Strasserism
Strasserismul (în germană Strasserismus sau Straßerismus) este o formă de național-socialism dezvoltată pornind de la convingerile politice ale fraților Gregor și Otto Strasser(d),[1][2] ambii membrii ai NSDAP. Conform strasserismului, antisemitismul economic(d) primează asupra oricărei alte forme de antisemitism, iar ideologia nazistă nu este suficient de radicală ca să contribuie la o renaștere națională(d).
Otto Strasser, care s-a opus din motive strategice punctelor de vedere susținute de Adolf Hitler, a fost expulzat din Partidul Nazist în 1930 și a plecat în exil în Cehoslovacia, în timp ce Gregor Strasser a fost ucis în Germania la 30 iunie 1934 în timpul Operațiunii Colibri, operațiune în care numeroși susținători ai aceste forme, considerați adversari ai regimului, au fost eliminați. Strasserismul rămâne o poziție atractivă pentru mișcările postbelice de extremă dreapta.
Ideologie[modificare | modificare sursă]
Denumirea de strasserism este aplicată unei forme de nazism formulate de către frații Strasser. Deși au fost implicați în crearea programului național-socialist(d) în 1920, ambii au susținut că este partidul trebuie să renunțe la capitalul financiar(d).[3] Aceștia - asemenea lui Adolf Hitler - considerau că este necesară înlocuirea capitalismul financiar al evreilor(d) - o formă de antisemitism economic - cu producerismul(d) sau „capitalismul productiv”.[4]
Această formă populistă de antisemitism economic a fost modificată în 1925 de Otto Strasser și publicată în Nationalsozialistische Briefe unde sunt discutate noțiunile de luptă de clasă, redistribuirea avuției(d) și o posibilă alianță cu Uniunea Sovietică. În următoarea lucrare din 1930 intitulată Ministersessel oder Revolution l-a criticat pe Hitler pe motiv că acesta a trădat aspectul socialist al nazismului și a criticat ideea de Führerprinzip(d).[5] În timp ce Gregor Strasser era de acord cu nenumăratele remarci ale fratelui său, influența sa asupra strasserismului este limitată din cauza morții sale timpurii. Otto a continuat să-și modifice argumentele și a început să susțină destrămarea marilor moșii și dezvoltarea unui sistem identic cu asociațiile de meseriași(d), respectiv înființarea unei cooperative a Reichului care să gestioneze planificarea economică(d).[6]
Strasserismul a devenit o formă distinctă de nazism care, pe lângă antisemitism și ultranaționalismul palingenetic, a implementat o puternică critică a capitalismului(d) în baza unor unor argumente antisemite. Este însă sub semnul întrebării dacă această formă a fost cu adevărat diferită de național-socialismul clasic. Conform istoricului Ian Kershaw, „liderii SA [unde era și Gregor Strasser] nu aveau un punct de vedere diferit cu privire la viitorului Germaniei sau o altă politică de propus”. Adepții strasserismului au susținut radicalizarea regimului nazist și eliminarea elitelor germane, caracterizând ascensiunea lui Hitler la putere drept o revoluție pe jumătate încheiată.[7]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Peter Davies, Derek Lynch (). The Routledge Companion to Fascism and the Far Right. Routledge.
- ^ Roger Griffin (). The Nature of Fascism. Routledge. p. 166.
- ^ C. T. Husbands, 'Militant Neo-Nazism in the Federal Republic of Germany' in L. Cheles, R. Ferguson & M. Vaughan, Neo-Fascism in Europe, 1992, p. 98.
- ^ Ian Kershaw, Hitler: A Profile in Power, first chapter (London, 1991, rev. 2001).
- ^ Karl Dietrich Bracher, The German Dictatorship, 1973, pp. 230–231.
- ^ Nolte, Ernst (). Three Faces of Fascism: Action Française, Italian fascism, National Socialism. New York: Mentor. pp. 425–426.
- ^ Ian Kershaw, 1991, chapter III, first section.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Bolton, K. R. "Otto Strasser's 'Europe'". In Southgate, Troy ed. (2017) Eye of the Storm. The Conservative Revolutionaries of 1920s, 1930s and 1940s Germany. London: Black Front Press. pp. 7–31.
- Reed, Douglas (1940). Nemesis: The Story of Otto Strasser.
- Reed, Douglas (1953). The Prisoner of Ottawa: Otto Strasser.