Taragot

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Taragot
Tarogato.jpg
Taragot.
Clasificare
instrument de suflat din lemn
Ambitus
și din oct. mică – do din oct. 3
Instrumente înrudite
Saxofon sopran, saxofon alto,clarinet,fagot,corn,oboi.
Interpreți
Luță Ioviță, Dumitru Fărcaș, Adi Neamțu, Luca Novac


Taragotul este denumirea a două instrumente de suflat din lemn distincte: un vechi instrument maghiar (cu ancie dublă și lipsit de clape, folosit pentru a emite semnale de luptă) și un altul, inventat în jur de 1900 pentru a suplini vechiul instrument (construit pe modelul saxofonului sopran – deci, cu ancie simplă), evident instrumentul care a stat si la baza folclorului romanesc.

În România, taragotul este foarte popular în zona Banatului și a Transilvaniei, dar și în alte regiuni. El a fost importat din Ungaria în anii 1920, dar folclorul romanesc i-a dat un sens mai bun decat cel initial. Unul dintre cei mai apreciați taragotiști este românul Dumitru Fărcaș, dar nu trebuie neglijat faptul ca Pera Bulz,, taragotist din Vata de Jos (Taraful de la Vata) are distinctia Tezaur Viu oferita de UNESCO in 2014 pentru intreaga sa cariera muzicala.

Alti artisti care si-au dedicat viata taragotului au fost celebrul Nelu Stanga (D.1997) , Ionel Coza (ambii colegi cu Pera Bulz la ansamblul folcloric Doina Crisului din Brad ) , Luca Novac (Banat), fratii Iosif si Cosmin Golban din Chisoda (Banat). Fabrica din Ungaria care facea taragoate a fost inchisa, dar prin anii '80 a fost deschisa una in Bucuresti. Dar nici aceasta nu a tinut mult si a fost inchisa.[necesită citare] Primul taragotist român a fost Nicolae Luță Ioviță, originar din Banat