Portocal

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
PortocalAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie
Histoire et culture des orangers A. Risso et A. Poiteau. -- Paris Henri Plon, Editeur, 1872.jpg
Portocal
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Încrengătură: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Subclasă: Rosidae
Ordin: Sapindales
Familie: Rutaceae
Gen: Citrus
Specie: 'C. × sinensis'
Nume binomial
Citrus × sinensis
Osbeck

Portocalul dulce (Citrus sinensis) este un arbore fructifer din genul Citrus, care face parte din familia Rutaceae. Este vorba despre un arbore de mărime mijlocie, dar în condiții optime poate ajunge la 13 m înălțime, are coroana mare, rotundă sau piramidală, cu frunze ovale de 7–10 cm cu margine dreaptă și ramuri care uneori au spini mari de 10 cm. Florile sunt albe parfumate, care apar izolat sau în buchet. Fructul este Portocala dulce. Sustantele active: hesperidina, pectina • Acidul: ascorbic, citricAlcaloizi: Betadina • Zaharuri: fructoză, galactozăVitamine (B2, B1, B6, și C) • Minerale: fier, calciu, magneziu, fosfor, potasiu, sodiu, zinc (în fruct)

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Portocalul a fost considerat în mod tradițional ca specia C. sinensis din genul Citrus. Lămâiul, Lima și Portocalul amar (Citrus aurantium) aparțin aceluiași gen. Investigații recente au demonstrat că majoritatea acestor pomi fructiferi sunt în realitate hibrizi produși din Pomelo (Citrus maxima), mandarina (Citrus reticulata) și Chitra (Citrus medica), iar numele științific corect este (Citrus sinensis). Vechiul nume, fără specificația de hibrid, se folosește încă mult.

Etimologia și origine[modificare | modificare sursă]

Portocalul are origine în India, Pakistan, Vietnam, sud estul Chinei și a fost adus de arabi în occident. În sanscrită se numea nâranga (probabil de origine darvidică, nu ariană; în tamilă naru înseamnă parfum. Din India a trecut în Arabia unde se numea naranj și apoi în sudul Franței, numit naurange (pronunțat noránsh)

Portocale şi Flori

Apoi în engleză și franceză s-a transformat în orange. Nu în toate limbile se folosește acest nume, în olandeză se numește „sinaasappel” „măr chinezesc”, iar în română, portocală.

În limba română denumirea pomului fructifer portocal provine de la denumirea fructului său, portocală, care este un împrumut din limba greacă modernă, portokálli[1], în alfabetul grec, πορτοκάλι, „portocală”.

Preluarea cuvantului din limba greaca nu este certa, deoarece in dialectul italian din Abruzzo, in special din Lanciano ( Chieti), nu se foloseste denumirea conforma limbii literare ( arancia) ci portocola. Deci pare avea mai degraba o origine latina.[necesită citare]

Întrebuințare și calități[modificare | modificare sursă]

Cultivarea acestui arbore face parte din agricultura multor țări, în Statele Unite (Florida și California), cea mai mare parte din țările mediteraneene, alte țări: Brazilia, Costa Rica, Belize, Cuba, Pakistan, China, India, Iran, Egipt, Turcia și Africa de Sud. Creste în general în regiuni umede. Înghețul prelungit sub 0 °C, afectează fructul și calitatea acestuia. Se cultivă ca arbol agricol și ornamental.

Valoare nutritivă[modificare | modificare sursă]

Portocalele conțin vitaminele A și C, fier, calciu și potasiu, având un rol important în dezvoltarea sistemului imunitar al organismului, iar prin antioxidanții componenți reduc efectele îmbătrânirii. Mineralele conținute contribuie la scăderea tensiunii arteriale, reduc riscul de infarct și de accident vascular, ajută la menținerea ritmului cardiac regulat și oferă energie organismului.

Producție[modificare | modificare sursă]

Ambersweet oranges.jpg

Potrivit FAOSTAT principalele producătoare de portocale (tone) în 2005 au fost:

1. Brazilia 17.804.600
2. Statele Unite 8.266.270
3. Mexic 3.969.810
4. India 3.100.000
5. Italia 2.533.535
6. China 2.412.000
7. Spania 2.149.900
8. Iran 1.900.000
9. Egipt 1.789.000
10. Indonezia 1.311.703

Varietăți comestibile[modificare | modificare sursă]

Există o mare varietate de portocali cu mari diferențe, fundamentale pentru calitatea și gustul fructului, care variază de la dulce la acru. Specia Citrus aurantium produce portocale amare utilizate pentru fabricarea băuturilor, marmelade și prajituri.

Grupul Navel[modificare | modificare sursă]

Caracterizat prin fructul lui mare și fără semințe cu coacere precoce, cu orificiul (buricul) așezat în zona opusă pedunculului. Nu este recomandat pentru sucuri.

Varietăți[modificare | modificare sursă]

Portocal în Galicia (Spania)
  • Bahianinha Baianina piracicaba. Arbore mic, apărut probabil printr-o mutație spontană de Navel Bahia. Este o varietate braziliană și se adaptează bine în regiunile călduroase.
  • Fishe
  • Gillemberg. Nu se cunoaște originea acestei varietăți, a fost descoperită de Gillemberg în 1985. Are un gust foarte bun.
  • Lane Late. Detectată în 1950 printr-o mutație spontană în proprietatea lui L. Lane, în Australia. Practic 50% din producția Navel este de Lane Late.
  • Leng
  • Navelate
  • Navelina
  • Newhall
  • Palmer
  • Skaggs Bonanza
  • Thomson
  • Bahia sau Washington

Grupul Albe[modificare | modificare sursă]

Varietăți[modificare | modificare sursă]

Varietate Navel
Fructe crude
  • Ambersweet
  • Belladonna
  • Verna
  • Cadenera
  • Castellana
  • Delta Seedless
  • Hamlin
  • Marrs
  • Midknight
  • Natal
  • Ovale
  • Parson Brown
  • Pera
  • Pineapple
  • Salustiana
  • Shamouti
  • Trovita
  • Valencia
  • Westin
  • Barberina
  • Valencia cutter

Grupul Sânge[modificare | modificare sursă]

Varietăți[modificare | modificare sursă]

  • Doble fina
  • Maltaise sanguine
  • Moro
  • Sanguinelli
  • Sanguinello
  • Torocco
  • Tomango
  • Washington sanguina

Grupul Sucrenias[modificare | modificare sursă]

Varietăți[modificare | modificare sursă]

  • Succari
  • Sucreña
  • Lima
  • Mosambi

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Font de Mora, R., El naranjo, su cultivo, explotación y comercio, España.
  • Saunt, James (citricultor), Variedades de cítricos del mundo, Editorial Sinclair, Valencia (España), 1992
  • Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2007. ISBN 978-973-675-307-7