Găgăuzia

Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia Gagauz-Yeri Гагаузия
Imn:  Tarafım
Localizarea Găgăuziei (cu roșu), în componența Republicii Moldova
Capitală		Comrat
Limbi oficiale		Găgăuză, Română, rusă
Lideri
-	Guvernator	Mihail Formuzal
Regiune autonomă a Republicii Moldova
-	Înființare	23 aprilie 1994
Suprafață
-	Total	1.848 km²
Populație
-	Estimare 2012	161.200
Monedă		Leu moldovenesc

Găgăuzia sau Gagauz-Yeri (în turcă Gagavuzya, Gagauziya veya sau Gagauz-Yeri, cuvântul yeri înseamnă "pământ" sau "țară"; în rusă Гагаузия') este o regiune autonomă din sud-vestul Republicii Moldova, locuită preponderent de găgăuzi, un popor vorbitor al limbii turce și apropiat cultural de turci, însă de confesiune creștină ortodoxă.

Ea mai este cunoscută sub numele de Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia (în Găgăuză: Avtonom Territorial Bölümlüü Gagauz Yeri, Автономное территориальное образование Гагаузия / Avtonomnoe territorial'noe obrazovanie Gagauzia).

Denumirea sa provine de la etnonimul "găgăuz", despre care se presupune că ar proveni din gökoğuz "oguzii albaștri", adică descendenți din ramura de triburi turcești oğuze.

În dialectele turcice gök/kök "albastru" avea sensul secundar "cer albatru, divinitate supremă", iar așa zișii "turci albaștri" erau considerați în diversele hanate drept neam de origine nobilă, regală.

Istorie

Origini

Originea exactă a găgăuzilor nu se cunoaște. Există mai multe ipoteze. De exemplu, că ar fi la origine turci selgiucizi stabiliți în Dobrogea, împreună cu pecenegii, uzii (tot de la numele Oğuz) și cumanii (kıpçak, kîpceak), poporul care l-a urmat în Anatolia pe sultanul Izzeddin Keykavus II (1236-1276). Mai exact, un clan de turci oguzi emigrat în Balcani în timpul conflictelor intertribale cu alți turci. Acest clan turc oguz s-a convertit la creștinismul ortodox după ce s-a stabilit în Balcanii de Est (în Bulgaria), populația respectivă fiind denumită turci găgăuzi. Un grup mare de găgăuzi a părăsit mai târziu Bulgaria și s-a stabilit în sudul Basarabiei împreună cu un contingent de etnici bulgari.

Imperiul rus

În 1812, Basarabia, care era jumătatea estica a Principatului Moldovei, a fost ocupată de Imperiul Rus și triburile de tătari nogai care locuiau în mai multe sate din Basarabia de Sud (sau Bugeac) au fost obligate să părăsească provincia.

Între 1812 și 1846, rușii au recolonizat cu găgăuzi aduși din estul Bulgariei (care a rămas sub Imperiul Otoman) într-o Basarabie ortodoxă, în principal în așezările părăsite de nogai. Găgăuzii s-au stabilit acolo în paralel cu bulgarii basarabeni în Avdarma, Comrat, Congaz, Tomai, Cișmichioi și alte sate locuite de nogai. Unii găgăuzi s-au stabilit în partea liberă a Principatului Moldovei, care nu intra sub controlul rusesc în 1812, dar aceștia s-au mutat în zona compactă care populează astăzi partea de sud a Basarabiei.

Cu excepția a cinci zile, când a fost de facto, independentă în iarna anului 1906, când o răscoală țărănească a proclamat "republica autonomă din Comrat", găgăuzii s-au aflat sub jurisdicția Rusiei (1812-1917), României (1918 - 1940 și 1941 - 1944), a Uniunii Sovietice (1940 -1941 și 1944 - 1991) și a Republicii Moldova (1991 până în prezent).

Uniunea Sovietică

Naționalismul găgăuz a început ca o mișcare intelectuală, în timpul anilor 1980. Mișcarea devine mai puternică la sfârșitul deceniului, când Uniunea Sovietică a început să îmbrățișeze idealurile democratice.

În 1988 activiști din intelectualitatea locală, uniți cu alte minorități etnice, creează o mișcare cunoscută sub numele de "Poporul Găgăuziei". Un an mai târziu a avut loc prima adunare a acestei mișcări, în care a fost adoptată o rezoluție care cerea crearea unui teritoriu autonom în sudul Moldovei, cu capitala la Comrat .

Mișcarea națională găgăuză s-a intensificat atunci când româna a fost acceptată ca limbă oficială a Republicii Moldova în august 1989, înlocuind rusa, limba oficială a URSS-ului. O parte din populație multietnică din sudul Moldovei considera, cu îngrijorare, această decizie ca fiind o precipitare și își manifesta lipsa de încredere în guvernul central de la Chișinău.

Găgăuzii au fost, de asemenea, îngrijorați în legătură cu implicațiile pentru ei în cazul când Moldova s-ar reuni cu România, unire ce părea foarte probabilă în acel moment.

În august 1990, Comrat s-a declarat ea însăși o republică autonomă, dar guvernul Republicii Moldova a anulat declarația ca fiind neconstituțională. În acel moment, Stepan Topal se impune ca lider al mișcării naționale de găgăuzi.

Republica Moldova

În decembrie 1990 mișcarea separatistă Gagauz Halkı („poporul găgăuz”), cu sprijinul tacit al autorităților centrale din Moscova, proclamă în raioanele Comrat, Ceadîr-Lunga și Vulcănești ale RSS Moldovenești așa-numita Republica Găgăuză. În decembrie 1994 Parlamentul de la Chișinău, dominat de agrarieni a recunoscut autonomia teritorială a găgăuzilor. În anul 1995 hotarele noii regiuni autonome au fost stabilite în urma unui referendum zonal.

