McLaren

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
McLaren
Vodafone McLaren Mercedes logo.png
Numele oficial Vodafone McLaren Mercedes
Sediu Woking, Surrey, Marea Britanie
Manager Martin Whitmarsh
Director Tehnic Paddy Lowe
Neil Oatley [1]
Piloți 3.Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Lewis Hamilton
4.Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Jenson Button
Piloți de teste Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Gary Paffett
Spania Pedro de la Rosa
Șasiu McLaren MP4-26
Motor Mercedes-Benz FO 108X
Pneuri Pirelli
Debut 1966
Starturi 685
Titluri la constructori 1974, 1984, 1985, 1988, 1989, 1990, 1991, 1998
Titluri la piloți Emerson Fittipaldi
(1974)
James Hunt
(1976)
Niki Lauda
(1984)
Alain Prost
(1985, 1986, 1989))
Ayrton Senna
(1988, 1990, 1991)
Mika Hakkinen
(1998, 1999)
Lewis Hamilton
(2008)
Victorii 172
Pole positions 146
Tururi rapide 144
Puncte {{{Puncte}}}
Loc sezonul trecut 2 (2010)

McLaren este o echipă de Formula 1 care activează în campionatul mondial de profil încă din 1966, trei ani după ce a fost înființată de către Bruce McLaren. McLaren este una dintre cele mai de succes echipe de Formula 1, câștigând până în prezent opt titluri mondiale în campionatul constructorilor și douăsprezece în cel al piloților. Ea se situează pe locul secund în topurile participărilor, victoriilor și pole position-urilor din Formula 1, în fiecare fiind depășită doar de Scuderia Ferrari.

Compania germană Mercedes Benz este furnizor de motoare, germanii fiind de asemenea și acționari la McLaren Group, compania mamă a echipei, cu 40% din acțiuni, restul fiind împărțite în mod egal de Ron Dennis și Mansour Ojjeh.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Anii '60[modificare | modificare sursă]

În 1963 Bruce McLaren, pe atunci pilot de Formula 1 la Cooper, înființează Bruce McLaren Motor Racing pentru a putea participa în Formula Tasman - un campionat organizat în Australia și Noua Zeelandă în pauza de iarnă din Formula 1 după ce a fost refuzat de Cooper. Trei ani mai târziu noua echipă își face debutul în Campionatul Mondial de Formula 1 în Marele Premiu al Principatului Monaco, astfel ca Bruce McLaren devenea primul pilot care a concurat în Formula 1 cu un motor Ford, deși era vorba despre un propulsor de 4,2 litri folosit în cursele de peste ocean, implicarea americanilor fiind astfel neoficială.

Motorul Ford fiind foarte greoi, a fost înlocuit imediat cu un al propulsor, Serenissima, care deși avea mult mai puțină putere decât motoarele Repco care dominau în acea perioadă, era cel puțin mai fiabil. Cu un astfel de motor McLaren a reușit să câștige primul punct, după ce a terminat pe locul al șaselea în Marea Britanie, a treia cursă a noii echipe.

Probleme cu motoarele au continuat și în 1967 când după o scurtă aventură alături de BRM, McLaren a semnat un acord oficial cu Ford prin care cumpăra motoarele Ford Cosworth DFV 3.0 V8 care avea să domine perioada următoare din Formula 1.

În paralel cu activitatea în Formula 1, McLaren construia și mașini cu care a participat în campionatul CanAm, o intrecere unde se foloseau prototipuri. Încă din primul an de prezență McLaren a început să domine acel campionat.

