Dinastia Dăneștilor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Dinastia Dăneștilor a fost una dintre cele două linii principale de descendenți din Țara Românească a familiei Basarabilor. Această parte a Basarabilor erau descendeți ai domnitorului Dan I al Țării Românești, fratele lui Mircea cel Bătrân. Aceștia erau adversarii Drăculeștilor, construind un conflict pentru domnia Țării Românești. Dăneștii, susținuți de boierimea olteană, erau „Basarabii legitimi”, în timp ce Drăculeștii, care erau sprijiniți de boierimea munteană erau considerați „linia bastardă” a dinastiei. Certurile pentru domnie dintre cele două linii ale Basarabilor au marcat negativ pentru multă vreme viața politică din Țara Românească.

La sfârșitul secolului al XV-lea, linia Dăneștilor s-a stins pe linie bărbătească, așa încât boierii Craiovești, înrudiți cu aceștia, le-au luat locul în disputa cu Drăculeștii.

Membrii dinastiei[modificare | modificare sursă]

Cei mai de seamă reprezentanți ai Dăneștilor au fost:

  • Dan I (1383 - 1386)
  • Dan al II-lea (1420 - 1431, cu întreruperi)
  • Basarab al II-lea (1442 - 1443)n
  • Vladislav al II-lea (1447 - 1448, 1448 - 1456)
  • Basarab cel Bătrân (Laiotă) (1473 - 1477, cu întreruperi)
  • Basarab cel Tânăr (Țepeluș) (1477 - 1481, 1481 - 1482)
  • Vladislav al III-lea (1523, 1524, 1525)
  • Moise Vodă (1529 - 1530)

Surse[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ciobanu, Tiberiu, Domnitori români mai puțin cunoscuți, Editura Excelsior Art, Timișoara 2005 ISBN 973-592-136-7 pp.197-198
  • Popescu, Petre Demetru, Basarabii, Editura Albatros, București, 1989, ISBN 973-24-0054-4