Silivașu de Câmpie, Bistrița-Năsăud

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Silivaș (dezambiguizare).
Silvașu de Câmpie
—  Sat  —
Biserica ortodoxă
Biserica ortodoxă
Silvașu de Câmpie se află în România
{{{alt}}}
Silvașu de Câmpie
Localizarea satului pe harta României
Silvașu de Câmpie se află în Județul Bistrița-Năsaud
{{{alt}}}
Silvașu de Câmpie
Localizarea satului pe harta județului Bistrița-Năsăud
Coordonate: Coordonate: 46°46′56″N 24°18′01″E / 46.78222°N 24.30028°E / 46.78222; 24.3002846°46′56″N 24°18′01″E / 46.78222°N 24.30028°E / 46.78222; 24.30028

Țară  România
Județ Actual Bistrita-Nasaud county CoA.png Bistrița-Năsăud
Comună Silivașu de Câmpie

Populație (2002)
 - Total 1.048 locuitori

Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)
Cod poștal 427270
Prefix telefonic +40 x59 [1]

Silivașu pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773(Click pentru imagine interactivă)
Silivașu pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773
(Click pentru imagine interactivă)

Silivașu de Câmpie este un sat în partea de sud a județului Bistrița-Năsăud, în Câmpia Transilvaniei. Este reședința comunei Silivașu de Câmpie. La recensământul din 2002 avea o populație de 1048 locuitori.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Este atestat pentru prima data sub denumirea de Saluas. Această localitate a purtat următoarele denumiri: Zilvaș, Zilueaș, Siluaș, Pusta Silvasz, Mezo Silvaș, Olah Silvaș, Silivașul de Câmpie.

Academiceanul Iorgu Iordan susține că denumirea de Silivașu de Câmpie vine de la cuvântul maghiar szilvaș care înseamnă prundiș deoarece în această localitate au fost și sunt foarte mulți pruni. Alții sunt de părere că denumirea aceasta vine de la cuvântul latin silva care înseamna pădure. In anul 1930 s-a încercat schimbarea denumirii în Prunești sau Furnești, dar fără nici un rezultat deoarece cetățenii nu au fost de acord.

Locuitorii din această localitate au frecventat următoarele târguri: Teaca, Lechința, Sînmihaiul de Cămpie, Sîmpetru de Cămpie, Săbed, Reghin, Cluj, Rîciu, Sărmaș , Mociu , Urmeniș , Milaș , Teaca , Budești , Reghin , Tg. Mureș și altele. La târguri cumpărau și vindeau următoarele produse: înălțăminte,păsări, porci, vite și produse agricole. Vatra veche a satului se întindea de la moara comunală până la Ciurgău cu o distanță de 2 km si o formă alungită și răsfirată. Era înconjurată de pădurile: Saica, Contenit,Budiște și următoarele dealuri: Saica, Budiște, Contenit, Hîrtoape, Baraboi, și Căstăi. Actuala vatră a satului se întinde de-a lungul șoselei DN 16 și este înconjurată de dealurile amintite, are formă lunguiață și ca structură este răsfirată. Edificiile publice sunt situate în centrul civic, de-a lungul șoselei și în parc. Există următoarele instituții: școala generala Silivaș, grădiniță, primăria, căminul cultural, dispensar, farmacie, bibliotecă comunală, biserica veche (1662) și biserica nouă (1950). Arterele de circulație care străbat satul sunt: DN 16, drumul Silivaș-Visuia care leagă satul de următoarele localității: Fânațe, Delureni, Visuia și Miceștii de Câmpie, drumul Silivaș-Șopteriu care leagă satul de localitățile: Țăcșor, Țagu, Ulieș și Sângeorzu de Câmpie. Localitatea se găsește la 11 km față de calea ferată de la Sărmășel-Gară , precum si drumul Varmeghii, adică DN 16, Apahida – Reghin, drumul din Ulița Mare, drumul Pe Față și drumul Sub-contenit.

Este compus din următoarele părți: Măieriste, Dobrești,Fînațe, Pe Față, După Deal, Satu Nou și Mireș.

Această împărțire este urmarea faptului că baronul nu a dat voie să se construiască nimic pe moșia sa, datorită formelor de relief, a pădurilor existente, a practicării agriculturii și păstoritului. Satul a aparținut din anul atestării sale (1321) de comitatul, județul Cojocna – Cluj, Cluj – Turda, Cluj până în anul 1950 când a intervenit raionarea. Pana în anul 1956 a aparținut de raionul Luduș, din 1956 până în 1960 de raionul Sărmaș, iar între anii 1961-1968 aparținând din nou raionului Luduș. Din 14 februarie 1968 localitatea aprține județului Bistrița-Năsăud, conform noii împărțiri administrative teritoriale a țării.

Cultura populară

Locuitorii din această comună au fost foarte jucăuși, de aici rezultă trei tipuri de jocuri după vârstă : jocul mic, mijlociu și mare în Berc, Ulița Mare (Pustă) – loc considerat centrul economic și spiritual până la cel De-al Doilea Război Mondial, lângă Furnea Traian și în Parc.

Cel mai mult se juca la clăci, șezători, la nunți, dar și la petreceri, în zilele de duminică și în sărbători de după-amiaza și până seara târziu. Jocurile cel mai des jucate sunt următoarele:

  • Capra
    • În botă
      • Călușul de-a lungul
        • Hărțagul
          • Chiparușu’
            • Sârba
              • Târnăveana.
Cântecele de joc se foloseau la hațegana, la purtată și la fetele de la Căpâlna, pentru a avea un ritm mai vioi și pentru a colora jocul se utilizau strigăturile.
Din anul 1900 învățătorul Botezan Romul s-a ocupat de călușari. În institutul de Folclor din Cluj-Napoca se păstrează un manuscris din anul 1931 în care se află descrieri amănunțite a acestiu obicei străvechi.

