Idealism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Idealismul este o orientare fundamentală în filozofie. Ca orientare monistă (spre deosebire de ontologiile dualiste sau pluraliste ea se opune materialismului prin soluţia pe care o dă raportului dintre spirit şi materie sub aspectul primordialităţii. Grupările idealiste ale filozofilor consideră astfel ca fiind primordial sub aspectul cronologic şi cauzal, spiritul. Orientarea idealistă consideră materia ca fiind factorul secund, dependent de spirit sau chiar neagă existenţa materiei.Pentru idealişti tot ce există, există în consecinţă datorită spiritului.In interiorul idealismului s-au ramificat două suborientări: una consideră că entitatea primordială, spiritul este ceva situat in afară şi independent de conştiinţa individuală - acesta fiind idealismul obiectiv - iar cealaltă consideră că esenţa lumii nu există decât ca spirit al individului şi tot ce există în lume nu este decât produsul conştiinţei individuale din care omul nu poate ieşi orice ar face - acesta fiind idealismul subiectiv.