Wilhelm Frick
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Punctul de vedere neutru al acestui articol sau al acestei secţiuni este disputat. Vă rugăm consultaţi părerile exprimate în pagina de discuţii. Vă rugăm nu ştergeţi eticheta până la rezolvarea disputei |
Wilhelm Frick (n. 12 martie 1876, Alsenz, Bavaria, Imperiul German – d. 16 octombrie 1946, Nürnberg, Germania) a fost un avocat de profesie, cu studii de drept la München, Göttingen, Berlin şi Heidelberg, [1] absolvite în 1901, [2] care a participat la puciul hitlerist din noiembrie 1923, în timp ce lucra la poliţia bavareză, fapt pentru care a fost condamnat la închisoare în 1924.
În 1933 Adolf Hitler l-a numit Ministru de Interne al Reichului, funcţie pe care a îndeplinit-o până în 1943, când a fost numit Protector al Protectoratului Boemiei şi Moraviei (1943 - 1945). [3] În această funcţie a supervizat şi aprobat jafurile, executarea ostaticilor şi alte abuzuri grave care au avut loc până la sfârşitul războiului.[4]
A avut o contribuţie importantă în redactarea legilor rasiale care au fost promulgate în Germania. El a fost cel care i-a obligat pe evrei să poarte în piept Steaua lui David din pânză galbenă, ca semn distinctiv.[5]
Datorită rolului său în în stabilirea legilor rasiste în Germania a fost inculpat şi judecat în Procesele de la Nürnberg din 1945, pentru patru capete de acuzare:
- 1. Conjuraţie;
- 2. Crime împotriva păcii;
- 3. Crime de război;
- 4. Crime împotriva umanităţii.
A fost singurul dintre inculpaţi care a refuzat să fie audiat sub jurământ, sustrăgându-se astfel interogatoriului.
Judecătorii l-au găsit vinovat de capetele de acuzare 2, 3 şi 4 şi, în data de 1 octombrie 1946, l-au condamnat la moarte, prin spânzurare, alături de ceilalţi criminali de război nazişti, sentinţă executată în 16 octombrie 1946.
[modifică] Note
[modifică] Legături externe
- Wilhelm Frick (1877-1946) NS-Politiker
- Shoa.de - Zukunft braucht Errinnerung: Wilhelm Frick (1877-1946)
|
|||||||||||||||||