În 1968 Denny Hulme, campionul mondial din Formula 1 din 1967, se alătură lui Bruce McLaren, astfel ca echipa folosea de-acum două mașini în fiecare cursă. Hulme, care participase deja alături de McLaren în campionatul CanAm încă din 1966, a adus echipei și prima victorie în Formula 1, după ce a câștigat "Race of Champions" de la Brands Hatch, o cursă neinclusă în campionatul mondial din acel an. La doar câteva săptămâni de la acea izbândă, Bruce McLaren câștiga Marele Premiu al Belgiei, de această dată într-o cursă oficială. McLaren își făcea astfel intrarea între echipele mari ale campionatului. Până la finele anului Denny Hulme a mai câștigat cursele din Italia și Canada , clasându-se în final pe locul al treilea în campionatul mondial, McLaren devenind vicecampiona mondială a constructorilor.

Deși în Formula 1 sezonul 1969 a fost mai slab decât precedentul, Denny Hulme câștigând o singură cursă - Marele Premiu al Mexicului, iar McLaren a terminat campionatul constructorilor pe locul patru, în CanAm anul a fost la discreția lui McLaren și Hulme, cei doi câștigând toate etapele, primul devenind campion.

Anii '70[modificare | modificare sursă]

La începutul acestei perioade Bruce McLaren, ocupat fiind cu cursele din Formula 1 și CanAm, încetează să se mai ocupe de partea organizatorică a echipei, aceasta căzând de-acum integral pe umerii lui Teddy Mayer, partenerul lui Bruce McLaren încă din 1963.

În 1970 McLaren decide să inscrie o mașină în celebra cursa de 500 de mile de la Indianapolis, ea urmând să fie pilotată de către Denny Hulme. Acesta a suferit însă un accident în timpul antrenamentelor libere și având arsuri la mâini nu a mai putut pilota, fiind înlocuit de Peter Revson, care a abandonat în turul 87.

La doar două zile de la cursa de la Indianapolis, Bruce McLaren a suferit un accident fatal în timpul unui test cu o mașină CanAm. Tragedia avea să lovească din plin în echipa de Formula 1, astfel că au urmat doi ani în care echipa a fost în derivă. Totuși în CanAm succesele au continuat până în 1971.

În 1971 McLaren s-a întors la Indianapolis, acolo unde Peter Revson a obținut pole position-ul, iar la final a urcat pe a doua treaptă a podiumului de premiere. Un an mai târziu Mark Donohue a reușt să câștige cursa de cinci sute de mile, dar la bordul unei mașini McLaren înscrise în competiție de echipa Penske.

În 1972 Denny Hulme, care decisese să rămână la McLaren și după moartea lui Bruce McLaren a adus echipei prima victorie după trei ani, câștigând în Marele Premiu al Africii de Sud. O altă victorie a urmat semnată de Hulme a urmat în Marele Premiu al Suediei din 1973, an în care Peter Revson a câștigat în Marea Britanie și Canada, McLaren terminând sezonul pe locul al treilea la constructori, revenind astfel la vârful Formulei 1. În acel an Johnny Rutherford a plecat din pole position la Indianapolis.

La începutul sezonului 1974 Teddy Mayer a semnat un acord de sponsorizare cu fabricantul de tutun Philip Morris, McLaren urmând să promoveze marca Marlboro, aceasta înlocuind vechiul sponsor, Yardley. Totuși Yardley a decis să sponsorizeze o a treia mașină McLaren.

Sosirea americanilor de la Marlboro s-a produs însă cu o condiție: angajarea lui Emerson Fittipaldi, brazilianul care deja avea în cont un titlu mondial în Formula 1. McLaren s-a conformat, iar alegerea s-a dovedit a fi foarte bună, în acel an Fittipaldi câștigând trei curse, iar la final titlul mondial în categoria piloților. Victoria lui Denny Hulme din Argentina avea să ajute McLaren să câștige în 1974 și campionatul mondial rezervat constructorilor, pentru prima dată în istoria sa.

Tot în 1974 McLaren a reușit să câștige pentru prima dată la Indianapolis cu echipa de uzină, victoria fiind semnată de Johnny Rutherford.

