Wilhelm Frick

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Wilhelm Frick

Wilhelm Frick (n. 12 martie 1876, Alsenz, Bavaria, Imperiul German – d. 16 octombrie 1946, Nürnberg, Germania) a fost un politician german în timpul celui de-al Treilea Reich, criminal de război, membru din conducerea Partidului nazist, Ministru de Interne al lui Adolf Hitler între 1933 și 1943 și apoi Protector al Boemiei și Moraviei. A avut un rol decisiv în introducerea și aplicarea legislației antisemite, motiv pentru care la Procesele de la Nürnberg de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a fost condamnat și executat pentru crime de război, crime împotriva păcii și crime împotriva umanității.

Activitatea politică[modificare | modificare sursă]

Frick a fost de profesie avocat. A studiat dreptul la München, Göttingen, Berlin și Heidelberg, [1] absolvite în 1901 [2]. A participat la puciul hitlerist din noiembrie 1923, în timp ce lucra la poliția bavareză, fapt pentru care a fost condamnat la închisoare în 1924.

În 1933 Hitler, care fusese proaspăt numit cancelar, l-a numit Ministru de Interne al Reichului, funcție pe care a îndeplinit-o până în 1943, când a fost numit Protector al Protectoratului Boemiei și Moraviei (1943 - 1945) [3] . În această funcție a supervizat și aprobat jafurile, executarea ostaticilor și alte abuzuri grave care au avut loc până la sfârșitul războiului[4] .

A avut o contribuție importantă la redactarea legilor rasiale care au fost promulgate în Germania. El a fost cel care i-a obligat pe evrei să poarte în piept steaua lui David din pânză galbenă, ca semn distinctiv [5].

Datorită rolului său în stabilirea legilor rasiste în Germania, Frick a fost inculpat și judecat în Procesele de la Nürnberg din 1945 pentru patru capete de acuzare:

  1. . Conjurație;
  2. . Crime împotriva păcii;
  3. . Crime de război;
  4. . Crime împotriva umanității.

A fost singurul dintre inculpați care a refuzat să fie audiat sub jurământ, sustrăgându-se astfel interogatoriului.

Judecătorii l-au găsit vinovat de capetele de acuzare nr. 2, 3 și 4 și, la data de 1 octombrie 1946, l-au condamnat la moarte prin spânzurare, alături de ceilalți criminali de război naziști. Sentința a fost executată la 16 octombrie 1946.

Note[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]