Goana după aur din California

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare

Goana după aur din California (în engleză California Gold Rush; 1848–1855) a început în ianuarie 1848, când s-a descoperit aur la Ferma lui Sutter de la Coloma, California.[1] După ce s-a răspândit vestea, aproximativ 300.000 de oameni au venit în California din restul Statelor Unite şi de peste hotare.[2]

Aceşti primi căutători de aur, numiţi „Forty-Niners”, au călătorit până în California cu vaporul şi în căruţe cu coviltir peste continent, adesea înfruntând greutăţi mari pe parcursul călătoriei.[3][4] În timp ce majoritatea primilor sosiţi erau americani, goana după aur a atras şi zeci de mii de oameni din America Latină,[5] Europa,[6] Australia[7] şi Asia.[8] La început, prospectorii au extras aurul din albia râurilor şi pâraielor prin metode simple, cum ar fi strecurarea, dar mai târziu au fost dezvoltate metode mai sofisticate de extracţie, care ulterior au fost adoptate în întreaga lume. A fost extras aur în valoare de miliarde de dolari americani, aducându-le unora averi considerabile; totuşi, mulţi s-au întors acasă nu cu mult mai bogaţi decât veniseră.[9][10]

Efectele goanei după aur au fost substanţiale. Oraşul San Francisco s-a transformat rapid dintr-un cătun de corturi într-o metropolă şi s-au construit drumuri, biserici, şcoli şi alte oraşe.[11] A fost constituit un sistem de legi şi un guvern, ducând în 1850 la admiterea Californiei ca stat al SUA.[12] S-au dezvoltat noi metode de transport. Vaporul cu aburi a început să fie folosit pe scară largă şi s-au construit căi ferate. Agricultura, a doua ramură economică în creştere a Californiei a avut o creştere mare.[13] Însă au fost şi efecte negative: triburile de amerindieni au fost atacate şi izgonite de pe pământurile lor,[14] iar mineritul a distrus mediul înconjurător.[15][16]

Sailing to California at the beginning of the Gold Rush

Cuprins

[modifică] Introducere

Terenuri aurifere în California Sierra Nevada şi California de Nord

Goana de aur a început la Moara lui Sutter, lângă Coloma,[17] pe 24 ianuarie 1848. James W. Marshall, un şef de tură care lucra pentru pionierul John Sutter din Sacramento, a găsit bucăţi dintr-un metal strălucitor în moara de apă a unei maşini de tăiat lemne pe care o construia pentru Sutter, pe malul râului American River.[18] Marshall i-a adus lui Sutter ceea ce a găsit, şi cei doi au testat în secret descoperirea. Testele au arătat că bucăţile găsite de Marshall erau aur. Sutter a fost îngrozit de aceasta, şi a încercat să ţină secretul, deoarece se temea ce s-ar putea întâmpla cu planurile lui de a construi un imperiu agricol, dacă ar începe o masivă căutare după aur.[19] Totuşi, zvonul s-a răspândit şi a fost confirmat în martie 1848 de către Samuel Brennan, un comerciant şi ziarist din San Francisco. Cel mai celebru citat din Goana după Aur a fost al lui Brennan; după ce şi-a deschis în grabă un magazin de vândut echipamente de minerit şi prospecţie,[20] Brannan a umblat pe străzile din San Francisco, ridicând în mâini o pungă cu aur şi strigând „Aur! Aur! Aur din American River!”[21]

Pe 19 august 1848, ziarul New York Herald a fost prima publicaţie majoră de pe Coasta de Est care a scris că a început o goană după aur în California; pe 5 decembrie, preşedintele James Polk a confirmat descoperirea aurului într-o notă adresată Congresului.[22] Curând, valuri de imigranţi din toată lumea, care mai târziu au fost numiţi "Forty-Niners," au invadat Ţara Aurului din California, numită „Mother Lode”. Temerile lui Sutter s-au adeverit: a fost ruinat; muncitorii lui au plecat să caute aur, şi intruşi i-au invadat pământul şi i-au furat vitele şi recoltele.[23]

Piaţa Portsmouth din San Francisco în preajma lui 1851

San Francisco era o aşezare mică la începutul goanei după aur. Când locuitorii au auzit depre descoperire, întâi a devenit oraş-fantomă de corăbii şi magazine abandonate ai căror proprietari plecaseră după aur,[24] dar mai târziu a înflorit odată cu venirea noilor comercianţi şi locuitori. Populaţia oraşului a explodat de la cel mult 1.000 de locuitori[11] în 1848 la 25.000 de rezidenţi permanenţi până în 1850.[25] Ca şi în cazul multor oraşe cu explozie demografică, influxul brusc de populaţie a forţat infrastructura din San Francisco şi din alte oraşe din preajma zăcămintelor. Oamenii trăiau în corturi, colibe de lemn, sau cabine desprinse de pe vapoarele abandonate.[26]

În ceea ce a fost mai târziu denumită „prima goană după aur la nivel mondial”,[27] nu exista o cale de acces uşoară până în California; Forty-Niner-ii au îndurat mari greutăţi şi mulţi au murit în drumul spre locurile cu aur. La început, majoritatea argonauţilor, aşa cum au fost denumiţi, au călătorit pe mare. De pe Coasta de Est, o călătorie pe mare în jurul Americii de Sud dura între cinci şi opt luni,[3] şi însemna un drum de 18.000 mile marine (33.000 km). O rută alternativă era călătoria prin Oceanul Atlantic până pe malul Istmului Panama, apoi o călătorie de o săptămână cu canoe şi catâri prin junglă, şi apoi prin Oceanul Pacific, cu un vapor care merge spre San Francisco.[4] În cele din urmă, majoritatea căutătorilor de aur au luat drumul terestru de-a latul Statelor Unite, anume pe Drumul Californiei.[28] Fiecare dintre aceste trasee avea parte de pericolele lui mortale, de la naufragiu la febră tifoidă şi holeră.[29]

Portul San Francisco în 1850-1851

Pentru a satisface nevoile noilor sosiţi, vase cu bunuri din toată lumea — porţelan şi mătase din China, bere din Scoţia — au fost aduse la San Francisco.[30] La sosirea în San Francisco, căpitanilor vaselor le-au dezertat echipajele şi au plecat în căutare de aur. Sute de vase au fost abandonate, iar portul San Francisco a devenit o pădure de catarge. Localnicii întreprinzători au preluat aceste nave abandonate şi le-au transformat în depozite, magazine, cârciumi, hoteluri, şi pe unul în închisoare.[31] Multe dintre ele au fost distruse şi folosite pentru întărirea solului pentru a crea mai mult spaţiu construibil în oraşul care se extindea cu repeziciune.

