Steaua lui David

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la Steaua lui David. Pentru alte sensuri, vedeți Steaua (dezambiguizare).
Steaua lui David gravată pe o piatră de mormânt
Steaua lui David pe drapelul statului Israel
Steaua lui David ca vitraliu al unei sinagogi

Steaua lui David, cu denumirea ebraică מגן דוד, Maghen David, care înseamnă "Scutul lui David", este o hexagramă alcătuită din două triunghiuri echilaterale, folosită ca simbol al evreilor și ca element emblematic la decorarea sinagogilor.

Apariția acestui simbol în iudaism nu este clară, deoarece el nu este prezent în Tanah, în Talmud sau în vreo altă sursă iudaică antică.[1]

Deși în Israel s-au găsit reprezentări ale stelei în șase colțuri, care datau din secolul VII î.e.n., prima folosire oficială a stelei lui David a avut loc la Praga, în 1354, când Carol al IV-lea, Împărat Roman le-a dat evreilor dreptul de a avea propriul lor steag. Evreii au pus pe el un simbol Magen David. În 1656, simbolul a fost gravat pe o piatră, pentru a demarca cartierul evreiesc de cele creștine din Viena. [2]

Din anul 1897, Steaua lui David a fost adoptată ca emblemă a sionismului. [3]

Există mai multe ipoteze despre semnificația simbolului Magen David, care se traduce literal prin "Scutul lui David":[4]

  • Simbolul provine de la modul în care vechii războinici evrei își construiau scuturile, care aveau pe interior cele două triunghiuri (singura figură geometrică nedeformabilă), montate astfel ca să formeze șase puncte de prindere pe perimetrul scutului.
  • Cele șase vârfuri simbolizează faptul că Dumnezeu domnește asupra întregului univers, pe șase direcții: est, vest, nord, sud, sus și jos.
  • În Cabala, cele două triunghiuri reprezintă dihotomia inerentă omului: binele versus răul, spritualul versus fizicul etc. Prin urmare, cele două triunghiuri ar putea reprezenta relația reciprocă între poporul evreu și Dumnezeu. Triunghiul cu vârful în sus simbolizează faptele bune, care urcă spre cer, spre a activa un flux de bunătate, ce se revarsă asupra lumii, reprezentat de triunghiul cu vârful în jos.
Stea galbenă cu incripţia "Jude" (evreu, în limba germană), folosind litere care imită, în derâdere, literele alfabetului ebraic.

În Germania nazistă, ca urmare a legilor rasiale, Wilhelm Frick le-a impus evreilor să poarte în piept o stea galbenă cu șase colțuri, ca semn distinctiv.[5]

La 3 septembrie 1941 Cabinetul ministerului de Interne al României a emis un ordin prefecțiilor de județe că evreii sunt obligați a purta ca semn distinctiv, „Steaua lui David” (steaua galbenă), cusută pe haină, în partea stângă a pieptului. În urma întâlnirii pe care Wilhelm Filderman, care deținea funcția de președinte al Uniunii Comunităților Evreiești, a avut-o cu Ion Antonescu la 10 septembrie 1941, mareșalul a anulat ordinul, totuși în Moldova, Cernăuți și Transnistria evreii erau siliți să poartă semnul distinctiv[6]. Mai mult, Consulatul român din Paris a cerut, dar fără succes, scutirea pentru evreii cetățeni români care se aflau în Franța.[7]

Nu același lucru s-a întâmplat în campania din Transnistria unde, la 3 septembrie 1941, colonelul Nica, prefect de Balta, a ordonat evreilor purtarea semnului galben și a unui număr de ordine pe care îl vor coase vizibil pe haină lângă steaua lui David.[8]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Portal Romania-Israel
  2. ^ Magen David
  3. ^ Star of David
  4. ^ What is the origin, meaning and significance of the star of David?
  5. ^ Online Enciclopedia of Mass Violence: Wilhelm Frick (1877-1946)
  6. ^ Dr. Lya Beniamin, Cronologia prigoanei (1940 - 1944), în volumul „Contribuția evreilor din România la cultură și civilizație”, editura Hasefer, București, 2004, pag. 153
  7. ^ Evreii din România (1939-1944), Dinu C. Giurescu
  8. ^ Transnistria lui Antonescu: câteva date, 4 august 2008, Delia Radu, BBC

Legături externe[modificare | modificare sursă]