Limba proto-germanică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Proto-germanică
Vorbită în Europa de Nord
Număr de vorbitori Limbă moartă din sec. II î.Hr
Statut oficial și codificare
Limbă oficială în niciun loc (dispărută)
ISO 639-1 fără
ISO 639-2 gem
Răspândire în lume
Locul în care se credea că proto-germanica era vorbită
Locul în care se credea că proto-germanica era vorbită
Această pagină poate conține caractere Unicode.


Limba proto-germanică (sau german(ic)a comună) este limba ce reprezintă strămoșul comun ipotetic (protolimba tuturor limbilor germanice, printre care se numără și engleza modernă, olandeza și germana. Limba proto-germanică nu este confirmată în mod direct prin intermediul unui text, ci a fost construită cu ajutorul unor metode comparative. A fost observată și în cadrul câtorva inscripții runice din Scandinavia, datând din cca. 200 î. Hr., despre care se crede că reprezintă o etapă de tranziție spre limba proto-nordică.

Se crede că unele cuvinte moștenite de la germanica timpurie care există în limbile vecine ne-germanice au fost preluate din proto-germanică. Un exemplu se găsește în limbile finlandeză și în estonă, unde kuningas („rege”), este similar cu *kuningaz, cuvântul reconstruit din proto-germanică.

Caracteristici lingvistice[modificare | modificare sursă]

Fonologie[modificare | modificare sursă]

Consoane[modificare | modificare sursă]

D. Ringe (1997) a realizat următorul tabel cu consoane regăsite în proto-germanică:

Labială Dentală Alveolară Palatală Velară Labio-
velară
Consoană oclusivă Surdă *p *t *k *kʷ
Sonoră *b *d *g *gʷ
Fricativă *f *s, *z *h *hʷ
Nazală *m *n
Sonantă *l *r *j *w

Vocale[modificare | modificare sursă]

Vocale orale
Anterioară Posterioară
scurtă lungă f.lungă scurtă lungă f.lungă
Închisă i u
Semiînchisă e
Semideschisă ɛː ɛːː ɔː ɔːː
Deschisă ɑ ɑː
Vocale nazale
Anterioară Posterioară
scurtă lungă f.lungă scurtă lungă f.lungă
Închisă ĩ ĩː ũ ũː
Semiînchisă
Deschisă ɔ̃ː ɔ̃ːː
Deschisă ɑ̃ ɑ̃ː

Vezi și[modificare | modificare sursă]