Atena (mitologie)
| Atena | ||
| Zeița înțelepciunii | ||
| Atena Muzeul Luvru |
||
| Tată | Zeus | |
| Mamă | Metis | |
| Frați | ||
| Simboluri | egida, bufnița, șarpele, armura, coiful, sulițele, Gorgoneionul și măslinul | |
| modifică |
||
| Subiecte în Mitologia Greacă | ||
|---|---|---|
| Mitologie Greacă | ||
| Titanii: | ||
| Zeii Olimpului: | ||
| Istorie legendară: | ||
| Ființe fabuloase: | ||
| Mitul grec/roman comparat | ||
Atena (greacă: Αθήνα) era una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei grecești, identificată de romani cu zeița Minerva. Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas.
Cuprins |
Date generale [modificare]
Atena era fiica lui Zeus și a lui Metis. Ea personifica forța moștenită de la Zeus, îmbinată cu înțelepciunea și prudența lui Metis. A fost zeița tutelară a cetății Atena. Zeiță războinică, Atena a jucat un rol important în lupta împotriva giganților. Ea participă, de asemenea, la războiul troian alături de greci, pe care-i susține, împotriva troienilor. Este cunoscută disputa dintre Atena și Poseidon cu prilejul împărțirii diverselor regiuni ale Greciei. Cu această ocazie, consiliul zeilor a făgăduit să dea Attica aceluia din cei doi care-i va dărui bunul cel mai de preț. Poseidon i-a dăruit calul, iar Atena măslinul, care avea să asigure prosperitatea locuitorilor. Ea a câștigat în felul acesta întrecerea și a devenit patroana cetății Athenae, care-i poartă de atunci numele.
Atena era socotită protectoarea artelor frumoase, a meșteșugurilor, a literaturii și a agriculturii, a oricărei acțiuni care presupunea ingeniozitate și spirit de inițiativă. Ea patrona viața socială și cea statală, era sfătuitoarea grecilor adunați în areopag și apărătoarea lor în războaie. La romani apare sub numele de Minerva.
Vezi și [modificare]
- Lista personajelor mitologice elene
- Listă de eroi din mitologia greacă
- Listă de ființe fabuloase în mitologia greacă
- Mitologie greacă
- Listă de zei
- Listă de zei (pe zone geografice)
- Muze
Bibliografie [modificare]
Surse vechi [modificare]
- Apollodorus, Library, 3,180
- Augustine, De civitate dei xviii.8–9
- Cicero, De natura deorum iii.21.53, 23.59
- Eusebius, Chronicon 30.21–26, 42.11–14
- Lactantius, Divinae institutions i.17.12–13, 18.22–23
- Livy, Ad urbe condita libri vii.3.7
- Lucan, Bellum civile ix.350
Surse moderne [modificare]
- Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, București, Albatros, 1995
- Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
- George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3
- N.A.Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 2003, ISBN 973-629-035-2
Legături externe [modificare]