașterea, umanismul, și dialogul artelor, 1971; ediția a II-a, revăzută și adăugită, 1975
Valori și echivalențe umanistice, excurs critic și comparatist, București, Ed. Eminescu, col. "Sinteze", 1973
Itinerarii prin cultură, (culegere de articole grupate în patru capitole: I. Portrete pentru o istorie a culturii române, II. Literaturi străine, III. Miscellanea, IV. Gânduri de umanist), București, Ed. Eminescu, 1982

Impresii de călătorie

Periplu umanistic, 1980, București, Ed. Sport-Turism, 1980 (însemnări eseistice despre Grecia, Italia, Anglia, Suedia, Olanda, Franța)

Memorialistică

Caietul de la Văratec. Convorbiri și cuvinte de folos, Ed. Lumea Credinței, București, 2007

Participare în volume colective

Miorița (ediție îngrijită și prefațată de Zoe Dumitrescu Bușulenga), București, Ed. Albatros, 1972
Meșterul Manole (ediție îngrijită și prefațată de Zoe Dumitrescu Bușulenga), București, Ed. Albatros, 1976
Mihai Eminescu - Omagiu (1889-1979), Editura: Filaret, 1979
Istoria literaturii române. Studii (București, Ed. Academiei Române, 1979), ediție coordonată de Zoe Dumitrescu Bușulenga, care a fost și autoarea unor studii din cuprinsul cărții.
Antologia poeziei românești, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1984
Cainii noștrii", buletin documentar, Editura Casa Scânteii, București, 1980-1986

Ediții prefațate

Volume ale autorilor: Ioan Alexandru, Hans Christian Andersen, Vasile Băncila, Johannes Becher, János Bencsik, Amita Bhose, Elvira Bogdan, Ion Luca Caragiale, Mircea Cărtărescu, Adelbert von Chamisso, Geoffrey Chaucer, Ion Creangă, A.J.Cronin, Rosa del Conte, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Iosif Constantin Drăgan, Charles Drouhet, Mircea Eliade, Mihai Eminescu, Lucreția Filipescu, Antonio Fogazzaro, Johann Wolfgang von Goethe, Nicolae Iorga, Nikos Kazantzakis, Rudyard Kipling, Heinrich von Kleist, George Lăzărescu, Costache Negruzzi, Radu Niculescu, Camil Petrescu, Al. Philippide, Edgar Allan Poe, Armando Palacio Valdes, Sammuel Pepys, Friedrich Schiller, William Shakespeare, Veronica Stanei, Robert Louis Stevenson, I. M. Stefan, Rabindranath Tagore, Elena Teodoreanu, Guyn Thomas, Claude Tillier, Luigi Ugolini, George Uscătescu, Vasile Voiculescu ș.a.
Cântarea cântărilor (traducere de Ioan Alexandru)
Bibliografia relațiilor literaturii române cu literaturile străine (lucrare coordonată de Ioan Lupu și Cornelia Ștefănescu)
Crestomație de literatura română veche (coordonatori: I.C. Chițimia și Stela Toma).
Nuvele italiene din Renaștere, Editura pentru Literatura Universala, 1964

In memoriam

Omagiu acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga la 80 de ani; Volum îngrijit de Ileana Mihăilă, Ed. Roza Vânturilor, București, 2001
Să nu pierdem verticala. Interviuri și dialoguri, Editura Nicodim Caligraful, Mănăstirea Putna, 2013
Zoe Dumitrescu-Bușulenga în conștiința critică a contemporanilor, de Silviu Mihăilă, Editura ASE, 2016
Zoe Dumitrescu‑Bușulenga – Maica Benedicta - Contemporanii mei portrete, ed. a III-a, Editura Nicodim Caligraful, Mănăstirea Putna, 2019
Chipuri de lumină la Mănăstirea Văratec - convorbiri cu Fabian Anton, Ed. Vremea, București, 2018
Maica Benedicta (Zoe Dumitrescu-Bușulenga) – Oameni și întâmplări din Varatecul de altădată, Ed. Vremea, București, 2019

Cariera profesională

1947 - 1948 - Președinte al Comitetului U.N.S.R. de la Institutul Pedagogic „Maxim Gorki“^[11]
1948 - 1949 - Redactor la Editura de Stat
Până în 1957, redactor la Editura pentru Literatură și cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară "George Călinescu"
1948 - 1971 - asistent universitar, lector, conferențiar și profesor universitar (din 1971), șef al Catedrei de Literatură Universală și Comparată (din 1975) la Universitatea din București
Din 1973, director al Institutului de Istorie și Teorie Literară "George Călinescu" din București
Visiting Professor la Universitatea din Amsterdam (1972)
Membru corespondent al Academiei Române - 1 martie 1974
Membru titular al Academiei Române - 22 ianuarie 1990
Vicepreședintele Academiei Române (2 februarie 1990 - 18 februarie 1994)
Președinte al Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române
Director al Școlii Române din Roma - (1991-1997)
Membră în Comitetul Executiv al Asociației Internaționale de Literatură Comparată (1973-1979)
Membră a Academiei de Științe și Studii Europene din Franța
Membră a Academia Europaea din Londra (1993).

Premii și distincții

Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România (1986, 1989)
Premiul Herder (1988)^[12]
Premiul Adelaide Ristori (1993)
Ordine al Merito della Repubblica Italiana în grad de Comandor (1978) și în grad de "Grande Ufficiale" (1996)
Ordinul bulgar Sf. Metodiu și Chiril (1977)
Ordinul național Pentru Merit^[13], în grad de Ofițer (2003)

Note

^ ^a ^b Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Internet Speculative Fiction Database, accesat în 9 octombrie 2017
^ ^a ^b Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Autoritatea BnF
^ ^a ^b http://adevarul.ro/locale/slobozia/cum-s-a-transformat-criticul-literar-zoe-dumitrescu-busulenga-maica-benedicta-cea-deslusit-misterele-credintei-dumnezeu-1_55cf1a74f5eaafab2c8a2503/index.html Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ Zoe Dumitrescu Buşulenga, Gran Enciclopèdia Catalana
^ Album Academicum, accesat în 9 septembrie 2019
^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ ^a ^b ro Membrii ai CC al PCR
^ 13 iunie 1989, 13 iunie 2009, Lavinia Betea, Jurnalul Național, accesat la 19 septembrie 2013
^ „PORTRET: Zoe Dumitrescu – Buşulenga – intelectual luminos într-o lume decadentă. Un model al descoperirii esenţei credinţei”. Agenția de presă RADOR. 20 august 2017. Accesat în 4 iunie 2024.
^ coord. Păcurariu, Dim. (1979). Dicționar de literatură română. Scriitori, reviste, curente. Univers. p. 149.
^ După 1989, amintindu-și de acest moment, de originea sa socială burgheză și de lupta anticomunistă a familiei sale, Zoe Dumitrescu-Bușulenga povestea: „Am terminat dreptul, am făcut și teza pe care nu am putut‑o susține, pentru că rușii cereau altceva decât ceea ce am făcut eu. Eu mă întemeiam în special pe bibliografie franceză și anglo‑saxonă și atunci am făcut filologia în același timp cu dreptul. Termin filologia anglo‑germană și critica de artă. Am dat licența, un Shakespeare, cu Levițchi, expert în shakespearologie, dar în anul 1947 ne‑am trezit că pierdem tot. Ni s‑au luat casele, pământurile, tata a pierdut și pensia, a trebuit să‑l ascund pentru că fusese subsecretar de stat în Guvernul Maniu din 1929, alt frate era considerat criminal de război, o soră a mamei avusese soțul împușcat de Securitate în munți și așa mai departe... Eu am rămas pur și simplu pe drum. Ce fac cu familia mea? Și atunci, cu altă prietenă a mea care acum e la Paris, Neli Comorovschi – ea făcuse italiana și engleza –, ne‑am hotărât să apucăm pe un alt drum. Nu aveam altă ieșire, era singura. Se înființase atunci Institutul Maxim Gorki, unde puteai să intri, nu te întreba nimeni nici de origine, nu‑ți cerea nimeni biografia, dimpotrivă, nu trebuia să spui ce studii ai, pentru că alții nu aveau studii”.Dumitrescu-Bușulenga, Zoe (2017). Să nu pierdem verticala. Mănăstirea Putna: Editura Nicodim Caligraful. p. 53.
^ Florica Dobre (ed.) (2004). Membrii C. C. al P. C. R.: 1945-1989. București: Editura Enciclopedică. ISBN 973-45-0486-X.
^ Cancelaria Ordinelor - Cetățeni români și străini decorați cu Ordinul național Pentru Merit, presidency.ro, accesat 2010-08-18