În câţiva ani, a mai existat un aflux de prospectori important, dar mai puţin cunoscut în California de Nord, anume în districtele Siskiyou, Shasta şi Trinity de astăzi.[32] Descoperirea unor filoane în locul oraşului Yreka în 1851 a adus mii de căutători de aur în Siskiyou Trail[33] şi în ţinuturile nordice ale Californiei.[34] Aşezări ale epocii Goanei după Aur, ca Portuguese Flat de pe Râul Sacramento, au avut o existenţă efemeră. Oraşul Weaverville, din aceeaşi perioadă de lângă Râul Trinity deţine astăzi cel mai vechi templu taoist din California, moştenire a minerilor chinezi care au venit. Nu mai există astăzi prea multe oraşe fantomă din perioada Goanei după Aur, dar rămăşiţele binr păstrate ale odinioară înfloritorului oraş Shasta sunt acum parc istoric în California de Nord.[35]

Aur a fost descoperit şi în California de Sud, dar pe scară mult mai mică. Prima descoperire, din munţii aflaţi la nord de oraşul actual Los Angeles, fusese făcută în 1842, la şase ani înaintea descoperirii lui Marshall, pe vremea când California era încă parte a Mexicului.[36] Totuşi, aceste prime zăcăminte, ca şi ulterioarele descoperiri din munţii Californiei de Sud, au atras puţină atenţie şi au avut consecinţe economice limitate.[36]

Amerindieni ripostează împotriva minerilor.

Până în 1850, majoritatea aurului uşor accesibil fusese adunat, şi atenţia s-a îndreptat către extragerea aurului aflat în locaţii mai dificile. Puşi în faţa dificultăţilor din ce în ce mai mari de extragere a aurului, americanii au început să izgonească străinii pentru a ajunge la cel mai accesibil aur care rămăsese. Noul legislativ al statului California a adiotat o taxă pentru minerii străini de douăzeci de dolari pe lună, iar prospectorii americani au început să organizeze atacuri împotriva minerilor străini, ma ales împotriva celor latino-americani şi chinezi.[37] În plus, numărul mare de nou veniţi îi gonea pe amerindieni din zonele lor tradiţionale de vânat, pescuit şi adunat hrana. Pentru a-şi proteja casele şi mijloacele de trai, amerindienii au răspuns atacându-i pe mineri. Aceasta a provocat contraatacuri ale minerilor îndreptate împotriva satelor băştinaşilor. Amerindienii, depăşiţi ca armament, au fost adesea măcelăriţi.[14] Cei care au scăpat de masacre erau de multe ori incapabili să supravieţuiască fără a avea acces la zonele lor de adunat hrana, şi au murit de foame. Romancierul şi poetul Joaquin Miller a imortalizat un astfel de atac în lucrarea sa semiautobiografică, Viaţa printre modoci.[38]

[modifică] Forty-Ninerii

Strecurarea aurului pe Râul Mokelumne

Primii care s-au grăbit spre terenurile aurifere au fost chiar locuitorii Californiei—în primul rând americani şi europeni care locuiau în California de Nord, împreună cu amerindieni şi aşanumiţii Californio (californieni vorbitori de spaniolă).[39]

Zvonurile despre Goana după Aur s-au răspândit lent la început. Primii căutători de aur care au ajuns în California în 1848 erau oameni care locuiau în apropiere de California, sau care auziseră vestea de la echipajele vaselor de pe rutele cele mai rapide din California. Primul mare grup de americani care a sosit a fost cele câteva mii de oregonieni care au sosit pe drumul Siskiyou.[40] Apoi au urmat cei din Hawaii, cu corabia, şi câteva mii de latino-americani, inclusiv mexicani, peruani şi chilieni,[41] veniţi pe mare şi pe uscat.[42] Până la sfârşitul lui 1848, aproape 6.000 de argonauţi sosiseră în California.[42] Doar un număr mic (cel mult 500) sosiră pe uscat din Statele Unite în acel an.[42] Câţiva dintre aceşti „Forty-Eighteri”, cum au fost ei denumiţi, au reuşit să strângă mari cantităţi de aur uşor accesibil—în unele cazuri, strângeau aur în valoare de mii de dolari pe zi.[43][44] Chiar şi prospectorii obişnuiţi scoteau zilnic aur în valoare de 10 până la 15 ori salariul mediu zilnic al unui muncitor de pe Coasta de Est. O persoană putea munci şase luni extrăgând aur şi să obţină echivalentul salariului pe şase ani pe care l-ar fi obţinut acasă.[45]

Până la începutul lui 1849, vestea despre Goana după Aur se răspândise în toată lumea, şi un număr copleşitor de căutători de aur şi comercianţi a început practic să vină de pe toate continentele. Cel mai mare grup din 1849 au fost americanii, veniţi cu zecile de mii călătorind pe uscat de-a latul continentului şi pe mare pe diverse rute de navigaţie.[46] Australienii[7] şi neozeelandezii au aflat vestea de pe navele care transportau ziare hawaiiene, şi, cu miile, bolnavi de „febra aurului”, au urcat pe vasele care mergeau în California.[5] Forty-Nineri au venit din America Latină, mai ales din provinciile miniere mexicane de lângă Sonora.[5] Căutători de aur şi negustori din Asia, mai ales din China,[8] au început să sosească în 1849, întâi în numere mici la „Muntele de Aur”, denumire dată Californiei în chineză. Primii imigranţi din Europa, plecaţi datorită efectelor revoluţiilor din 1848 şi având o distanţă mai mare de călătorit, au început să sosească spre sfârşitul lui 1849, mai ales din Franţa,[6] dar şi din Germania, Italia şi Regatul Unit.[46]

