Gheorghe Crăciun (scriitor)
 |
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea susținerii bibliografice pentru afirmațiile conținute. |
| Gheorghe Crăciun | |
 |
|
| Naștere | 8 mai 1950, comuna Tohanu Vechi, județul Brașov) |
|---|---|
| Deces | 3 ianuarie 2007 (56 ani), comuna Tohanu Vechi, județul Brașov) |
| Profesie | prozator, teoretician literar, publicist, profesor universitar |
| Naționalitate | român  |
| Activitatea literară | |
| Activ ca scriitor | literatura contemporană |
| Mișcare/curent literar | Postmodernism |
| Operă de debut | Acte originale. Copii legalizate, 1982 |
modifică  |
|
Gheorghe Crăciun (n. 8 mai 1950 – d. 30 ianuarie 2007, comuna Tohanu Vechi, județul Brașov) a fost un romancier, teoretician literar român. A fost profesor universitar de teoria literaturii la Facultatea de Litere a Universității din Brașov.
Cuprins |
Studii [modificare]
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
|
Evul mediu |
||
| Curente în literatura română | ||
|
Umanism - Clasicism |
||
| Scriitori români | ||
|
Listă de autori de limbă română |
||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
A urmat liceul la Sighișoara, absolvind în 1969, apoi a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București. În timpul facultății frecventează cenaclul studențesc de proză Junimea, condus de Ovid. S. Crohmălniceanu și în anii 1970-1973 înființează revista de perete și cenaclul Noii, alături de colegii săi de generație Gheorghe Ene, Ioan Flora, Ioan Lăcustă, Mircea Nedelciu, Constatin Stan, Sorin Preda.
Devine profesor de literatură română în comuna Nereju (1973-1975), și apoi Tohan Blocuri (1974-1990). Din 1990 este profesor la nou înființata Facultate de Litere a Universității din Brașov. În anul 2002 devine doctor în litere la Universitatea din București, cu o teză despre Dimensiunea tranzitivă a poeziei moderniste și postmoderne din România.
Debutul său publicistic are loc în revista Luceafărul cu poezie. Debutează editorial în 1982 cu romanul Acte originale. Copii legalizate.
Romane publicate [modificare]
- Acte originale. Copii legalizate, 1982
- Compunere cu paralele inegale, 1988
- Frumoasa fără corp, 1993
- Pupa russa, 2004
Articole și eseuri [modificare]
- Cu garda deschisă, 1997
- Introducere în teoria literaturii, 1997
- În căutarea referinței, 1998
- Introducere în teoria literaturii (1997, ediția a Il-a, 2003)
- Experimentul literar romanesc postbelic (în colaborare, 1998)
- Reducerea la scara (1999)
- Aisbergul poeziei moderne (2002)[1]
- Doi intr-o carte, fără a-l mai socoti pe autorul ei. Fragmente cu Radu Petrescu și Mircea Nedelciu (2003)
- Mecanica fluidului un volum de proze scurte, desene și fotografii
- Trupul știe mai mult, 2006[2]
Antologator [modificare]
- Competiția continuă. Generația 80 în texte teoretice, 1994
- Generația 80 în proza scurtă, 1998
Traduceri și retroversiuni în limbi străine [modificare]
- Experiment in Romanian Post-War Literature (în colaborare, 1998)
- Images & Texts / lmages et textes (în colaborare, 2000)
- Composition aux paralleles inegales (Ed. Maurice Nadeau, Paris, 2001, traducere în limba franceză de Odille Serre)
Antologii [modificare]
Este prezent în antologiile de proză: Desant '83 (1983), The Phantom Church and Others Stories from Romania (University of Pittsburgh Press, 1996), Romanian Fiction of the '80s and '90s (1999).
A tradus din limba franceză Deplasări de Serge Fauchereau (ediție bilingvă, 1996) și Modernitatea de Alexis Nouss (în colaborare, 2000).
Note [modificare]
- ^ CRONICA LITERARA/ Vârful aisbergului, 10 martie 2010, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 25 martie 2013
- ^ Body language, 23 martie 2007, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 24 martie 2013