Legături externe

Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – D
Programul Efigii, coord. Artur Silvestri: Zoe Dumitrescu-Bușulenga
Romania online: Famous Romanians from A to Z: Zoe Dumitrescu Bușulenga Arhivat în 4 noiembrie 2006, la Wayback Machine.
Zoe Dumitrescu-Busulenga l-a salvat pe tanarul poet Ioan Alexandru Arhivat în 3 iulie 2017, la Wayback Machine., 13 mai 2006, România liberă
Academicianul Zoe Dumitrescu Bușulenga a murit, 5 mai 2006, Amos News
Zoe Dumitrescu Busulenga, pe ultimul drum, 8 mai 2006, Evenimentul zilei
DE LA ACAD. ZOE DUMITRESCU-BUȘULENGA LA MAICA BENEDICTA, fundatiamaicabenedicta.ro

Interviuri

O lume fara radacini este o lume fara morala, 27 mai 2008, CrestinOrtodox.ro
Un om credincios poate sa faca lumina intr-un loc intunecat, 25 iulie 2012, Radu Comanescu, CrestinOrtodox.ro

[fccc33eb4dc54deb803e909b4b6930bc-1] Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Internet Speculative Fiction Database, accesat în 9 octombrie 2017

[061d0f31cb3049d6f502bf11d4d682fd-2] Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Autoritatea BnF

[5086409d950ac204870850d5cef7c841-3] ttp://adevarul.ro/locale/slobozia/cum-s-a-transformat-criticul-literar-zoe-dumitrescu-busulenga-maica-benedicta-cea-deslusit-misterele-credintei-dumnezeu-1_55cf1a74f5eaafab2c8a2503/index.html Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[f52460c55fc0eb81d56b1fb2360e43b3-4] Zoe Dumitrescu Buşulenga, Gran Enciclopèdia Catalana

[bc3bfc864f403382ca900b4b752024cd-5] Album Academicum, accesat în 9 septembrie 2019

[91cb1b4823a80020975118c76c60e13d-6] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[ovi-7] ro Membrii ai CC al PCR

[jurnalul2013-09-19-8] 13 iunie 1989, 13 iunie 2009, Lavinia Betea, Jurnalul Național, accesat la 19 septembrie 2013

[9] „PORTRET: Zoe Dumitrescu – Buşulenga – intelectual luminos într-o lume decadentă. Un model al descoperirii esenţei credinţei”. Agenția de presă RADOR. 20 august 2017. Accesat în 4 iunie 2024.

[10] rd. Păcurariu, Dim. (1979). Dicționar de literatură română. Scriitori, reviste, curente. Univers. p. 149.

[11] După 1989, amintindu-și de acest moment, de originea sa socială burgheză și de lupta anticomunistă a familiei sale, Zoe Dumitrescu-Bușulenga povestea: „Am terminat dreptul, am făcut și teza pe care nu am putut‑o susține, pentru că rușii cereau altceva decât ceea ce am făcut eu. Eu mă întemeiam în special pe bibliografie franceză și anglo‑saxonă și atunci am făcut filologia în același timp cu dreptul. Termin filologia anglo‑germană și critica de artă. Am dat licența, un Shakespeare, cu Levițchi, expert în shakespearologie, dar în anul 1947 ne‑am trezit că pierdem tot. Ni s‑au luat casele, pământurile, tata a pierdut și pensia, a trebuit să‑l ascund pentru că fusese subsecretar de stat în Guvernul Maniu din 1929, alt frate era considerat criminal de război, o soră a mamei avusese soțul împușcat de Securitate în munți și așa mai departe... Eu am rămas pur și simplu pe drum. Ce fac cu familia mea? Și atunci, cu altă prietenă a mea care acum e la Paris, Neli Comorovschi – ea făcuse italiana și engleza –, ne‑am hotărât să apucăm pe un alt drum. Nu aveam altă ieșire, era singura. Se înființase atunci Institutul Maxim Gorki, unde puteai să intri, nu te întreba nimeni nici de origine, nu‑ți cerea nimeni biografia, dimpotrivă, nu trebuia să spui ce studii ai, pentru că alții nu aveau studii”.Dumitrescu-Bușulenga, Zoe (2017). Să nu pierdem verticala. Mănăstirea Putna: Editura Nicodim Caligraful. p. 53.

[12] Florica Dobre (ed.) (2004). Membrii C. C. al P. C. R.: 1945-1989. București: Editura Enciclopedică. ISBN 973-45-0486-X.

[13] Cancelaria Ordinelor - Cetățeni români și străini decorați cu Ordinul național Pentru Merit, presidency.ro, accesat 2010-08-18

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]