Wilhelm Frick

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Wilhelm Frick

Wilhelm Frick (n. 12 martie 1876, Alsenz, Bavaria, Imperiul German – d. 16 octombrie 1946, Nürnberg, Germania) a fost un avocat de profesie, cu studii de drept la München, Göttingen, Berlin şi Heidelberg, [1] absolvite în 1901, [2] care a participat la puciul hitlerist din noiembrie 1923, în timp ce lucra la poliţia bavareză, fapt pentru care a fost condamnat la închisoare în 1924.

În 1933 Adolf Hitler l-a numit Ministru de Interne al Reichului, funcţie pe care a îndeplinit-o până în 1943, când a fost numit Protector al Protectoratului Boemiei şi Moraviei (1943 - 1945). [3] În această funcţie a supervizat şi aprobat jafurile, executarea ostaticilor şi alte abuzuri grave care au avut loc până la sfârşitul războiului.[4]

A avut o contribuţie importantă în redactarea legilor rasiale care au fost promulgate în Germania. El a fost cel care i-a obligat pe evrei să poarte în piept Steaua lui David din pânză galbenă, ca semn distinctiv.[5]

Datorită rolului său în în stabilirea legilor rasiste în Germania a fost inculpat şi judecat în Procesele de la Nürnberg din 1945, pentru patru capete de acuzare:

A fost singurul dintre inculpaţi care a refuzat să fie audiat sub jurământ, sustrăgându-se astfel interogatoriului.

Judecătorii l-au găsit vinovat de capetele de acuzare 2, 3 şi 4 şi, în data de 1 octombrie 1946, l-au condamnat la moarte, prin spânzurare, alături de ceilalţi criminali de război nazişti, sentinţă executată în 16 octombrie 1946.

[modifică] Note

[modifică] Legături externe

Unelte personale