Geografie

Harta Găgăuziei

Suprafața regiunii autonome este de 1.830 km². Regiunea este divizată în trei districte administrative (dolai): Comrat, Ciadîr-Lunga și Vulcănești.

Demografie

Conform recensămîntului din anul 2004, populația era de 155.587 locuitori. Centrul administrativ al regiunii este orașul Comrat (25 mii locuitori). Limbile oficiale sunt găgăuza, româna vorbită în graiul moldovenesc și rusa.

Structura etnică

Grup etnic	Populație	% Procentaj*
Găgăuzi	127,835	82.13%
Bulgari	8,013	5.15%
Moldoveni (declarați) Români (declarați)	7,481 38	4.81% 0.02%
Ruși	5,941	3.81%
Ucraineni	4,919	3.16%
Țigani	486	0.31%
Alții	933	0.60%

Economie

Economia Găgăuziei se bazează pe agricultură, viticultură și creșterea vitelor.

Principala ramură economică este agricultura, în special viticultura. Produsele principale de export sunt vinul, uleiul de floarea-soarelui, băuturile nealcoolice, lâna, pielea și textilele. Există douăsprezece întreprinderi vinicole care prelucrareză peste 400.000 de tone anual. Există și două fabrici de ulei, două fabrici de covoare, o fabrica de carne, precum și o fabrică de băuturi alcoolice.

Politică

Autonomia Găgăuziei este garantată de Constituția Republicii Moldova și reglementată de către Actul găgăuzilor de autonomie din 1994. În cazul în care Republica Moldova va decide să se unească cu România, Găgăuzia ar avea dreptul la auto-determinare.

Cultură și educație

Găgăuzia are 55 de școli, Colegiul Pedagogic Comrat (liceu+încă doi ani peste liceu ), și Universitatea de Stat din Comrat ). Turcia a fondat un centru cultural (Türk İșbirliği Ve Kalkınma İdaresi Bașkanlığı) și o librărie (Atatürk Kütüphanesi). În comuna Beșalma este un muzeu istoric și etnografic fondat de Dmitrii Kara Coban.

Transport

Gagauzia are 451 kilometri de drum, din care 82% pavat. Turcia i-a împrumutat Republicii Moldova 35 de milioane de dolari pentru a îmbunătăți rețeaua de transport din Găgăuzia.

Diviziuni administrative

UTA Găgăuzia are 32 localități dintre care: 1 municipiu, 2 orașe, 23 comune și 6 sate.

Nume oficial Nume găgăuz 1 % Găgăuzi Comrat (municipiu) Komrat 72.8% Ceadîr-Lunga (oraș) Çadır-Lunga 73.7% Vulcănești (oraș) Vulcănești (stație c.f.) 69.4% 22.5% Avdarma 94.2% Baurci Baurçi 97.9% Beșalma 96.7% Beșghioz Beșgöz 93.0% Bugeac Bucak 61.8% Carbalia Kırbaalı 70.2%	Nume oficial Nume găgăuz 1 % Găgăuzi Cazaclia Kazayak 96.5% Chioselia Rusă Köseli Rus 25.2% Chiriet-Lunga Kiriyet-Lunga 92.6% Chirsova Kirsova 45.6% Cioc-Maidan Çokmeydan 93.1% Cișmichioi Çeșmeköy 94.4% Congaz Kongaz 96.1% Congazcicul de Sus Congazcicul de Jos Dudulești 73.4% 87.2% 4.4% Copceac Kıpçak 95.0%	Nume oficial Nume găgăuz 1 % Găgăuzi Cotovscoe (Cârlanari) Kırlannar 95.4% Dezghingea Dezgincä 94.5% Etulia Etulia Nouă Etulia (stație c.f.) 92.7% 83.1% 94.5% Ferapontievca 28.0% Gaidar Haydar 96.5% Joltai Coltay 96.0% Svetlîi (Denevița) Alexeevca 35.4% 33.5% Tomai Tomay 95.1%
1 dacă diferă de numele oficial.

Vezi și

• Conflictul din Transnistria
• Adunarea Populară a UTA Găgăuzia

Bibliografie

• Shabashov A.V., 2002, Odessa, Astroprint. Găgăuzii: legături de rudenie și de origine ale poporului (Шабашов А.В., Гагаузы: система терминов родства и происхождение народа)
• Steven D. Roper, 1998, „Autonomie teritoriala în Găgăuzia”, articol din jurnalul Nationalities Papers

Legături externe

• Regiuni istorice nestatale Găgăuzia (Gagauz-Yeri)
• www.comrat.md - Site oficial din Comrat - capitala Găgăuziei
• www.gagauzia.md - Site oficial din Găgăuzia
• www.edingagauz.com - Ziarul mișcării sociale "Edinaya Gagauzia"
• www.kdu.md - Komrat Devlet Universiteti (Universitatea de Stat din Comrat)
• www.gagauz.tv - «Gagauziya Radio Televizionu» Radio-Televiziunea din Găgăuzia
• Meteo Comrat
• Imagini din Găgăuzia
• ww.budjak.com - Știri din Găgăuzia
• Mari Kiz, muzică populară din Găgăuzia
• Legea cu privire la statutul juridic special al Găgăuziei
• Moldova: Exemplul Găgăuziei - o regiune cu un conflict înghețat
• Știri în găgăuză