Se estimează că aproape 90.000 de oameni au ajuns în California în 1849—aproximativ jumătate veniţi pe mare şi jumătate pe uscat.[47] Dintre aceştia, între 50.000 şi 60.000 erau americani, iar restul din alte ţări.[46] Până în 1855, se estimează că cel puţin 300.000 de căutători de aur, negustori, şi alţi imigranţi au sosit în California din toată lumea.[48] Cel mai mare grup a fost în continuare cel de americani, dar au fost şi mii de mexicani, chinezi, francezi, şi latino-americani,[49] împreună cu alte grupuri mici de mineri, ca filipinezii şi bascii.[50] Un număr modest de africani (cel mult 4.000)[51] au venit din Sudul Statelor Unite, Caraibe şi Brazilia.[52]

[modifică] Drepturi legale

Când a început Goana după Aur, în California nu exista lege. În ziua în care s-a descoperit aur la ferma lui Sutter, California făcea parte, din punct de vedere juridic, din Mexic, dar era sub ocupaţie militară americană, ca rezultat al războiului americano-mexican. După semnarea tratatului care a încheiat războiul pe 2 februarie 1848, California a devenit posesiune a Statelor Unite, dar nu era un teritoriu oficial şi nu a devenit stat până pe 9 septembrie 1850. California era în situaţia neobişnuită a unui teritoriu sub control militar. Nu exista legislativ civil, guvern sau putere judecătorească la nivelul regiunii.[53] Rezidenţii locali trăiau după un amestec confuz şi schimbător de legi mexicane, principii americane şi dictate personale.

Mineri care sapă în albia unui râu după ce apa acestuia a fost deviată într-un jgheab de lângă râu.

Deşi tratatul de după Războiul americano-mexican obliga Statele Unite să onoreze titlurile de proprietate mexicane,[54] aproape toate terenurile aurifere se aflau în afara acestor titluri. În schimb, acele terenuri erau "domeniu public," adică teren în proprietatea Guvernului Statelor Unite.[55] Totuşi, nu existau legi în vigoare, nici mecanisme de aplicare a vreunor legi.[56]

Avantajul Forty-Ninerilor era că aurul era „la liber”. Pe terenurile aurifere, nu exista proprietate privată, nu existau taxe de licenţiere, şi nici alt fel de taxe.[57] Forty-Ninerii au recurs la crearea propriilor lor coduri de legi şi la înfiinţarea organismelor de aplicare a legii. Se înţelegea că o „revendicare” putea fi „ridicată” de un prospector, dar că aceasta era validă doar atâta timp cât respectivul teren era lucrat activ.[58] Minerii lucrau pe un teren revendicat doar atât cât era destul cât să-i determine potenţialul. Dacă un teren era considerat de mică valoare—şi majoritatea aşa erau—minerii îl abandonau în căutarea unor terenuri bogate. În caz că un teren era abandonat sau nelucrat, alţi mineri ridicau revendicarea, adică începeau să lucreze un teren anterior revendicat.[58] Disputele erau rezolvate adeseori personal şi violent, şi erau tratate de alte grupuri de prospectori în calitate de arbitri.[55][58]

[modifică] Dezvoltarea tehnicilor de extracţie a aurului

Deoarece aurul din zăcămintele din California era atât de concentrat, primii Forty-Nineri pur şi simplu au strecurat aurul din râurile şi pâraiele din California.[59] Totuşi, strecurarea nu putea fi făcută pe scară largă, iar unii mineri şi grupuri de mineri au progresat la folosirea unor utilaje mai complexe („leagăne” sau „rockers” sau „long-toms”)[60] pentru a procesa volume mai mari de prundiş.[61] În cele mai complexe tehnici, grupuri de prospectori deviau cursul unui râu pe un jgheab aflat în apropiere, şi săpau după aur în albia râului.[62] Unele estimări moderne realizate de United States Geological Survey arată că peste 370 de tone[63] de aur au fost extrase în primii cinci ani ai Goanei după Aur (aur în valoare de aproximativ 7,2 miliarde de dolari la preţul din noiembrie 2006).[64]

În următoarea etapă, până în 1853, primele tehnici hidraulice de minerit erau utilizate pe terenuri cu pietriş aflate pe pantele dealurilor.[65] Tehnicile hidraulice (care au fost inventate în California cu această ocazie) presupun ca un furtun de mare presiune să îndrepte un flux puternic de apă către zonele cu pietriş care conţin aur. Pietrişul amestecat cu aur trece prin jgheaburi, iar aurul se depune pe fund, de unde este colectat. Până în anii 1880, se estimează că 340 t de aur (în valoare de aproximativ 6,6 miliarde de dolari la preţurile din noiembrie 2006) a fost extras prin „hidraulizare”[64]

Un produs secundar al acestei metode de extracţie erau mari cantităţi de pietriş şi nisip fin, combinat cu metale grele şi alţi poluanţi, care au fost deversate în râuri.[15] Multe zone încă mai poartă cicatricile mineritului hidraulic, deoarece gropile şi pietrişul expuse astfel nu pot susţine viaţa plantelor.[16]

Moară de zdrobit cuarţ în Grass Valley

După terminarea Goanei după Aur, operaţiunile de extracţie au continuat. Ultima etapă în recuperarea aurului liber a fost aceea de a căuta aurul ajuns, de-a lungul milioanelor de ani, prin eroziune, sub albiile râurilor şi torentelor din Valea Centrală a Californiei şi din alte regiuni ale statului (ca de exemplu Valea Scott din Districtul Siskiyou). Până la sfârşitul anilor 1890, tehnicile cu săpături (inventate tot în California) au devenit rentabile,[66] şi se estimează că peste 620 t de aur(în valoare de 12 miliarde de dolari la preţurile din noiembrie 2006) au fost extrase prin săpături.[64]

Atât în timpul Goanei după Aur, cât şi în deceniile ce i-au urmat, căutătorii de aur au efectuat de asemenea extracţii în „piatră tare”, adică extragerea aurului direct din rocile care îl conţineau (de regulă cuarţ), săpând sau producând explozii pentru găsirea şi scoaterea filoanelor de cuarţ ce conţinea aur.[67] Odată ce pietrele cu aur erau scoase la suprafaţă, acestea erau sparte, şi aurul separat mecanic (folosind apă în mişcare), sau chimic, de obicei folosind arsenic sau mercur (o altă sursă de poluare a mediului).[68] În cele din urmă, mineritul în piatră tare a ajuns cea mai mare sursă de aur.[64]

