Rabindranath Tagore

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Medalia Premiului Nobel

Rabindranath Tagore , numele europeinizat al lui Rabindranâth Thâkur (n. 6 mai 1861, Jorosanko,Calcuta - d. 7 august 1941), scriitor şi filosof indian din provincia Bengal, supranumit Sufletul Bengalului şi Profetul Indiei moderne, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1913.

Rabindranath Tagore
Rabindranath Tagore

Cuprins

[modifică] Motivaţia Juriului Nobel

"în temeiul versurilor sale profund sensibile, proaspete şi frumoase, prin care, cu un meşteşug desăvârşit, a izbutit să facă din gândirea sa poetică, rostită în propriile-i cuvinte englezeşti, o parte integrantă a literaturii occidentale".

[modifică] Date biografice

Fiu al lui Debendranâth Thâkur, unul din fondatorii mişcării "Brahmo Samaj", Tagore a crescut într-o famile de artişti şi reformatori sociali şi religioşi, opuşi sistemului castelor şi favorabili unei ameliorări a condiţiei femeii indiene. Tagore şi-a făcut studiile la Calcutta şi în Anglia, unde a studiat dreptul. În 1906, după divizarea Bengalului, aderă la mişcarea naţionalistă indiană. Tagore este cunoscut atât ca poet, cât şi ca filosof, însă aceste două calităţi sunt greu de separat în cultura indiană, în mod implicit filosofia este permanent prezentă în poezia sa. S-a interesat de problemele educaţiei şi, în 1921, reorganizează Universitatea "Vishba-Bharati" din Shantiniketan, unde însuşirea culturii indiene este accesibilă atât studenţilor indieni, cât şi celor străini. În 1951 a fost recunoscută ca Universitate internaţională de stat. A început să scrie poezii încă de la vârsta de 17 ani. Operele sale au fost scrise în dialectul bengalez, pe care Tagore le traducea el însuşi în limba engleză. A fost cel mai important scriitor indian din epoca colonială. Tagore a scris poezii, povestiri, romane, drame şi eseuri filosofico-pedagogice. Opera sa literară cea mai faimoasă este culegerea de poezii "Grădinarul" sau "Ofranda lirică" (1913). Alte opere mai cunoscute sunt romanul "Căminul şi lumea" (1910), drama "Oficiul poştal" (1912). Scrierile sunt pătrunse de o adâncă religiozitate şi reflectă admiraţia pentru natură şi pentru patria sa, India. Începând cu anul 1929 a început să se ocupe cu pictura, a fost şi compozitor al mai multor cântece cu caracter popular. Imnurile naţionale ale Indiei şi Bangladeshului sunt compuse pe cuvintele unor poeme ale lui Rabindranath Tagore. A fost primul scriitor din Asia care a fost laureat cu Premiul Nobel pentru Literatură (1913).

[modifică] Opera

Tagore a fost un scriitor bilingv, exprimându-se atât în limba bengali cât şi în limba engleză, în care şi-a tradus unele opere concepute în bengali. Opere apărute în limba engleză:

[modifică] Poeme în proză

  • Gitanjali (1912)
  • The Gardener (1913)
  • Fruit-Gathering (1916)
  • The Fugitive (1921)

[modifică] Teatru

  • Chitra (1913)
  • The King of the Dark Chamber (1914)

[modifică] Povestiri

  • HungryStones and Other Stories (1916)
  • Mashi and Other Stories (1918)
  • Broken Ties (1925)

[modifică] Romane

  • The Home and the World (1919)
  • The Wreck (1921)
  • Gora (1924)

[modifică] Eseuri

  • Sadhana (1914)
  • The Religion of Man (1931)

[modifică] Legături externe

Wikicitat
La Wikicitat găsiţi citate legate de Rabindranath Tagore.
Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Rabindranath Tagore


Predecesor:
Gerhart Hauptmann
Premiul Nobel pentru literatură
1913
Succesor:
Romain Rolland


Unelte personale