La Rusalii cu jocul de-a lungul de la Macău și se duceau până în Ulița Mare și până la moară. În Ulița Mare se făcea jocul bărbuncul. Când veneau jandarmi maghiari îi prindeau pe feciori și ii duceau la oaste pentru câțiva ani. Jocul era organizat de doi chizeși care angajau în Vinerea Mare sau pe la Crăciun muzicanți. Aceștia erau răsplătiți cu bucate și cu bani. Muzicanții erau primași, contrabași si gordonași. Unii cântau din fluier, și din taragot . Dintre muzicanți anunțăm pe: Moldovan Alexa, Boca Pilaș, Cinca Gheorghe, Cinca Alexandru. Dupa anul 1918 s-a cântat și din acordeon.

Cei mai buni jucători au fost considerați următorii: Cămărășan Vasile, Cătană Andrei, Cătană O. Ioan, Cătană Dănilă, Cătană Gavrilă, Cătană Pantelimon, Mihalte Iosub, Păcurar Tănase, Rațiu Vasile, Rațiu Ioan, și Răzoare Petru.
Chiar și presa a făcut referiri la formația de dansuri populare a comunei, astfel că ziarul Ecoul nr. 29, din 31 august 1968 relatează următoarele : “Jocul de pe câmpie executat de formația din Silivașu de Câmpie în costume puternic contrastante alb-negru a impresionat prin montare- care aduce dezinvoltură și siguranță.”

Același ziar menționează pe data de 18 iulie 1970 în numărul 133, următoarele : “Suita de dansuri populare prezentată de echipa căminului cultural Silivașu de Câmpie a adus la rampă în lumina acelui soare strălucitor, strălucirile portului, bogăția folclorului din acea parte a locului.”

Formatia de dansuri populare a luat ființă în anul 1962, fiind instruită de înv. Pastor Ioan, înv. Peterfi Filon și înv Sămărtean Toma. Această formație a participat la diferite manifestări: Prislop, Cireșoaia, Bistrița, Sărmașu, Târgu Mureș, la Festivalul National de folclor din anul 1973.

În anul 2007 s-a format echipa de dansuri de copii condusă de Morar Vasile.

Din anul 2012 Profesorul coregraf Muntean Aurel (originar din Silivasul de campie) isi incepe activitatea de predare a jocului autentic din silivasul de campie

cu ,'Batranii Satului,..

Incepand in anul 2013 se formeaza o trupa de copii cu varste intre 7-12 ani , si o trupa de tineri cu varste intre 14-18 ani condusi de acelas profesor coregraf Aurel Muntean

impreuna cu fiul sau Paul Muntean!

In scurt timp acesta formatie reuseste sa se ridice la un nivel impresionant obtinand un fabulos loc 2 la Festivalul International De Folclor Pestisorul de Aur de la Tulcea!

Folclorul copiilor

Analizat sub raport estetic ca o creatie artistică, folclorul copiilor se caracterizeaza prin simplitate. Imaginile artistice sunt luate din lumea animalelor si florilor, din viata sociala si de familie sau dintr-o lume fantastica care sunt sugestiv – pregnant. Ceea ce da un colorit sunt intamplatorul si comparerea realului cu elemente ale fantasticului.

Din repertoriul jocurilor amintim : “De-a boii” , “De-a caii” , “ De-a pichili-n poarta” , “De-a iepurii”, si multe altele. Jocul “De-a iepurii” a fost mentionat de Traian Gherman in revista “Satul si scoala” , numarul 3-4 in paginile 114-115 din anul 1958.

Localitatea este recunoscută pentru tradițiile și jocurile populare românesti, promovate prin Festivalul folcloric interjudetean "Cantec și joc de pe câmpie" ce se desfășoară în fiecare an în luna iunie.

Vechea mănăstire[modificare | modificare sursă]

În anul 1765 la mănăstirea greco-catolică de aici se afla un călugăr Lazăr și dascălul Banu. Pădurea mănăstirii a fost pustiită de neuniți. În 1774 nu avea nici un călugăr. Averea: arător de 9 găleți[2], un fânaț de 16 care de fân, o pădure și 20 de stupi[3].

Obiectiv memorial[modificare | modificare sursă]

Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial. Obeliscul memorial a fost amplasat inițial în anul 1937 în satul Fânațele Silivașului, iar după restaurare, a fost mutat în comuna Silivașul de Câmpie, unde se află și în prezent. Monumentul, de formă prismatică, este postat pe un soclu piramidal, fiind realizat din piatră și împrejmuit cu un gard din lemn în memoria eroilor români și maghiari din Primul Război Mondial. Pe fațada obeliscului se află un înscris memorial: „S-a ridicat acest monument în comuna Silivașu de Câmpie în memoria celor 78 eroi căzuți pe câmpul de luptă din 1914-1919“. Dedesubt sunt înscrise numele celor 78 de eroi.

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  2. ^ 1 găleată = 80 litri de cereale.
  3. ^ http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/culturacrestina/1919/BCUCLUJ_FP_279432_1919_008_007_008.pdf Vechile mănăstiri românești din Ardeal

Legături externe[modificare | modificare sursă]