Rotacism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Rotacismul sau rotacizarea este o schimbare fonetică ce constă în transformarea unui fonem în [r].

În unele limbi rotacismul se manifestă în flexiune. Este cazul, de exemplu, în limba latină, al substantivelor de declinarea a treia, la care [s] se schimbă în [r]: nominativ flos „floare”, genitiv floris.

În alte limbi rotacismul constituie o evoluție fonetică în raport cu limba de origine. În limba română, aceasta constă în transformarea lui [l] intervocalic din latină în [r]: solem > soare, caelum > cer, molam > moară.

În limba română veche este atestat și rotacismul lui [n] intervocalic din latină, în așa-numitele texte rotacizante (Codicele Voronoțean, Psaltirea Voronețeană, Psaltirea Scheiană și Psaltirea Hurmuzaki).

În limba română modernă, rotacizarea lui [n] se întâlnește în graiul din Țara Moților: găiră „găină”, lură „lună”.

Rotacismul lui [n] este caracteristic limbii istroromâne: bire „bine”, rumâri „români”.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Dicționar de termeni lingvistici, București, Teora, 1998
  • Sala, Marius et al., Enciclopedia limbilor romanice, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1989
  • Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), coordonator Ion Gheție, București, Editura Academiei Române, 1997