În 1975 McLaren nu a putut face față echipei Scuderia Ferrari, totuși Emerson Fittipaldi a fost vicecampion mondial, dar în 1976 James Hunt, cel care îl înlocuise pe Emerson Fittipaldi, a câștigat un nesperat titlu mondial la piloți, profitând din plin de accidentul lui Niki Lauda. Titlul lui Hunt din Formula 1 a fost dublat de a doua victorie la Indianapolis cu echipa de uzină, același Johnny Rutherford reușind să se impună.

În 1977 James Hunt a mai reușit trei victorii, în Marea Britanie, SUA Est și Japonia, acestea fiind ultimele semnate de McLaren în acea decadă. După acel sezon capul de afiș a fost mai degrabă ținut de scandalurile dintre Teddy Mayer și Marlboro decât de performanțele echipei, scandal care avea să se termine cu plecarea primului de la echipă.

Anii '80[modificare | modificare sursă]

În 1980 Teddy Mayer a fost amenințat de Marlboro că dacă nu vinde echipa și pleacă atunci contractul de sponsorizare se rupe. Americanii nu erau deloc mulțumiți cu stilul managerial al lui Mayer, impunându-i acestuia performanțele slabe din perioada 1977 - 1980.

Neavând altă soluție, fără suportul Marlboro McLaren ar fi devenit o echipă de pluton, Teddy Mayer vinde echipa lui Ron Dennis, un partener de afaceri al Marlboro din Formula 2, și pleacă din Formula 1, astfel ca 1980 a fost un nou început pentru McLaren. Mai întâi a fost cooptat în echipă John Barnard, un tânăr și talentat inginer, pe postul de director tehnic, acesta având să revoluționeze lumea Formulei 1 în momentul în care a construit primul șasiu din kevlar și materiale compozite. Acesta nu era doar mult mai ușor, dar era și mult mai sigur. Ulterior ideea a fost preluată de toate echipele și se folosește și astăzi.

Din momentul preluării echipei de către Ron Dennis s-a schimbat si indicativul mașinilor McLaren. Dacă până atunci ele purtau indicativul M urmat de un număr, Ron Dennis a adus cu sine acrononimul MP4 care înseamnă "Marlboro Project 4", adică numele oficial al fostei echipe a lui Dennis din Formula 2. Acest acronim se folosește și astăzi, dar în momentul în care Marlboro a încetat să mai sponsorizeze echipa MP4 a devenit "McLaren Project 4"

Anii '80 au fost perioada cea mai de succes din istoria echipei care a câștigat în acea decadă nouă din cele douăzeci de titluri mondiale posibile.

În ciuda cooptării lui Niki Lauda în 1982, McLaren a avut parte din prima parte a anilor '80 de evoluții mediocre, aceastea fiind datorate în primul rând motorului care era aspirat și nu mai făcea față rivalilor cu motoare turbo. Situația s-a schimbat în 1983 când McLaren a semnat un acord cu compania TAG, Mansour Ojjeh fiind cooptat în structura acționariatului. TAG a finanțat construcția unui motor turbo produs de germanii de la Porsche.

Alain Prost în 1985

Cu motorul TAG Porsche, McLaren a dominat sezoanele 1984 și 1985. Astfel în 1984 McLaren a câștigat doisprezece din cele șaisprezece curse ale sezonului, Niki Lauda și Alain Prost terminând pe primele două locuri în campionatul piloților, în această ordine, McLaren trecându-și în cont și titlul constructorilor. Situația s-a repetat în 1985 când McLaren a câștigat șase curse, de această dată Alain Prost fiind campionul mondial al piloților.

Alain Prost a câștigat și campionatul piloților în 1986, dar în acel an Williams Honda a fost cea mai bună echipă, doar ghinioanele lui Nigel Mansell făcându-l pe britanic să piardă titlul mondial.

După ce TAG Porsche a pierdut supremația în Formula 1 în detrimentul Honda, McLaren a început să își caute un alt partener ca și furnizor de motoare și l-a găsit tocmai în Honda, după ce a profitat de problemele apărute între motoriștii japonezi și Williams.