[modifică] Profitul

Deşi se consideră în general că negustorii au câştigat mai mulţi bani decât minerii în timpul Goanei după Aur, realitatea este probabil mai complexă. Sigur, au existat comercianţi care au profitat mult. Cel mai bogat om din California în primii ani ai goanei după aur era Samuel Brannan, un neobosit publicist şi proprietar de magazine.[69] Brannan a deschis repede primele magazine de provizii în Sacramento, Coloma, şi în alte localităţi din regiunea zăcământului. Chiar la începutul Goanei după Aur, a cumpărat toate articolele de prospecţie din San Francisco şi le-a revândut cu profit substanţial.[69] Totuşi, şi căutătorii de aur au câştigat bani buni. De exemplu, în câteva luni, un mic grup de prospectori, lucrând pe Feather River în 1848, a obţinut aur în valoare de 1,5 milioane de dolari după preţurile din 2006.[9]

În medie, mulţi dintre primii căutători au realizat un profit modest, ţinând cont şi de cheltuieli. Majoritatea, însă, mai ales din cei ajunşi târziu, au câştigat foarte puţin sau chiar au mers în pierdere.[70][10] Similar, mulţi negustori ghinionişti s-au instalat în aşezări care au dispărut, sau au fost distruse în vreunul din dezastruoasele incendii care au măturat oraşele nou apărute.[71] Alţi oameni de afaceri, prin noroc şi muncă, au prosperat prin vânzări cu amănuntul, transport de mărfuri sau persoane, spectacole sau cazare.[72]

Până în 1855, climatul economic s-a schimbat drastic. Extracţia aurului era profitabilă doar pentru grupuri medii şi mari de lucrători, fie ca parteneri, fie ca angajaţi.[73] La acel moment, proprietarii marilor companii miniere obţineau profit. Similar, populaţia Californiei crescuse atât de mult atât de repede, iar baza economică se diversificase într-atât, încât se puteau face bani printr-o mare varietate de tipuri de afaceri.[74]

[modifică] Drumul aurului

După ce aurul era extras, acesta lua diverse drumuri. În primul rând, mare parte din aur era folosit local pentru cumpărarea alimentelor, echipamentelor şi plata cazării minerilor. Aceste tranzacţii se efectuau adesea cu aurul recent extras, cântărit cu grijă.[75] Aceşti comercianţi şi vânzători, la rândul lor, foloseau aurul pentru a cumpăra marfă de la căpitanii vaselor care o aduceau pe aceasta în California.[76] Aurul pleca apoi din California la bordul navelor sau pe catâri către producătorii acelor bunuri din toată lumea. O a doua cale a aurului era cea a argonauţilor înşişi, care, acumulând o cantitate suficientă, trimiteau aurul acasă, sau se întorceau acasă luând cu ei produsele. De exemplu, o estimare arată că aproximativ aur în valoare de 80 milioane de dolari, extras în California, a fost trimis în Franţa de prospectorii şi comercianţii francezi.[77] Pe măsură ce Goana după Aur a progresat, băncile locale şi traficanţii de aur eliberau bancnote sau bilete de bancă — monedă de hârtie de circulaţie locală — în schimbul aurului,[78] şi monetării private au bătut monezi de aur.[79] Odată cu construirea Monetăriei San Francisco în 1854, lingouri de aur au fost transformate în monezi de aur oficiale ale Statelor Unite şi puse în circulaţie.[80] Aurul a fost trimis şi de băncile din California băncilor naţionale din S.U.A. la schimb cu monedă de hârtie de folosit în proaspăt înfloritoarea economie californiană.[81]

[modifică] Efecte

[modifică] Efecte imediate

Sosirea în câţiva ani a mai multor sute de mii de oameni într-o ţară cu 15.000 de europeni şi californios ,[82] a avut multe efecte dramatice.[83]

În primul rând, costurile umane şi ecologice ale Goanei după Aur au fost substanţiale. Amerindienii au devenit victiele epidemiilor, foametei şi genocidelor;[84] Populaţia amerindiană, estimată la 150.000 de locuitori în 1845, a scăzut la mai puţin de 30,000 până în 1870.[85] Atacuri şi legi rasiste explicite au căutat să îndepărteze imigranţii chinezi şi latino-americani.[86] Mortalitatea imigranţilor americani era şi ea mare: unul din doisprezece forty-nineri murea, întrucât criminalitatea în timpul Goanei după Aur era extraordinar de mare, iar justiţiarismul rezultat şi-a făcut şi el efectul.[87] În plus, mediul înconjurător a avut de suferit întrucât nisipul, praful şi substanţele toxice rezultate din operaţiunile de prospecţie au ucis peşti şi au distrus habitate.[15][16]

Totuşi, Goana după Aur a propulsat California dintr-o regiune liniştită şi retrasă într-un centru al imaginaţiei globale şi destinaţie a sute de mii de oameni. Noii imigranţi adesea au demonstrat o inventivitate şi un spirit civic remarcabile. De exemplu, în mijlocul Goanei după Aur, au fost proiectate oraşe şi sate, s-a întrunit o convenţie constituţională, s-a scris constituţia statului, s-au ţinut alegeri, iar reprezentanţii au fost trimişi la Washington, D.C. pentru a negocia admiterea Californiei ca stat.[12] Agricultura pe scară largă (cea de-a doua „Goană după Aur”[88]) a început să fie practicată în această perioadă.[13] Au apărut drumuri, şcoli, biserici,[89] şi organizaţii civice.[12] Marea majoritate a imigranţilor erau americani. A crescut presiunea pentru comunicaţii mai bune şi legături politice cu restul Statelor Unite, conducând la admiterea Californiei, la 9 septembrie 1850, în cadrul Compromisului de la 1850, ca al 31-lea stat al Statelor Unite ale Americii.

