În 1951,
Alfa Romeo a câștigat patru din cele opt curse ale Campionatului Mondial cu modelul
159
Sezonul de Formula 1 din 1951 a reprezentat al doilea sezon al curselor de Formula 1 organizate sub egida FIA. Acesta a inclus și Campionatul Mondial al Piloților din 1951[1], care s-a desfășurat între 27 mai și 28 octombrie 1951. Calendarul Campionatului Mondial a programat opt curse. În cadrul acestui sezon s-au mai derulat alte 14 curse în care s-a permis accesul mașinilor de Formula 1, curse ce nu au contat în clasamentul Campionatului Mondial.
Rezumatul sezonului[modificare]
Noua mașină construită de Ferrari dispunea de un motor de 4,5 litri normal aspirat. Astfel, Ferrari a devenit contracandidata celor de la Alfa Romeo. Aceștia din urmă se aflau la sfârșitul perioadei de dezvoltare. Cu toate acestea, Alfa Romeo a câștigat 4 din cele 7 curse europene, Fangio devenind campion mondial. Cele 3 victorii ale piloților de la Ferrari n-au făcut decât să le strice finalul de sezon. Echipa BRM n-a mai avut decât o singură apariție: la Silverstone, unde au participat cu un motor V16. Mașinile lente și învechite ale celor de la Talbot au început să fie din ce în ce mai depășite.
Primii 5 piloți la finalul fiecărei curse au primit puncte (8, 6, 4, 3, 2). Câte 1 punct a fost acordat pentru cel mai rapid tur de pistă. În clasamentul Campionatului Mondial s-au reținut doar cele mai bune 4 clasări ale fiecărui pilot. Pentru piloții care și-au împârțit participarea într-o cursă, punctele s-au împărțit și ele, dar în mod egal, indiferent de câte tururi a condus fiecare.
Retrospectiva sezonului[modificare]
Deși Marile Premii ale Campionatului Mondial erau deschise mașinilor de Formula 1 aflate sub oblăduirea FIA, la cursa Indianapolis 500 nu s-a permis decât accesul mașinilor americane.
Echipele și piloții prezentați mai jos au participat la Campionatul Mondial de Formula 1 din 1951, organizat de FIA.
Argentinianul
Juan Manuel Fangio a câștigat Campionatul Mondial al Piloților desfășurat în anul 1951
| Echipă |
Constructor |
Șasiu |
Motor |
Anvelope |
Pilot |
Etape |
Ecurie Belge |
Talbot-Lago |
T26C |
Talbot 23CV 4.5 L6 |
D |
Johnny Claes |
1, 3-8 |
Philippe Étancelin |
Talbot-Lago |
T26C |
Talbot 23CV 4.5 L6 |
D |
Philippe Étancelin |
1, 3-4, 6, 8 |
Yves Giraud-Cabantous |
Talbot-Lago |
T26C |
Talbot 23CV 4.5 L6 |
D |
Yves Giraud-Cabantous |
1, 3-4, 6-8 |
Guy Mairesse |
1, 4 |
Ecurie Rosier |
Talbot-Lago |
T26C |
Talbot 23CV 4.5 L6 |
D |
Louis Rosier |
1, 3-8 |
Henri Louveau |
1 |
Louis Chiron |
3-8 |
HW Motors |
HWM |
51 |
Alta 2.0 L4s |
D |
George Abecassis |
1 |
Stirling Moss |
1 |
Scuderia Ferrari |
Ferrari |
125
375 |
Ferrari 125 1.5 V12s
Ferrari 375 4.5 V12 |
D
P
|
Peter Whitehead |
1 |
Luigi Villoresi |
1, 3-8 |
Alberto Ascari |
1, 3-8 |
Piero Taruffi |
1, 3, 6-8 |
José Froilán González |
4-8 |
Alfa Romeo SpA |
Alfa Romeo |
159 |
Alfa Romeo 158 1.5 L8s |
P |
Giuseppe Farina |
1, 3-8 |
Juan Manuel Fangio |
1, 3-8 |
Toulo de Graffenried |
1, 7-8 |
Consalvo Sanesi |
1, 3-5 |
Luigi Fagioli |
4 |
Felice Bonetto |
5-8 |
Paul Pietsch |
6 |
Enrico Platé |
Maserati |
4CLT/48 |
Maserati 4CLT 1.5 L4s |
P |
Louis Chiron |
1 |
Harry Schell |
1, 4 |
Toulo de Graffenried |
4, 6 |
Ecurie Espadon |
Ferrari |
212
166 |
Ferrari 375 2.5 V12 |
P |
Rudi Fischer |
1, 6-7 |
José Froilán González |
Talbot-Lago |
T26C |
Talbot 23CV 4.5 L6 |
D |
José Froilán González |
1 |
Peter Hirt |
Veritas |
Meteor |
Veritas 2.0 L6 |
P |
Peter Hirt |
1 |
Ecurie Belgique |
Talbot-Lago |
T26C |
Talbot 23CV 4.5 L6 |
D |
André Pilette |
3 |
Jacques Swaters |
6-7 |
Pierre Levegh |
Talbot-Lago |
T26C |
Talbot 23CV 4.5 L6 |
D |
Pierre Levegh |
3, 6-7 |
Graham Whitehead |
Ferrari |
125 |
Ferrari 125 1.5 V12s |
D |
Peter Whitehead |
4 |
GA Vandervell |
Ferrari |
375 tw |
Ferrari 375 4.5 V12 |
P |
Reg Parnell |
4 |
Peter Whitehead |
5 |
Equipe Gordini |
Simca-Gordini |
15
11 |
Gordini 15C 1.5 L4s |
E |
Robert Manzon |
4, 6-8 |
Maurice Trintignant |
4, 6, 8 |
André Simon |
4, 6-8 |
Aldo Gordini |
4 |
Jean Behra |
7 |
Eugène Chaboud |
Talbot-Lago |
T26C |
Talbot 23CV 4.5 L6 |
D |
Eugène Chaboud |
4 |
Scuderia Milano |
Maserati |
4CLT/50
4CLT/48 |
Milano 1.5 L4s
Maserati 4CLT 1.5 L4s |
P |
Onofre Marimón |
4 |
Paco Godia |
8 |
Juan Jover |
8 |
Joe Kelly |
Alta |
GP |
Alta 1.5 L4s |
D |
Joe Kelly |
5 |
BRM Ltd |
BRM |
P15 |
BRM P15 1.5 V16s |
D |
Reg Parnell |
5, 7 |
Peter Walker |
5 |
Ken Richardson |
7 |
Hans Stuck |
7 |
Bob Gerard |
ERA |
B |
ERA 1.5 L6s |
D |
Bob Gerard |
5 |
Brian Shawe-Taylor |
ERA |
B |
ERA 1.5 L6s |
D |
Brian Shawe-Taylor |
5 |
Scuderia Ambrosiana |
Maserati |
4CLT/48 |
Maserati 4CLT 1.5 L4s |
D |
David Murray |
5-6 |
John James |
Maserati |
4CLT/48 |
Maserati 4CLT 1.5 L4s |
D |
John James |
5 |
Philip Fotheringham-Parker |
Maserati |
4CL |
Maserati 4CLT 1.5 L4s |
D |
Philip Fotheringham-Parker |
5 |
Duncan Hamilton |
Talbot-Lago |
T26C |
Talbot 23CV 4.5 L6 |
D |
Duncan Hamilton |
5-6 |
Antonio Branca |
Maserati |
4CLT/48 |
Maserati 4CLT 1.5 L4s |
P |
Toni Branca |
6 |
Francisco Landi |
Ferrari |
375 |
Ferrari 375 4.5 V12 |
P |
Chico Landi |
7 |
Peter Whitehead |
Ferrari |
125 |
Ferrari 125 1.5 V12s |
D |
Peter Whitehead |
7 |
OSCA Automobili |
OSCA |
4500G |
OSCA 4500 4.5 V12 |
P |
Franco Rol |
7 |
Prințul Bira |
Maserati |
4CLT/48 |
OSCA 4500 4.5 V12 |
P |
Prințul Bira |
8 |
Georges Grignard |
Talbot-Lago |
T26C |
Talbot 23CV 4.5 L6 |
D |
Georges Grignard |
8 |
Clasamentul final al piloților - 1951[modificare]
|
|
Legendă
| Culoare |
Rezultat |
| Auriu |
Câștigător |
| Argintiu |
Locul 2 |
| Bronz |
Locul 3 |
| Verde |
Final în puncte |
| Albastru |
Final în afara punctelor |
| Neclasat (NC) |
| Mov |
Abandon (Ab) |
| Roșu |
Necalificat (DNQ) |
| Neprecalificat (DNPQ) |
| Negru |
Descalificat (DSQ) |
| Alb |
Start neluat (DNS) |
| Cursă anulată (C) |
| Bleu |
Participare doar la antrenamente (PO) |
Pilot de teste pentru ziua de vineri (TD)
(începând cu 2003) |
| Necolorat |
Neparticipare la antrenamente (DNP) |
| Exclus (EX) |
| Neajuns la final (DNA) |
| Retras înainte de cursă (WD) |
|
- Caracterele italice indică pilotul ce a realizat cel mai rapid tur de pistă (i se acorda 1 punct).
- Caracterele aldine indică pilotul ce a plecat din pole position.
- † Poziție împărțită între mai mulți piloți ai aceleiași mașini.
- S-au luat în calcul doar cele mai bune 4 rezultate. Numerele din paranteză reprezintă punctajul total, iar celelalte punctajul înregistrat în clasamentul Campionatului Mondial.
Curse neincluse în Campionatul Mondial[modificare]
Aceste curse, deși s-au desfășurat tot în anul 1951, nu au contat în clasamentul Campionatului Mondial.
- ^ Anuarul FIA 1974, secțiunea gri (engleză 1974 FIA Yearbook, Grey section), pagina 118