Eric Hobsbawm

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Eric Hobsbawm

Eric Hobsbawm.jpg
Naștere 9 iunie 1917(1917-06-09)
Alexandria, Egipt
Deces 1 octombrie 2012
Londra, Marea Britanie
Ocupație istoric
Naționalitate britanic
Activitatea literară
Specie literară istorie universală, istorie occidentală

Eric John Hobsbawm (n. 9 iunie 1917, d. 1 octombrie 2012) a fost un istoric britanic.

Distins specialist pe secolul al XIX-lea, Hobsbawm și-a câștigat notorietatea mondială în special datorită trilogiei consacrate „lungului secol al XIX-lea” (de la Revoluția franceză la Primul Război Mondial; formula și conceptul de „secol lung”, astăzi folosite frecvent în discursul istoric de pe toate meridianele, au fost introduse de Hobsbawm prin această trilogie): The Age of Revolution: Europe 1789-1848, The Age of Capital: 1848-1875 și The Age of Empire: 1875-1914. Intelectual implicat politic, Hobsbawm a aderat în 1936 la Partidul comunist al Marii Britanii și a colaborat la revista Marxism Today până în 1991. Nucleul central al cercetărilor lui Hobsbawm este constituit de probleme precum națiunea și naționalismul în Europa secolelor XIX și XX, precum și inventarea tradițiilor de către națiuni.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născut la Alexandria din părinți evrei, Hobsbawm a crescut la Viena (1920), apoi la Berlin (1931-1933) unde familia sa a trăit primele persecuții antisemite. S-a mutat la Londra în 1933 și a studiat la St. Marylebone Grammar School și la King's College din Cambridge, unde a obținut doctoratul în Istorie. În 1936 a aderat la partidul comunist englez. A predat istoria la Birkbeck College al universității din Londra începând cu 1947. În 1976 a devenit membru al British Academy. În anii '80 a colaborat la revista Marxism Today și a susținut proiectele de modernizare ale Labour Party al lui Neil Kinnock.

Angajament politic[modificare | modificare sursă]

Eric Hobsbawm a aderat la un grup de tineri socialiși în 1931 și la partidul comunist în 1936. A fost membru al Grupului de Istorici ai Partidului Comunist din 1946 până în 1956. Invadarea Ungariei de către sovietici în 1956 marchează sfârșitul acestui grup și îi determină pe majoritatea membrilor să părăsească partidul comunist britanic. Hobsbawm este singurul care rămâne în partid, ajungând să justifice în epocă, „cu inima grea”, intervenția sovietică[1]. Revenind în 2007 asupra acestei perioade, istoricul spune că nu își făcea iluzii în privința regimului sovietic, dar că se simțea legat ca printr-un cordon ombilical de speranța unei revoluții mondiale[2].

Munca de cercetare[modificare | modificare sursă]

Eric Hobsbawm s-a ocupat de diverse subiecte de-a lungul carierei de istoric. Lucrând în perspectivă marxistă, a făcut o analiză precisă a „revoluției duale” (adică a simultaneității revoluției politice în Franța și economice în Anglia) și a efectelor acestor evenimente istorice asupra tendințelor predominante care conduc la actualul capitalism liberal.

Eric Hobsbawm a fost interesat de asemenea de problema banditismului, pe care îl prezintă ca pe un fenomen dependent de contextul social și istoric. El se opune astfel credinței conform căreia nelegiuiții apar în societate în mod spontan și imprevizibil. În sfârșit, Hobsbawm a publicat numeroase eseuri pe subiecte mergând de la barbaria modernă la problemele mișcărilor muncitorești, trecând prin eternul conflict dintre anarhism și comunism.

În afara scrierilor de istorie, Hobsbawm a scris despre jazz, mai întâi în New Statesman sub pseudonimul Francis Newton – ales ca omagiu unui trompetist care o acompania pe Billie Holiday[3] – apoi în câteva eeuri.

Receptarea operei[modificare | modificare sursă]

Laude[modificare | modificare sursă]

Eric Hobsbawm a fost descris în 2002 de către istoricul David Caute ca „probabil cel mai mare istoric în viață - nu numai în Regatul Unit, ci în lume”[4]. James Joll a scris în 2003 în The New York Review of Books că „trilogia lui Eric Hobsbawm pe secolul XIX este una dintre cele mai mari opere de istorie din ultimele decenii”[5]. Tony Judt, director al Erich Maria Remarque Institute al New York University estimează că „Hobsbawm nu posedă doar mai multe cunoștințe decât alți istorici, ci și scrie mai bine decât ei”[6].

În 2003 a primit Premiul Balzan pentru istorie europeană de la 1900 în special „pentru strălucita sa analiză a dureroasei istorii a Europei secolului XX și pentru abilitatea sa de a împleti profunzimea analizelor istorice cu un mare talent literar”[7].

Critici[modificare | modificare sursă]

Susținerea acordată de Eric Hobsbawm regimurilor comuniste, inclusiv după zdrobirea insurecției de la Budapesta și a Primăverii de la Praga, a suscitat numeroase critici. Oliver Kamm, editorialist la The Times, consideră că Hobsbawm nu a pierdut nici măcar o ocazie de a justifica ideologia staliniană și de a ascunde realitatea regimurilor comuniste[8]. Tot în Times, jurnalistul Michael Gove îl califică de apologet al totalitarismului[9].

Universitarul american Bradford DeLong, criticând The Age of Extremes, consideră că viziunea cărții este deformată de angajamentul marxist al autorului: „Pe planeta Hobsbawm, căderea Uniunii Sovietice a fost un dezastru, iar revoluțiile de la 1989 înfrângeri pentru umanitate. Pe planeta Hobsbawm, Stalin năzuia la democrație, multipartidism și la economie mixtă în Europa de est, și nu a revenit asupra ideii decât după ce Statele Unite au declanșat Războiul rece[10]. Stéphane Courtois critică și el parti pris-ul ideologic din The Age of Extremes[11].

Listă parțială de publicații[modificare | modificare sursă]

Carte Data primei apariții Editura ISBN Note online
Labour's Turning Point: Extracts from Contemporary Sources 1948 Lawrence & Wishart ISBN 0-9017-5965-1
Primitive Rebels: Studies in Archaic Forms of Social Movement in the 19th and 20th Centuries 1959, 1963, 1971 Manchester University Press ISBN 0-7190-0493-4 in the US: Social Bandits and Primitive Rebels, Free Press, 1960 [12][13]
The Age of Revolution: Europe 1789-1848 1962 Abacus (UK)
Vintage Books (U.S.)
ISBN 0-679-77253-7
Labouring Men: studies in the history of labour 1964 Weidenfeld & Nicolson ISBN 0-2977-6402-0 [13]
Pre-Capitalist Economic Formations 1965 Lawrence & Wishart ISBN 0-7178-0165-9 editor; essays by Karl Marx
Industry and Empire: From 1750 to the Present Day 1968 Pelican ISBN 0-1401-3749-1
Bandits 1969 Weidenfeld & Nicolson ISBN 0-3947-4850-6 Les Bandits, carte online în franceză
Captain Swing 1969 Lawrence & Wishart ISBN 0-8531-5175-X with George Rudé
Revolutionaries: Contemporary Essays 1973 Weidenfeld & Nicolson ISBN 0-2977-6549-3
The Age of Capital: 1848-1875 1975 Weidenfeld & Nicolson ISBN 0-2977-6992-8 [13]
Italian Road to Socialism: An Interview by Eric Hobsbawm with Giorgio Napolitano 1977 Lawrence Hill and Co ISBN 0-8820-8082-2
The History of Marxism: Marxism in Marx's day, Vol. 1 1982 Harvester Press ISBN 0-2533-2812-8 editor
The Invention of Tradition 1983 Cambridge University Press ISBN 0-521-43773-3 editor, with Terence Ranger [13]
Worlds of Labour: further studies in the history of labour 1984 Weidenfeld & Nicolson ISBN 0-2977-8509-5 in the US as Workers: Worlds of Labor, Pantheon, 1984 [13]
The Age of Empire: 1875-1914 1987 Weidenfeld & Nicolson (First Edition) ISBN 0-521-43773-3 [13]
Politics for a Rational Left: political writing, 1977-1988 1989 Verso ISBN 0-8609-1958-7
The Jazz Scene 1989 Weidenfeld & Nicolson ISBN 0-2977-9568-6 as Francis Newton
Echoes of the Marseillaise: two centuries look back on the French Revolution 1990 Verso ISBN 0-8609-1937-4
Nations and Nationalism Since 1780: programme, myth, reality 1991 Cambridge University Press ISBN 0-521-43961-2 [13]
The Age of Extremes: the short twentieth century, 1914-1991 1994 Michael Joseph (UK)
Vintage Books (U.S.)
ISBN 0-679-73005-2 along with its three prequels: The Making of the Modern World, The Folio Society, London, 2005
Art and Power 1995 Hayward Gallery ISBN 0-500-23719-0 editor, with Dawn Ades, David Elliott, Boyd Whyte Iain and Tim Benton
On History 1997 Weidenfeld & Nicolson ISBN 0-349-11050-6 [13]
1968 Magnum Throughout the World 1998 Hazan ISBN 2-850-25588-2 editor, with Marc Weitzmann
Behind the Times: decline and fall of the twentieth-century avant-gardes 1998 Thames and Hudson ISBN 0-500-55031-X
Uncommon People: resistance, rebellion and jazz 1998 Weidenfeld & Nicolson ISBN 0-2978-1916-X
Karl Marx and Friedrich Engels, The Communist Manifesto: a modern edition 1998 Verso ISBN 1-859-84898-2 editor
The New Century: in Conversation with Antonio Polito 2000 Little, Brown ISBN 0-316-85429-8 in the US: On the Edge of the New Century, The New Press, 2001
Interesting Times: a twentieth-Century life 2002 Allen Lane ISBN 0-7139-9581-5 autobiography
Globalisation, Democracy and Terrorism 2007 Little, Brown ISBN 0-3160-2782-0 a part of it in the US: On Empire: America, war, and global supremacy, Pantheon, 2008
How to Change the World: Tales of Marx and Marxism 2011 Little, Brown ISBN 1-4087-0287-8 Marx's "indelible mark on the century." [14]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ În Daily Worker din 9 noiembrie 1956, Hobsbawm scrie: "Whilst approving, with a heavy heart, of what is now happening in Hungary, we should therefore also say frankly that we think the USSR should withdraw its troops from the country as soon as this is possible."
  2. ^ "Hobsbawm says he was under no illusions about the Soviet regime but felt tied by an unbreakable umbilical cord to the hope of world revolution" în John Crace, "Living History", BBK magazine, numărul 22, 2007.
  3. ^ Michel Naepels, "Jazzbandits", L'Homme, 158-159, Jazz et anthropologie, 2001.
  4. ^ David Caute, "Great helmsman or mad wrecker", The Spectator, 19 octombrie 2002.
  5. ^ James Joll, "The Last Romantic", The New York Review of Books, vol. 50, no. 18, 20 nov. 2003.
  6. ^ În "Eric Hobsbawm Speaks on His New Memoir", UCLA International Institute, 2004.
  7. ^ Eric Hobsbawm pe siteul International Balzan Prize Foundation
  8. ^ "It takes an intellectual to find excuses for Stalinism", The Times, 23 iulie 2004
  9. ^ "When you're in a hole, don't dig any new ones", The Times, 27 octombrie 2008
  10. ^ Planet Hobsbawm, articol din 1995, republicat în 2007 pe situl lui Bradford DeLong
  11. ^ Stéphane Courtois, Du passé faisons table rase ! Histoire et mémoire du communisme en Europe, Paris: Robert Laffont, 2002, p. 92-94
  12. ^ Primitive rebels; studies in archaic forms of social movement in the 19th and 20th centuries
  13. ^ a b c d e f g h Encyclopedia of historians and historical writing, Volume 14, Issue 1 page 547 by Kelly Boyd
  14. ^ http://www.lrb.co.uk/v33/n05/terry-eagleton/indomitable

Anexe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • în franceză
    • Philippe Minard, « Eric J. Hobsbawm, un parcours d’historien dans le siècle », Revue d’histoire moderne et contemporaine, n° 53-4bis 2006/5, p. 5-12. Acest număr special disponibil online conține mai multe articole scrise de Hobsbawm, precum și articole dedicate lui Hobsbawm.
    • Frank Noulin, « E. J. Hobsbawm, Les Bandits », Cahiers d'histoire. Revue d'histoire critique, 109 | 2009. recenzie accesibilă online
    • Recenzia cărții Rébellions. La résistance des gens ordinaires (2010) în: "Monde(s) du XXIe siècle"

Legături externe[modificare | modificare sursă]