Creşterea averilor şi a populaţiei a condus la îmbunătăţirea mijloacelor de transport între California şi Coasta de Est. Calea Ferată Panama, care străbătea Istmul Panama, a fost terminată în 1855.[90] Vapoare cu aburi, inclusiv cele ale Pacific Mail Steamship Company, au început serviciul regulat între San Francisco şi Panama, de unde pasagerii, bunurile şi corespondenţa plecau cu trenul de-a latul Istmului şi urcau pe vapoare care se îndreptau spre Coasta de Est. O călătorie a navei S.S. Central America, s-a terminat dezastruos când nava s-a scufundat într-un uragan în apropierea coastelor Carolinelor în 1857, cu aproape trei tone de aur californian la bord.[91][92]

La câţiva ani după sfârşitul Goanei după Aur, în 1863, ceremonia de inaugurare a construcţiei aripii vestice a First Transcontinental Railroad a avut loc în Sacramento. Terminarea liniei, şase ani mai târziu, finanţată parţial de bani din Goana după Aur,[93] a legat California cu centrul şi estul Statelor Unite. Drumuri care durau săptămâni sau luni de zile se puteau face acum în câteva zile.[94]

Goana după Aur a stimulat economiile din toată lumea. Fermierii din Chile, Australia, şi Hawaii au descoperit o piaţă imensă pentru alimentele lor; bunurile manufacturiere britanice erau foarte căutate; îmbrăcăminte şi chiar case prefabricate au sosit din China.[95] Marile cantităţi de aur californian cu care au fost plătite aceste bunuri au dus la creşterea preţurilor şi stimularea investiţiilor şi crearea de locuri de muncă în toată lumea.[96]. Prospectorul australian Edward Hargraves, observând similitudini între geografia Californiei şi cea a ţării lui, s-a întors în Australia şi a descoperit şi acolo aur, declanşând Goanele după Aur din Australia.[97]

[modifică] Efecte pe termen lung

Numele Californiei a devenit legat de Goana după Aur, şi ca rezultat, s-a legat de ceea ce a devenit cunoscut „Visul californian”. California a fost percepută ca un loc al noilor începuturi, unde bogăţia era răsplata celor harnici şi norocoşi. Istoricul H. W. Brands a notat că în anii de după Goana după Aur, Visul californian s-a răspândit în toate părţile Statelor Unite şi a devenit parte din noul „Vis american”:

„ Vechiul vis american . . . era visul Puritanilor, al Săracului Richard al lui Benjamin Franklin . . . al oamenilor mulţumiţi cu a-şi acumula averi mici puţin câte puţin, an după an după an. Noul vis a fost visul bogăţiei imediate, câştigată într-o clipită prin îndrăzneală şi noroc. [Acest] vis de aur . . . a devenit parte importantă a conştiinţei sociale americane doar după [Moara lui Sutter].[98] ”

Generaţii de imigranţi au fost atraşi de Visul californian. Fermierii din California,[99] petroliştii,[100] cineaştii,[101] constructorii de avioane,[102] şi antreprenorii Internet au avut fiecare perioada sa de explozie în deceniile de după Goana după Aur.[103]

Printre moştenirile moderne ale Goanei după Aur din California, se numără motto-ul statului California, „Eureka” („Am găsit”), imaginile legate de Goana după Aur de pe Sigiliul Californiei, şi porecla statului, "Statul de Aur," precum şi diferitele toponime, cum ar fi Placer County, Rough and Ready, Placerville (numit anterior "Dry Diggings" şi apoi "Hangtown" pe vremea goanei), Whiskeytown, Drytown, Angels Camp, Happy Camp, şi Sawyer's Bar. Echipa San Francisco 49ers din National Football League, şi cluburile sportive cu acelaşi nume de la California State University, Long Beach, au primit nume după prospectorii Goanei după Aur din California. Istoria literară a Goanei după Aur este reflectată în lucrările lui Mark Twain (The Celebrated Jumping Frog of Calaveras County), Bret Harte (Un milionar din Rough-and-Ready), Joaquin Miller (Viaţa printre modoci), şi mulţi alţii.

Astăzi, Drumul statal California 49 trece pe la poalele munţilor Sierra Nevada, legând multe oraşe din vremea Goanei după Aur cum ar fi Placerville, Auburn, Grass Valley, Coloma, Jackson şi Sonora.[104] Această şosea trece prin apropierea Parcului Istoric Statal Columbia, o regiune protejată cuprinzând districtul istoric al oraşului Columbia; parcul a păstrat multe clădiri din vremea Goanei după Aur, ocupate astăzi de unităţi turistice.

[modifică] Geologia

Oamenii de ştiinţă consideră că forţe globale, de-a lungul a sute de milioane de ani, au produs marea concentrare de aur din California. Doar aurul concentrat poate fi extras cu profit. Cu aproximativ 400 de milioane de ani în urmă, California se afla pe fundul mării; Vulcani subacvatici au depus lavă şi minerale (inclusiv aur) pe fundul mării. De acum 200 de milioane de ani, presiunea tectonică a împins fundul mării sub masa continentală americană.[105] Scufundându-se, prin subducţie, sub pâmântul Californiei de astăzi, fundul mării s-a topit în mase mari de (magmă). Magma fierbinte a fost împinsă în sus sub California de azi, răcindu-se pe măsură ce urca,[106] şi solidificându-se, vene de aur s-au format în câmpuri de cuarţ.[106][107] Aceste minerale şi pietre au ieşit la suprafaţă în Sierra Nevada,[108] şi au fost erodate. Aurul expus a fost dus de apă şi s-a depus în albiile liniştite ale râurilor şi pe malurile vechilor râuri şi pâraie.[109] Forty-ninerii s-au concentrat iniţial asupra acestor zăcăminte de aur, care s-au acumulat în albiile râurilor prin sute de milioane de ani de acţiuni geologice.[110]