Alături de Honda, McLaren a dominat categoric campionatul din 1988 când a reușit să câștige cincisprezece din cele șaisprezece curse ale sezonului, la finalul anului Ayrton Senna, adus între timp de la Lotus, câștigând primul titlu mondial, după o luptă palpitantă cu Alain Prost. Francezul s-a revanșat în 1989 când și-a trecut în cont al treilea său titlu mondial.

Anii '90[modificare | modificare sursă]

Decada a început foarte bine pentru McLaren care a reușit alte două duble victorii în 1990 și 1991, devenind astfel prima echipă din Formula 1 care a reușit să câștige campionatele piloților și constructorilor timp de patru ani la rând. De la McLaren plecase Alain Prost, astfel că titlurile mondiale în întrecerea piloților i-au revenit lui Ayrton Senna.

În 1992 McLaren nu a contat deloc în bătălia pentru titlul mondial, iar la finalul anului relația cu Honda se încheia, japonezii preferând să se retragă din Formula 1. McLaren încheie astfel un acord cu Ford dar numai după ce a încercat, fără succes, să pună mâna pe motorul Renault cu care Williams a dominat sezonul 1992.

După un singur an McLaren rupe alianța cu Ford, preferând să încheie un altul, cu francezii de la Peugeot. Aceștia din urmă nu au reușit însă transpună în Formula 1 experiența din raliuri și cursele de anduranță, astfel ca sezonul a fost unul foarte slab pentru McLaren, încheidu-se fără nici o victorie.

Conștient că Peugeot nu poate construi un motor competitiv, Ron Dennis încheie o alianță cu Mercedes Benz, care este și astăzi partenerul echipei McLaren, între timp devenind chiar si acționar.

Până în 2002 Mercedes Benz nu a construit motoarele folosite de McLaren. Acestea erau construite efectiv de către o companie britanică, Ilmor, de unde Mercedes Benz le cumpăra, pentru a le acorda mai departe cu titlu gratuit la McLaren, nu înainte însă de a-și pune numele pe ele. În 2002 însă Mercedes Benz a cumpărat Ilmor astfel că motoarele au devenit de producție proprie.

David Coulthard în 1998

Au urmat alte două sezoane fără victorie, în 1995 și 1996, dar în prima cursă a sezonului 1997 David Coulthard a adus primul succes al alianței McLaren - Mercedes Benz, în cea de cincizecea cursă împreună. Alte două victorii au urmat în acel an, una fiind obținută de același David Coulthard, a doua de Mika Hakkinen.

În 1997 Ron Dennis a făcut o mișcare deosebit de inteligentă și la cooptat în echipa managerială pe Adrian Newey pe care l-a numit director tehnic. Înainte de a lucra pentru McLaren, Newey fusese designer șef la Williams fiind principalul artizan al dominării acestei echipe în perioada 1992 - 1997.

La finalul sezonului 1997 McLaren a pus punct final în contractul de sponsorizare cu Marlboro. Acesta fusese pe rol încă din 1974, fiind astfel cel mai lung contract de sponsorizare încheiat vreodată de o echipă de Formula 1.

Prima mașină construită de Newey la McLaren a readus ambele titluri mondiale la finele sezonului 1998, campionatul piloților fiind câștigat de Mika Hakkinen. Deși s-a duelat cu Scuderia Ferrari pe tot parcursul sezonului, McLaren a fost tot timpul la conducere.

Mika Hakkinen a repetat isprava din 1998 și în 1999 când și-a trecut în cont al doilea său titlu mondial, dar în acel an McLaren a pierdut titlul la constructori.

