Fernando Alonso

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Fernando Alonso
Fernando Alonso Malaysia 2012.jpg
Naționalitate Spania Spania
Ani in F1 2001, 2003 - 2013
Echipe Minardi, Renault, McLaren, Scuderia Ferrari
Starturi ?
Titluri 2 - 2005, 2006
Victorii 31
Podiumuri ?
Pole positions 22
Tururi rapide  ?
Puncte  ?
Prima cursă Australia - 2001
Prima victorie Ungaria - 2003
Ultima victorie China - 2013
Ultima cursă China - 2013

Fernando Alonso Díaz, (născut la 29 iulie 1981 în Oviedo, Spania), este un pilot de Formula 1 de origine spaniolă, campion mondial în acest sport în 2005 și 2006. În 2003 a devenit cel mai tânăr pilot de Formula 1 care a plecat din pole position, apoi care a câștigat o cursă, iar în 2005 cel mai tânăr pilot care a câștigat titlul mondial.

Cariera[modificare | modificare sursă]

Înainte de Formula 1[modificare | modificare sursă]

Contrar multor piloți de Formula 1, Fernando Alonso nu provine dintr-o familie bogată, astfel că doar grație sponsorizărilor a reușit să participe în karting, primul său pas spre Formula 1. După ce a devenit campion de karting al Spaniei la junori în 1994, a reușit un titlu de campion mondial de karting la categoria juniori în 1996, performanță dublată de un nou titlu în Spania și de locul secund în campionatul european.

După ce devine pentru a treia oară campion al Spaniei la juniori, Alonso debutează în intrecerile de monoposturi în 1999, în Formula Nissan, fiind ajutat de fostul pilot al echipei Minardi, Adrián Campos. După ce a câștigat întrecerea în chiar primul său sezon, promovează în Formula 3000, ajutat tot de Campos. Termină sezonul pe locul al patrulea, dar intră în vizorul lui Flavio Briatore care îi găsește un loc în Formula 1 în 2001.

În Formula 1[modificare | modificare sursă]

Alonso a debutat în Formula 1 în Marele Premiu al Australiei, fiind echipier la Minardi. Deși avea la dispoziție un monopost puțin performant, el a reușit să impresioneze, chiar dacă nu a înscris nici un punct în anul său de debut.

În 2002 este adus de Flavio Briatore la Renault F1 pe postul de pilot de teste, dar după numai un an își face debutul pentru echipa franceză, revenind astfel pe circuitele de Formula 1 în Marele Premiu al Australiei. În a doua sa cursă la Renault F1 reușește primul său pole position, în Malaezia. După doar câteva luni, în august mai exact, Alonso câștigă prima sa cursă de Formula 1, devenind astfel cel mai tânăr câștigator al unei curse de Formula 1, bătând recordul lui Bruce McLaren vechi de 34 de ani.

Termină sezonul 2003 pe locul al șaselea în campionat cu un total de 55 puncte.

Fernando Alonso în 2004

În 2004 în prima jumătate a sezonului are o evoluție mai slabă, fiind clar învins de colegul său de echipă, italianul Jarno Trulli. Însă în a doua jumătate evoluția lui Trulli se deteriorează, și este concediat de Flavio Briatore. Alonso termină sezonul pe locul 4 cu 59 de puncte.

Anul 2005 avea să fie anul primul titlu. În Australia, prima cursă a sezonului, nu reușește decât locul trei, dar o serie de trei victorii consecutive avea să înceapă în Malaezia. În Spania, în fața compatrioților, nu reușește decât locul doi. Reînoadă șirul victoriilor Nürburgring în Marele Premiu al Europei, dar numai după ce Kimi Räikkönen, rivalul său la titlu, abandonează în primul tur. De fapt în acel an Alonso a câștigat titlul mondial și datorită numeroaselor probleme avute de rivalul său.

Fernando Alonso în 2005

Ajuns în Franța, Alonso marchează cel de-al treilea start din pole position din sezonul 2005, și conduce cursa de la start la final, obținând astfel cea de-a cincea victorie. Urmează un nou pole în Marea Britanie, unde va termina însă pe locul doi, în urma lui Juan Pablo Montoya, într-una din numeroasele curse în care Kimi Räikkönen a avut parte de probleme la motor.

Germania îi aduce o nouă victorie, din nou după abandonul lui Kimi Räikkönen. Deși după acea cursă McLaren a avut parte un șir lung de victorii, avantajul construit de Alonso în campionatul piloților i-a asigurat primul titlu mondial cu două curse înainte de final, devenind astfel cel mai tânăr campion mondial din Formula 1, bătând recordul lui Emerson Fittipaldi care data din 1972.

Plecat drept favorit la titlul mondial în 2006, Alonso debutează cu o victorie, în Marele Premiu al Bahrainului, reușind apoi un loc secund în Malaezia, înainte de a semna o nouă victorie în Australia. După doar trei curse, Alonso avea deja un avantaj foarte consistent în campionat.

Două noi locuri secunde sunt urmate de o serie incredibilă de patru victorii la rând în Marile Premii din Spania - prima sa victorie acasă, Monaco, Marea Britanie și Canada.

Apoi a venit Marele Premiu al SUA, unde Alonso și echipa sa au suferit un recul serios. Timp de șapte curse nu a reușit nici o victorie, abandonând de două ori, astfel că Michael Schumacher, noul său rival, a reușit să recupereze și să-l egaleze la puncte. Abandonul germanului în Japonia i-a deschis lui Alonso calea spre un al doilea titlu mondial, reușit în ultima etapă.

Cariera în Formula 1[modificare | modificare sursă]

Sezon Echipă Număr puncte Loc clasament general
2000 Italia Telefónica Minardi Fondmetal Pilot teste -
2001 Italia European Minardi F1 0 -
2002 Franța Mild Seven Renault F1 Team Pilot teste -
2003 Franța Mild Seven Renault F1 Team 55 6
2004 Franța Mild Seven Renault F1 Team 59 4
2005 Franța Mild Seven Renault F1 Team 133 1
2006 Franța Mild Seven Renault F1 Team 134 1
2007 Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Vodafone McLaren Mercedes 109 3
2008 Franța ING Renault F1 Team 61 5
2009 Franța ING Renault F1 Team 26 9
2010 Italia Scuderia Ferrari Marlboro 252 2
2011 Italia Scuderia Ferrari Marlboro 257 4
2012 Italia Scuderia Ferrari 278 2
2013 Italia Scuderia Ferrari 242 2

Cariera în Motor Sport[modificare | modificare sursă]

Sezon Competiție Puncte Loc clasament general
1999 Euro Open by Nissan 164 1
2000 International Formula 3000 17 4

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Campion Mondial în Formula 1
Predecesor:
Michael Schumacher
Fernando Alonso
2005, 2006
Succesor:
Kimi Räikkönen