[modifică] Note

  1. ^ „[E]vents from January 1848 through December 1855 [are] generally acknowledged as the 'Gold Rush' .... After 1855, California gold mining changed and is outside the 'rush' era.” („Evenimentele ce au avut loc între ianuarie 1848 şi decembrie 1855, denumite în general «Goana după aur» .... După 1855, maniera de extracţie a aurului s-a schimbat, depăşind faza de «goană»”)The Gold Rush of California: A Bibliography of Periodical Articles. California State University, Stanislaus (2002). Accesat la data de 2008-01-23.
  2. ^ California Gold Rush, 1848-1864. Learn California.org, site proiectat de Secretariatul de Stat al Californiei. Accesat la data de 2008-07-22.
  3. ^ a b Brands, H.W. (2003). The age of gold: the California Gold Rush and the new American dream, pag. pp. 103-121, New York: Anchor (reprint ed.).
  4. ^ a b Brands, H.W. (2003), pp. 75-85. În 1851, a fost creat un alt drum prin Nicaragua, dar nu a fost atât de popular ca cel prin Panama. Rawls, James J. and Orsi, Richard (eds.) (1999), pp. 252-253.
  5. ^ a b c Starr, Kevin and Orsi, Richard J. (eds.) (2000), pp. 53-56.
  6. ^ a b Brands, H.W. (2003), pp. 93-103.
  7. ^ a b Brands, H.W. (2003), pp. 53-61.
  8. ^ a b Brands, H.W. (2003), pp. 61-64.
  9. ^ a b Holliday, J. S. (1999), p. 63.
  10. ^ a b Se estimează că mai puţin de unul din douăzeci de prospectori a realizat profit din căutarea aurului în California. Rawls, James J. and Orsi, Richard (eds.) (1999), p. 7.
  11. ^ a b Holliday, J. S. (1999), p. 51 ("800 residents").
  12. ^ a b c Starr, Kevin (2005), pp. 91-93.
  13. ^ a b Starr, Kevin (2005), pp. 110-111.
  14. ^ a b Rawls, James J. and Orsi, Richard (eds.) (1999), p. 8.
  15. ^ a b c Rawls, James J. and Orsi, Richard (eds.) (1999), pp. 32-36.
  16. ^ a b c Rawls, James J. and Orsi, Richard (eds.) (1999), pp. 116-121.
  17. ^ Pentru o hartă detaliată, vezi Mine istorice de aur din California, publicat de Statul California; accesat 3 dec 2006.
  18. ^ Bancroft, Hubert Howe (1888). History of California, Volume 23: 1848 - 1859, pag. pp. 32-34, San Francisco: The History Company.
  19. ^ Bancroft, Hubert Howe (1888), pp. 39-41.
  20. ^ Holliday, J. S. (1999). Rush for riches; gold fever and the making of California, pag. p. 60, Oakland, California, Berkeley and Los Angeles: Oakland Museum of California and University of California Press.
  21. ^ Bancroft, Hubert Howe (1888), pp. 55-56.
  22. ^ Starr, Kevin (2005). California: a history, pag. p. 80, New York: The Modern Library.
  23. ^ Bancroft, Hubert Howe (1888), pp. 103-105.
  24. ^ Bancroft, Hubert Howe (1888), pp. 59-60.
  25. ^ Rawls, James J. and Orsi, Richard J. (eds.) (1999). A golden state: mining and economic development in Gold Rush California (California History Sesquicentennial Series, 2), Berkeley and Los Angeles: Univ. of California Press. p. 187.
  26. ^ Holliday, J. S. (1999), p. 126.
  27. ^ Hill, Mary (1999), p. 1.
  28. ^ Rawls, James J. and Orsi, Richard (eds.) (1999), p. 5.
  29. ^ Holliday, J. S. (1999), pp. 101, 107.
  30. ^ U.S. National Park Service, Found! The Wreck of the Frolic (accessed Oct. 16, 2006).
  31. ^ Starr, Kevin (2005), p. 80; Shipping is the Foundation of San Francisco--Literally. Oakland Museum of California (1998). Accesat la data de 2006-12-06.
  32. ^ Bancroft, Hubert Howe (1888), pp. 363-366.
  33. ^ Dillon, Richard (1975). Siskiyou Trail, New York: McGraw Hill. pp. 361-362.
  34. ^ Wells, Harry L. (1881). History of Siskiyou County, California, pag. pp. 60-64, Oakland, California: D.J. Stewart & Co..
  35. ^ Clădrile din Bodie, cel mai celebru oraş-fantomă din California, datează din anii 1870 mult după sfârşitul Goanei după Aur.
  36. ^ a b Rawls, James J. and Orsi, Richard J. (eds.) (1999), p. 3.
  37. ^ Rawls, James J. and Orsi, Richard (eds.) (1999), p. 9.
  38. ^ Miller, Joaquin (1873). Life amongst the Modocs: unwritten history, Berkeley: Heyday Books; reprint edition (January 1996).
  39. ^ Brands, H.W. (2003), pp. 43-46.
  40. ^ Starr, Kevin and Orsi, Richard J. (eds.) (2000). Rooted in barbarous soil: people, culture, and community in Gold Rush California, pag. pp. 50-54, Berkeley and Los Angeles: Univ. of California Press.
  41. ^ Brands, H.W. (2003), pp. 48-53.
  42. ^ a b c Starr, Kevin and Orsi, Richard J. (eds.) (2000), pp. 50-54.
  43. ^ Brands, H.W. (2003), pp. 197-202.
  44. ^ Holliday, J. S. (1999) p. 63. Holliday notează că aceşti prospectori obţineau, într-un timp relativ scurt, aur în valoare de 1 milion de dolari la valoarea prezentă a dolarului.
  45. ^ Starr, Kevin and Orsi, Richard J. (eds.) (2000), p. 28.
  46. ^ a b c Starr, Kevin and Orsi, Richard J. (eds.) (2000), pp. 57-61.
  47. ^ Starr, Kevin and Orsi, Richard J. (eds.) (2000), pp. 57-61. Alte estimări merg de la 70.000 la 90.000 de persoane sosite în 1849 (ibid. p. 57).
  48. ^ Starr, Kevin and Orsi, Richard J. (eds.) (2000), p. 25.
  49. ^ Brands, H.W. (2003), pp. 193-194.
  50. ^ Starr, Kevin and Orsi, Richard J. (eds.) (2000), p. 62.
  51. ^ O altă estimare dă numărul de Forty-Nineri africani la 2.500. Rawls, James, J. and Orsi, Richard (eds.) (1999), p. 5.
  52. ^ Starr, Kevin and Orsi, Richard J. (eds.) (2000), pp. 67-69.
  53. ^ Holliday, J. S. (1999), pp. 115-123.
  54. ^ Rawls, James J. and Orsi, Richard (eds.) (1999), p. 235.
  55. ^ a b Rawls, James J. and Orsi, Richard (eds.) (1999), pp. 123-125.
  56. ^ Rawls, James J. and Orsi, Richard (eds.) (1999), p.127. Se aflau mai puţin de 1.000 de soldaţi americani în California la începutul Goanei după Aur.
  57. ^ Rawls, James J. and Orsi, Richard (eds.) (1999), p. 27.
