Textualism
 | Din textul acestui articol nu rezultă caracterul notabil al subiectului. Dacă articolul nu va fi completat cu bibliografia necesară, el va fi redirecționat, combinat cu altul sau propus pentru ștergere. |
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Textualismul este un curent literar din anii '80 promovat și teoretizat, în principal, de Marin Mincu. Alți reprezentanți ai textualismului sunt Bogdan Ghiu, Mircea Nedelciu, Gheorghe Iova, Gheorghe Crăciun. Marin Mincu pornește de la teoriile despre text elaborate de revista franceză Tel Quel în anii '60, care defineau textul sub două aspecte: ca productivitate (își generează sensul la nesfârșit) și ca intertextualitate (într-un text se intersectează enunțuri luate din alte texte). Textualiștii practică o literatură autoreferențială: textul nu mai are ca referent lumea, ci se autooglindește pe sine, în procesul propriei lui plăsmuiri. Elaborarea textului (textualizarea) este concepută ca o operațiune care "nimicește" lucrurile, transformându-le în semne, dar este și o autonimicire a producătorului de text. Astfel, conform lui Marin Mincu, "legea necruțătoare" a textualizării este următoarea: un text nu poate exista decât în măsura în care își nimicește propriul autor. Iar pentru textualiști miza actului textual este un nou tip de autenticitate: "autenticitatea în scriitură".