Anii 2000[modificare | modificare sursă]

Sezonul 2000 a debutat mai slab pentru McLaren, dar în lunile de vară Mika Hakkinen a avut puterea să revină, preluând la un moment dat șefia în campionatului piloților. În Marele Premiu al Statelor Unite ale Americii a abandonat însă, motorul său cedase, și s-a îndepărtat de titlu, acesta revenind lui Michael Schumacher, finlandezul terminând sezonul pe locul secund, același pe care a terminat McLaren și în intrecerea constructorilor.

În 2001 a fost rândul lui David Coulthard să își încerce norocul la titlul mondial, dar opoziția a fost prea puternică în acel an. A urmat apoi un sezon în 2002 în care nici o echipă nu a putut rivaliza cu Ferrari, dar în 2003 McLaren a revenit în lupta pentru titlul suprem al piloților. Debutul anului a fost foarte bun, David Coulthard câștigând în Australia, iar Kimi Räikkönen, cel care a fost adus la McLaren în locul lui Mika Hakkinen, în Malaezia, propulsând McLaren în postura de prima candidată la titlul mondial. Revenirea lui Michael Schumacher și Ferrari a fost însă puternică. Totuși, beneficiind de schimbarea sistemului de punctaj și având parte de o evoluție constantă chiar dacă nu a mai câștigat curse, Kimi Räikkönen a rămas mereu în plasa lui Michael Schumacher, fiind invins de acesta abia în ultima cursă. Kimi Räikkönen a devenit atunci vicecampion mondial al piloților, McLaren terminând pe locul trei în campionatul constructorilor.

A urmat un nou sezon slab în 2004, dar și o revenire puternică în 2005 când același Kimi Räikkönen, acum secondat de Juan Pablo Montoya, s-a duelat pentru titlul mondial până înspre finalul sezonului. Numeroasele probleme tehnice, mai ales la nivelul motorului au dus până la urmă la pierderea sa. McLaren nu a reușit să se impună nici măcar la constructori, deși a câștigat mai multe curse decât campionii de la Renault F1.

2006 a fost un alt sezon foarte slab pentru McLaren, fiind primul din 1996 încoace în care nu s-a câștigat nici o cursă. La finalul sezonului Kimi Räikkönen a plecat de la echipă, fiind înlocuit cu Fernando Alonso, campionul ultimelor două sezoane în Formula 1.

Palmares în Formula 1[modificare | modificare sursă]

Sezon Piloți Puncte Loc clasament general
2013 Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Jenson Button
Mexic Sergio Pérez
122 5
2012 Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Lewis Hamilton
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Jenson Button
378 3
2011 Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Lewis Hamilton
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Jenson Button
497 2
Sezon Piloți Șasiu Motor Puncte Loc
2010 Flag of the United Kingdom.svg Lewis Hamilton (19 curse)

Flag of the United Kingdom.svg Jenson Button (19 curse)

McLaren MP4-25      Mercedes FO 108X           454       2  
2009 Flag of the United Kingdom.svg Lewis Hamilton (17 curse)

Flag of Finland.svg Heikki Kovalainen (17 curse)

McLaren MP4-24      Mercedes FO 108W           71       3  
2008 Flag of the United Kingdom.svg Lewis Hamilton (18 curse)

Flag of Finland.svg Heikki Kovalainen (18 curse)

McLaren MP4-23      Mercedes-Benz           151       2  
2007 Flag of Spain.svg Fernando Alonso (17 curse)

Flag of the United Kingdom.svg Lewis Hamilton (17 curse)

McLaren MP4-22      Mercedes-Benz FO 108T           0       11  
2006 Flag of Finland.svg Kimi Räikkönen (18 curse)

Flag of Colombia.svg Juan Pablo Montoya (10 curse)     
Flag of Spain.svg Pedro de la Rosa (8 curse)

McLaren MP4-21      Mercedes-Benz FO 108S V8           110       3  
2005 Flag of Finland.svg Kimi Räikkönen (19 curse)

Flag of Colombia.svg Juan Pablo Montoya (17 curse)
Flag of Spain.svg Pedro de la Rosa (1 cursă)
Flag of Austria.svg Alexander Wurz (1 cursă)

McLaren MP4-20      Mercedes-Benz FO V10           182       2  
2004 Flag of Finland.svg Kimi Räikkönen (18 curse)

Flag of the United Kingdom.svg David Coulthard (18 curse)

McLaren MP4/19      Mercedes-Benz FO V10           69       5  
2003 Flag of Finland.svg Kimi Räikkönen (16 curse)

Flag of the United Kingdom.svg David Coulthard (16 curse)

McLaren MP4/17D      Mercedes-Benz F0110 V10           142       3  
2002 Flag of the United Kingdom.svg David Coulthard (17 curse)

Flag of Finland.svg Kimi Räikkönen (17 curse)

McLaren MP4/16      Mercedes-Benz F0110M V10           65       3  
2001 Flag of the United Kingdom.svg David Coulthard (17 curse)

Flag of Finland.svg Mika Hakkinen (17 curse)

McLaren MP4/15      Mercedes-Benz F0110K V10           102       2  
2000 Flag of Finland.svg Mika Hakkinen (17 curse)

Flag of the United Kingdom.svg David Coulthard (17 curse)

McLaren MP4/15      Mercedes-Benz F0110J V10           152       2  
1999 Flag of Finland.svg Mika Hakkinen (16 curse)

Flag of the United Kingdom.svg David Coulthard (16 curse)

McLaren MP4/14      Mercedes-Benz 3.0 V10           124       2  
1998 Flag of Finland.svg Mika Hakkinen (16 curse)

Flag of the United Kingdom.svg David Coulthard (16 curse)

McLaren MP4/13      Mercedes-Benz 3.0 V10           156       1  
1997 Flag of the United Kingdom.svg David Coulthard (17 curse)

Flag of Finland.svg Mika Hakkinen (17 curse)

McLaren MP4/12      Mercedes-Benz 3.0 V10           63       4  
1996 Flag of the United Kingdom.svg David Coulthard (16 curse)

Flag of Finland.svg Mika Hakkinen (16 curse)

McLaren MP4/11      Mercedes-Benz 3.0 V10           68       4  
1995 Flag of Finland.svg Mika Hakkinen (15 curse)

Flag of the United Kingdom.svg Mark Blundell (15 curse)
Flag of the United Kingdom.svg Nigel Mansell (2 curse)
Flag of Denmark.svg Jan Magnussen (1 cursă)

McLaren MP4/10      Mercedes-Benz 3.0 V10           30       4  
1994 Flag of Finland.svg Mika Hakkinen (15 curse)

Flag of the United Kingdom.svg Martin Brundle (16 curse)
Flag of France.svg Philippe Alliot (1 cursă)

McLaren MP4/9      Peugeot 3.5 V10           42       4  
1993 Flag of Brazil.svg Ayrton Senna (16 curse)

Flag of the United States.svg Michael Andretti (13 curse)
Flag of Finland.svg Mika Hakkinen (3 curse)

McLaren MP4/8      Ford HB 3.5 V8           84       2  
1992 Flag of Brazil.svg Ayrton Senna (16 curse)

Flag of Austria.svg Gerhard Berger (16 curse)

McLaren MP4/7      Honda 3.5 V12           99       2  
1991 Flag of Brazil.svg Ayrton Senna (16 curse)

Flag of Austria.svg Gerhard Berger (16 curse)

McLaren MP4/6      Honda 3.5 V12           139       1  
1990 Flag of Brazil.svg Ayrton Senna (16 curse)

Flag of Austria.svg Gerhard Berger (16 curse)

McLaren MP4/5B      Honda 3.5 V10           121       1  
1989 Flag of France.svg Alain Prost (16 curse)

Flag of Brazil.svg Ayrton Senna (16 curse)

McLaren MP4/5B      Honda 3.5 V10           141       1  
1988 Flag of Brazil.svg Ayrton Senna (16 curse)

Flag of France.svg Alain Prost (16 curse)

McLaren MP4/4      Honda 1.5 V6 Turbo           199       1  
1987 Flag of France.svg Alain Prost (16 curse)

Flag of Sweden.svg Stefan Johansson (16 curse)

McLaren MP4/3      TAG Porsche 1.5 V6 Turbo           76       2  
1986 Flag of France.svg Alain Prost (16 curse)

Flag of Finland.svg Keke Rosberg (16 curse)

McLaren MP4/2C      TAG Porsche 1.5 V6 Turbo           96       2  
1985 Flag of France.svg Alain Prost (16 curse)

Flag of Austria.svg Niki Lauda (15 curse)
Flag of the United Kingdom.svg John Watson (1 cursă)

McLaren MP4/2B      TAG Porsche 1.5 V6 Turbo           90       1  
1984 Flag of Austria.svg Niki Lauda (16 curse)

Flag of France.svg Alain Prost (16 curse)

McLaren MP4/2      TAG Porsche 1.5 V6 Turbo           143,5       1  
1983 Flag of the United Kingdom.svg John Watson (14 curse)

Flag of Austria.svg Niki Lauda (14 curse)

McLaren MP4/1C      Ford Cosworth DFV 3.0 V8           34       5  
1982 Flag of the United Kingdom.svg John Watson (15 curse)

Flag of Austria.svg Niki Lauda (15 curse)

McLaren MP4/1B      Ford Cosworth DFV 3.0 V8           69       2  
1981 Flag of the United Kingdom.svg John Watson (15 curse)

Flag of Italy.svg Andrea de Cesaris (14 curse)

McLaren M29C      Ford Cosworth DFV 3.0 V8           28       6  
1980 Flag of the United Kingdom.svg John Watson (13 curse)

Flag of France.svg Alain Prost (12 curse)

McLaren M29B      Ford Cosworth DFV 3.0 V8           11       8  
1979 Flag of the United Kingdom.svg John Watson (15 curse)

Flag of France.svg Patrick Tambay (13 curse)

McLaren M28      Ford Cosworth DFV 3.0 V8           15       7  
1978 Flag of the United Kingdom.svg James Hunt (16 curse)

Flag of France.svg Patrick Tambay (15 curse)
Flag of Italy.svg Bruno Giacomelli (5 curse)
Piloți Privați
Flag of the United States.svg Brett Lunger (9 curse)
Flag of Brazil.svg Nelson Piquet (3 curse)
Flag of Spain.svg Emilio de Villota (1 cursă)
Flag of the United Kingdom.svg Tony Trimmer (1 cursă)

McLaren M26
McLaren M23     
Ford Cosworth DFV 3.0 V8           16       8  
1977 Flag of the United Kingdom.svg James Hunt (17 curse)

Flag of Germany.svg Jochen Mass (17 curse)
Flag of Canada.svg Gilles Villeneuve (1 cursă)
Flag of Italy.svg Bruno Giacomelli (1 cursă)
Piloți Privați
Flag of the United States.svg Brett Lunger (9 curse)
Flag of Spain.svg Emilio de Villota (7 curse)

McLaren M23      Ford Cosworth DFV 3.0 V8           65       3  
1976 Flag of the United Kingdom.svg James Hunt (16 curse)

Flag of Germany.svg Jochen Mass (16 curse)

McLaren M23      Ford Cosworth DFV 3.0 V8           87       2  
1975 Flag of Brazil.svg Emerson Fittipaldi (14 curse)

Flag of Germany.svg Jochen Mass (14 curse)
Flag of South Africa.svg Dave Charlton (1 cursă)

McLaren M23      Ford Cosworth DFV 3.0 V8           65       3  
1974 Flag of Brazil.svg Emerson Fittipaldi (15 curse)

Flag of New Zealand.svg Denny Hulme (15 curse)
Flag of the United Kingdom.svg Mike Hailwood (11 curse)
Flag of the United Kingdom.svg David Hobbs (2 curse)
Flag of Germany.svg Jochen Mass (2 curse)
Pilot Privat
Flag of South Africa.svg Dave Charlton (1 cursă)

McLaren M23      Ford Cosworth DFV 3.0 V8           8       1  
1973 Flag of the United States.svg Peter Revson (14 curse)

Flag of New Zealand.svg Denny Hulme (15 curse)
Flag of South Africa.svg Jody Scheckter (5 curse)
Flag of Belgium.svg Jacky Ickx (1 cursă)

McLaren M23      Ford Cosworth DFV 3.0 V8           68       3  
1972 Flag of New Zealand.svg Denny Hulme (12 curse)

Flag of the United States.svg Peter Revson (19 curse)
Flag of the United Kingdom.svg Brian Redman (3 curse)
Flag of South Africa.svg Jody Scheckter (1 cursă)

McLaren M19A      Ford Cosworth DFV 3.0 V8           64       3  
1971 Flag of New Zealand.svg Denny Hulme (10 curse)

Flag of the United Kingdom.svg Peter Gethin (7 curse)
Flag of the United Kingdom.svg Jackie Oliver (3 curse)
Piloți Privați
Flag of Sweden.svg Jo Bonnier (4 curse)
Flag of the United States.svg Mark Donohue (1 cursă)
Flag of the United States.svg David Hobbs (1 cursă)

McLaren M19A
McLaren M14A
McLaren M7C     
Ford Cosworth DFV 3.0 V8           13       6  
1970 Flag of New Zealand.svg Denny Hulme (11 curse)

Flag of Italy.svg Andrea de Adamich (6 curse)
Flag of the United Kingdom.svg Peter Gethin (7 curse)
Flag of New Zealand.svg Bruce McLaren (3 curse)
Flag of the United States.svg Dan Gurney (3 curse)
Flag of Italy.svg Nanni Galli (1 cursă)
Piloți Privați
Flag of the United Kingdom.svg John Surtess (4 curse)
Flag of Sweden.svg Jo Bonnier (1 cursă)
Flag of the United States.svg Mark Donohue (1 cursă)
Flag of the United States.svg David Hobbs (1 cursă)

McLaren M7D
McLaren M14D
McLaren M7C
McLaren 14A     
Ford Cosworth DFV 3.0 V8

Alfa Romeo 3.0 V8     

     36       5  
1969 Flag of New Zealand.svg Bruce McLaren (11 curse)

Flag of New Zealand.svg Denny Hulme (11 curse)
Flag of the United Kingdom.svg Vic Elford (4 curse)
Flag of the United States.svg Derek Bell (1 cursă)
Flag of South Africa.svg Basil van Rooyen (1 cursă)

McLaren M9A
McLaren M7C     
Ford Cosworth DFV 3.0 V8           64       3  
1968 Flag of New Zealand.svg Denny Hulme (12 curse)

Flag of New Zealand.svg Bruce McLaren (11 curse)
Piloți Privați
Flag of Sweden.svg Jo Bonnier (6 curse)
Flag of the United States.svg Dan Gurney (3 curse)

McLaren M5A
McLaren M7A     
Ford Cosworth DFV 3.0 V8

BRM 3.0 V12     

     49       2  
1967 Flag of New Zealand.svg Bruce McLaren (6 curse)
McLaren M5A      BRM 3.0 V12           3       8  
1966 Flag of New Zealand.svg Bruce McLaren (4 curse)
McLaren M2B      BRM 3.0 V12
Serenissima 3.0 V8
Ford Indy 3.0 V8     
     2       9  

Piloții scriși cu caractere aldine au câștigat titlul mondial în acel an.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ McLaren”. itv-f1.com. ITV. http://www.itv-f1.com/teamprofiles.aspx?id=1560. Accesat la 10 aprilie 2010. 

Articole recomandate[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]