  58. ^ a b c Clay, Karen and Wright, Gavin. (2005), pp. 155-183.
  59. ^ Brands, H.W. (2003), pp. 198-200.
  60. ^ Imagini şi descrieri detaliate de tehnici şi echipamente miniere; image of a long tom
  61. ^ Bancroft, Hubert Howe (1888), pp. 87-88.
  62. ^ Rawls, James J. and Orsi, Richard (eds.) (1999), p. 90.
  63. ^ 12.000.000 de uncii în sistemul Troy, sistem folosit pentru măsurarea metalelor preţioase, spre deosebire de sistemul avoirdupois folosit în Statele Unite.
  64. ^ a b c d Mining History and Geology of the Mother Lode (accessed Oct. 16, 2006).
  65. ^ Starr, Kevin (2005), p. 89.
  66. ^ Rawls, James J. and Orsi, Richard (eds.) (1999), p. 199.
  67. ^ Rawls, James J. and Orsi, Richard (eds.) (1999), pp. 36-39.
  68. ^ Rawls, James J. and Orsi, Richard (eds.) (1999), pp. 39-43.
  69. ^ a b Holliday, J. S. (1999) pp. 69–70.
  70. ^ Holliday, J. S. (1999) p. 78.
  71. ^ De exemplu, Joshua A. Norton a făcut la început o avere, dar a dat faliment în 1858, şi a ajuns să rătăcească pe străzile din San Francisco, spunându-şi "Împăratul Norton I." La polul opus, un om de afaceri de mare succes a fost Levi Strauss, care a început vânzând îmbrăcăminte din denim în San Francisco în 1853. (Celebrii jeans Levi's au fost inventaţi abia în anii 1870).
  72. ^ James Lick a făcut o avere gestionând un hotel şi făcând speculaţii imobiliare în San Francisco. Cu banii lui Lick s.a construit Observatorul Lick.
  73. ^ Rawls, James J. and Orsi, Richard (eds.) (1999), pp. 52-68.
  74. ^ Rawls, James J. and Orsi, Richard (eds.) (1999), pp. 193-197.
  75. ^ Rawls, James J. and Orsi, Richard (eds.) (1999), pp. 212-214.
  76. ^ Rawls, James J. and Orsi, Richard (eds.) (1999), pp. 256-259.
  77. ^ Holliday, J. S. (1999) p. 90.
  78. ^ Rawls, James J. and Orsi, Richard (eds.) (1999), pp. 193-197; 214-215.
  79. ^ Rawls, James J. and Orsi, Richard (eds.) (1999), p. 214.
  80. ^ Rawls, James J. and Orsi, Richard (eds.) (1999), p. 212.
  81. ^ Rawls, James J. and Orsi, Richard (eds.) (1999), pp. 226-227.
  82. ^ Starr, Kevin and Orsi, Richard J. (eds.) (2000), p. 50. Alte estimări dau populaţia iniţială la 7.000–13.000 non-amerindieni în California înainte de ianuarie 1848. Vezi Holliday, J. S. (1999), pp. 26, 51.
  83. ^ Istoricii au studiat Goana după Aur şi efectele ei asupra Californiei. Istoricul Hubert Howe Bancroft a spus că Goana după Aur a împins California într-o „maturitate rapidă şi monstruoasă”, iar istoricul Kevin Starr a afirmat că, prin toate problemele şi beneficiile sale, Goana după Aur a stabilit „şabloanele de bază, codul ADN, al Californiei Americane”. Vezi Starr, Kevin (2005), p. 80.
  84. ^ Heizer, Robert F. (1974). The destruction of California Indians, pag. p. 243, Lincoln and London: Univ. of Nebraska Press.
  85. ^ Starr, Kevin (2005), p. 99.
  86. ^ Starr, Kevin and Orsi, Richard J. (eds.) (2000), pp. 56-79.
  87. ^ Starr, Kevin (2005), pp. 84-87.
  88. ^ Rawls, James J. and Orsi, Richard (eds.) (1999), pp. 243-248. Până în 1860, California avea peste 200 de mori, şi exporta grâu şi făină în toată lumea. Ibid. at 278-280.
  89. ^ Starr, Kevin (1973). Americans and the California dream: 1850-1915, pag. pp. 69-75, New York and Oxford: Oxford University Press.
  90. ^ Harper's New Monthly Magazine Martie 1855, Volumul 10, Numărul 58, p. 543.
  91. ^ Hill, Mary (1999), pp. 192-196.
  92. ^ Un alt naufragiu notabil este cel al navei cu aburi Winfield Scott, plecat către Panama din San Francisco, care s-a ciocnit cu Insul Anacapa în dreptul coastei Californiei de Sud în decembrie 1853. Toţi pasagerii şi membrii echipajului au fost salvaţi, ca şi încărcătura de aur, dar nava a fost pierdută definitiv.
  93. ^ Rawls, James J. and Orsi, Richard (eds.) (1999), pp. 278-279.
  94. ^ Istoricii James Rawls şi Walton Bean au postulat că dacă nu se descoperea aur în California, Oregon ar fi devenit stat înaintea Californiei, şi de aceea prima „Cale Ferată Pacifică ar fi avut acel stat ca destinaţie”. Vezi Rawls, James, J., şi Walton Bean (2003), p. 112.
  95. ^ Rawls, James J. and Orsi, Richard (eds.) (1999), pp. 285-286.
  96. ^ Rawls, James J. and Orsi, Richard (eds.) (1999), pp. 287-289.
  97. ^ Younger, R.M. 'Wonderous Gold' in Australia and the Australians: A New Concise History, Rigby, Sydney, 1970
  98. ^ Brands, H.W. (2003), p. 442.
  99. ^ „[A]gricultura a dominat perioada de dezvoltare de după Goana după Aur, angajând mai mulţi oameni decât mineritul înainte de 1869 . . . şi depăşind mineritul după 1879 ca element principal al economiei Californiei.” Starr, Kevin (2005), p. 110.
  100. ^ Vezi, de ex., Signal Hill, California, Bakersfield, California; Los Angeles, California
  101. ^ 20th Century Fox, MGM, Paramount, RKO, Warner Bros., Universal Pictures, Columbia Pictures, and United Artists sunt printre cele mai cunoscute nume din industrie localizate în California.
  102. ^ Hughes Aircraft, Douglas Aircraft, North American Aviation, Northrop, Lockheed Martin s-au numărat printre numeroasele companii din industria aerospaţială care au înflorit în California în timpul şi după Al Doilea Război Mondial
  103. ^ Gaither, Chris and Chmielewski, Dawn C. „Google Bets Big on Videos”, Los Angeles Times, 2006-10-10. Accesat la data de 2006-10-10.
  104. ^ Ghid al regiunii Mother Lode:Harta completă a şoselei 49. Citit la 4 Decembrie 2006.
  105. ^ Hill, Mary (1999), pp. 168-169.
  106. ^ a b Brands, H.W. (2003), pp. 195-196.
  107. ^ Hill, Mary (1999), pp. 174-178.
  108. ^ Hill, Mary (1999), pp. 169-173.
  109. ^ Hill, Mary (1999), pp. 94-100.
  110. ^ Hill, Mary (1999), pp. 105-110.

[modifică] Bibliografie

  • Bancroft, Hubert Howe (1884-1890) History of California, vols. 18-24.
  • Brands, H.W. (2003). The age of gold: the California Gold Rush and the new American dream, New York: Anchor. ISBN 0-385-72088-2.
  • Clay, Karen, Gavin Wright (April 2005). „Order Without Law? Property Rights During the California Gold Rush”. Explorations in Economic History 42 (2): 155-183. DOI:10.1016/j.eeh.2004.05.003.
  • Dillon, Richard (1975). Siskiyou Trail : the Hudson's Bay Company route to California, New York: McGraw Hill. ISBN 0-07-016980-2.
  • Gaither, Chris. „Google Bets Big on Videos”, Los Angeles Times, 2006-10-10. Accesat la data de 2006-10-10. Archived .pdf version of the page: [1]
  • Harper's New Monthly Magazine March 1855, volume 10, issue 58, p.543, complete text online.
  • Heizer, Robert F. (1974). The destruction of California Indians, Lincoln and London: University of Nebraska Press. ISBN 0-8032-7262-6.
  • Hill, Mary (1999). Gold: the California story, Berkeley and Los Angeles: University of California Press. ISBN 0-520-21547-8.
  • Holliday, J. S. (1999). Rush for riches: Gold fever and the making of California, Oakland, California, Berkeley and Los Angeles: Oakland Museum of California and University of California Press. ISBN 0-520-21401-3.
  • Miller, Joaquin (1873). Life amongst the Modocs: unwritten history, Berkeley: Heyday Books; reprint edition (January 1996). ISBN 0-930588-79-7.
  • Rawls, James, J. (2003). California: An Interpretive History, New York: McGraw-Hill. ISBN 0-07-255255-7.
  • Rawls, James, J. and Richard J. Orsi (eds.) (1999). A golden state: mining and economic development in Gold Rush California, Berkeley and Los Angeles: University of California Press. ISBN 0-520-21771-3.
  • Starr, Kevin (1973). Americans and the California dream: 1850-1915, New York and Oxford: Oxford University Press. ISBN 0-19-504233-6.
  • Starr, Kevin (2005). California: a history, New York: The Modern Library. ISBN 0-679-64240-4.
  • Starr, Kevin and Richard J. Orsi (eds.) (2000). Rooted in barbarous soil: people, culture, and community in Gold Rush California, Berkeley and Los Angeles: University of California Press. ISBN 0-520-22496-5.
  • Wells, Harry L. [1881] (1971). History of Siskiyou County, California, Siskiyou Historical Society. ASIN B0006YP8IE, Format:OCLC.

[modifică] Lectură suplimentară

  • Burchell, Robert A. (Summer 1974). „The Loss of a Reputation; or, The Image of California in Britain before 1875”. California Historical Quarterly 53 (3): 115-130.
  • Burns, John F. and Richard J. Orsi (eds.) (2003). Taming the elephant: politics, government, and law in pioneer California, Berkeley and Los Angeles: University of California Press. URL accesat la 2007-02-14.
  • Drager, K.; C. Fracchia (1997). The golden dream: California from Gold Rush to statehood, Portland, Oregon: Graphic Arts Center Publishing Company. ISBN 1-55868-312-7.
  • Eifler, Mark A. (2002). Gold Rush capitalists: greed and growth in Sacramento, Albuquerque: University of New Mexico Press. ISBN 0-8263-2822-9.
  • Holliday, J. S.; William Swain [1981] (2002). The world rushed in: the California Gold Rush experience, Norman: University of Oklahoma Press. ISBN 0-8061-3464-X.
  • Hurtado, Albert L. (2006). John Sutter: a life on the North American frontier, Norman: University of Oklahoma Press. ISBN 0-8061-3772-X.
  • Johnson, Susan Lee (2001). Roaring Camp: the social world of the California Gold Rush, New York: W. W. Norton & Company. ISBN 0-393-32099-5.
  • Klare, Normand E. (2005). The final voyage of the SS Central America 1857, Ashland, Oregon: Klare Taylor Publishers. ISBN 0-97644-03-0-X.
  • Levy, JoAnn [1990] (1992). They saw the elephant: women in the California Gold Rush, Norman: University of Oklahoma Press. ISBN 0-8061-2473-3.
  • Owens, Kenneth N. (ed.) (2002). Riches for all: the California Gold Rush and the world, Lincoln: University of Nebraska Press. ISBN 0-8032-8617-1.
  • Roberts, Brian (2000). American alchemy: the California Gold Rush and middle-class culture, Chapel Hill: University of North Carolina Press. ISBN 0-8078-4856-5.
  • Rohrbough, Malcolm J. (1998). Days of gold: the California Gold Rush and American nation, Berkeley and Los Angeles: University of California Press. ISBN 0-520-21659-8.
  • Watson, Matthew A. (2005). „The Argonauts of '49: Class, Gender, and Partnership in Bret Harte's West.”. Western American Literature 40 (1): 33-53.

[modifică] Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Goana după aur din California

Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Goana_dup%C4%83_aur_din_California
Unelte personale