Gheorghe Crăciun (scriitor)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gheorghe Crăciun
Gheorghe craciun.jpg
Naștere 8 mai 1950,
comuna Tohanu Vechi, județul Brașov)
Deces 3 ianuarie 2007 (56 ani),
comuna Tohanu Vechi, județul Brașov)
Ocupație prozator, teoretician literar, publicist, profesor universitar
Naționalitate român România
Activitatea literară
Activ ca scriitor literatura contemporană
Mișcare/curent literar Postmodernism
Operă de debut Acte originale. Copii legalizate, 1982

Gheorghe Crăciun (n. 8 mai 1950 – d. 30 ianuarie 2007, comuna Tohanu Vechi, județul Brașov) a fost un romancier, teoretician literar român. A fost profesor universitar de teoria literaturii la Facultatea de Litere a Universității din Brașov.

Studii[modificare | modificare sursă]

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Simbolism - Naturalism
Modernism - Tradiționalism
Semănătorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

A urmat liceul la Sighișoara, absolvind în 1969, apoi a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București. În timpul facultății frecventează cenaclul studențesc de proză Junimea, condus de Ovid. S. Crohmălniceanu și în anii 1970-1973 înființează revista de perete și cenaclul Noii, alături de colegii săi de generație Gheorghe Ene, Ioan Flora, Ioan Lăcustă, Mircea Nedelciu, Constatin Stan, Sorin Preda.

Devine profesor de literatură română în comuna Nereju (1973-1975), și apoi Tohan Blocuri (1974-1990). Din 1990 este profesor la nou înființata Facultate de Litere a Universității din Brașov. În anul 2002 devine doctor în litere la Universitatea din București, cu o teză despre Dimensiunea tranzitivă a poeziei moderniste și postmoderne din România.

Debutul său publicistic are loc în revista Luceafărul cu poezie. Debutează editorial în 1982 cu romanul Acte originale. Copii legalizate.

Romane publicate[modificare | modificare sursă]

  • Acte originale. Copii legalizate, 1982
  • Compunere cu paralele inegale, 1988
  • Frumoasa fără corp, 1993
  • Pupa russa, 2004 [1]
  • Femei albastre, Editura Polirom, 2013 [2][3][4]

Articole și eseuri[modificare | modificare sursă]

  • Cu garda deschisă, 1997
  • Introducere în teoria literaturii, 1997
  • În căutarea referinței, 1998
  • Introducere în teoria literaturii (1997, ediția a Il-a, 2003)
  • Experimentul literar romanesc postbelic (în colaborare, 1998)
  • Reducerea la scara (1999)
  • Aisbergul poeziei moderne (2002)[5]
  • Doi intr-o carte, fără a-l mai socoti pe autorul ei. Fragmente cu Radu Petrescu și Mircea Nedelciu (2003)
  • Mecanica fluidului un volum de proze scurte, desene și fotografii
  • Trupul știe mai mult, 2006[6]

Antologator[modificare | modificare sursă]

  • Competiția continuă. Generația 80 în texte teoretice, 1994
  • Generația 80 în proza scurtă, 1998

Traduceri și retroversiuni în limbi străine[modificare | modificare sursă]

  • Experiment in Romanian Post-War Literature (în colaborare, 1998)
  • Images & Texts / lmages et textes (în colaborare, 2000)
  • Composition aux paralleles inegales (Ed. Maurice Nadeau, Paris, 2001, traducere în limba franceză de Odille Serre)

Antologii[modificare | modificare sursă]

Este prezent în antologiile de proză: Desant '83 (1983), The Phantom Church and Others Stories from Romania (University of Pittsburgh Press, 1996), Romanian Fiction of the '80s and '90s (1999).

A tradus din limba franceză Deplasări de Serge Fauchereau (ediție bilingvă, 1996) și Modernitatea de Alexis Nouss (în colaborare, 2000).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Pupa russa sau jocul postmodern al feminitatii, Luciana Ciovica, Observator cultural - numărul 416, martie 2008, accesat la 30 ianuarie 2014
  2. ^ „Un cinic de nevoie și un hedonist fără ideologie“, Adina Dinițoiu, Observator cultural - numărul 682, iulie 2013, accesat la 30 ianuarie 2014
  3. ^ „Corpul meu gîndește altfel decît mine“ - Eseu, Cezar Gheorghe, Observator cultural - „corpul meu gîndește altfel decît mine“, eseu, accesat la 1 februarie 2014
  4. ^ Între Femei albastre și gheișele nipone, 24 aprilie 2013, Magdalena Popa Buluc, Cotidianul, accesat la 28 februarie 2014
  5. ^ CRONICA LITERARA/ Vârful aisbergului, 10 martie 2010, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 25 martie 2013
  6. ^ Body language, 23 martie 2007, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 24 martie 2013

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri