Wilhelm Frick

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Wilhelm Frick

Wilhelm Frick (n. 12 martie 1876, Alsenz, Bavaria, Imperiul German – d. 16 octombrie 1946, Nürnberg, Germania) a fost un avocat de profesie, cu studii de drept la München, Göttingen, Berlin și Heidelberg, [1] absolvite în 1901, [2] care a participat la puciul hitlerist din noiembrie 1923, în timp ce lucra la poliția bavareză, fapt pentru care a fost condamnat la închisoare în 1924.

În 1933 Adolf Hitler l-a numit Ministru de Interne al Reichului, funcție pe care a îndeplinit-o până în 1943, când a fost numit Protector al Protectoratului Boemiei și Moraviei (1943 - 1945). [3] În această funcție a supervizat și aprobat jafurile, executarea ostaticilor și alte abuzuri grave care au avut loc până la sfârșitul războiului.[4]

A avut o contribuție importantă în redactarea legilor rasiale care au fost promulgate în Germania. El a fost cel care i-a obligat pe evrei să poarte în piept Steaua lui David din pânză galbenă, ca semn distinctiv.[5]

Datorită rolului său în în stabilirea legilor rasiste în Germania a fost inculpat și judecat în Procesele de la Nürnberg din 1945, pentru patru capete de acuzare:

A fost singurul dintre inculpați care a refuzat să fie audiat sub jurământ, sustrăgându-se astfel interogatoriului.

Judecătorii l-au găsit vinovat de capetele de acuzare 2, 3 și 4 și, în data de 1 octombrie 1946, l-au condamnat la moarte, prin spânzurare, alături de ceilalți criminali de război naziști, sentință executată în 16 octombrie 1946.

[modificare] Note

[modificare] Legături externe

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Participare
Tipărire/exportare
Trusa de unelte
În alte limbi