Comuna Șiria, Arad

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Siria (dezambiguizare).
Șiria
—  Comună  —

Țară  România
Județ Arad

SIRUTA 12368
Atestare documentară 1169

Localități componente Galșa, Mâsca, Șiria

Guvernare
 - Primar Valentin Bot (Mișcarea Creștin Liberală,02012)

Suprafață
 - Total 121,06  km²

Populație (2011)[1][2]
 - Total 8.103 locuitori

Site: Comuna Șiria

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului


Șiria (în maghiară Világos, în germană Hellburg, în trad. "Cetatea luminată") este o comună situată în județul Arad, Crișana, România, la limita de vest a Munților Zărand.

Cetatea Șiriei[modificare | modificare sursă]

Cetatea este "...solidă din piatră ridicată pe o stânca roșie, strălucitoare..." Zidită pe Dealul Cetății (496m), dominând regiunea. Rolul îndeplinit de cetate era strategic, de apărare și economic având arondate 110 sate. Arhitectura cetății are câteva părți: corpul central clădit pe o stâncă de formă neregulată ovoidală cu diferențe de nivel. La vest peretele este lung de 24 m, înalt și cu găuri. Spre nord se văd rămășițele unui donjon (turn). A dispus de încăperi iar la subsol comunică în curtea exterioară printr-o ușă ce se închidea după necesități. Curtea exterioară avea dimensiuni de 36-38 m cu ziduri aproape intacte. Grosimea zidului este 130 cm, și înalt de 3,5 m. Spre nord este o deschizătură ce era una din porțile cetății. Peste șanțul din fața cetății a existat un pod mobil. Donjonul și zidul înconjurător sunt părțile cele mai vechi ale cetății. <Donjonul cu vârful ruinat, este lung de 109 m și lat de 18 m. În fața corpului central este un zid protector la o distanță de 2,5 m, închizând o barbacană. Zidul înconjurător are lungimea de 28 m, cu intrare doar din partea de vest. Șanțul cetății situat în fața curții exterioare avea in unele porțiuni adâncimea de 10 m și o lățime de 14 m dar pe unele porțiuni a fost mai puțin abrupt. Tunelurile subterane au înălțime de 1,9 m și o lățime la bază de 1,8 m. Porțile cetății sunt patru la număr. Poarta principală pe latura nord-est de 2,9 m la bază dispunând de doua deschizături alăturate - una mare pentru carosabil și alta mică pietonilor. Poarta pe latura verticală a zidului protector, realizând accesul peste șanțul lat de 12 m și adânc de 6 m. Poarta pe zidul laturii vestice a curții exterioare și ultima poartă (nesigură) în corpul central. Materialele de construcție folosite sunt: piatră adusă din cariera Galsa, de la o departare de 3,5 km, varul stins direct pe piatră (mortar cald). Proveniența lui era din varnițele de la Agrișul Mare situate la 12 km distanță peste deal. Etapele de execuție ale lucrărilor de construcție 3, succesive:

- Donjonul, cu construcțiile anexe: zidul înconjurător și o parte a corpului central (după invazia tătară la 1241 și a doua jumătate a sec. al XIII-lea).

- Corpul central și îngroșarea zidurilor cu contraforturi (în timpul domniei lui Iancu de Hunedoara).

- Amenajarea corpului central, curtea exterioară și zidul protector din fața corpului central de vest, în timpul stăpânirii familiei Báthory (a doua jumătate a sec. XV-lea și începutul celui celui de-al XVI-lea). Sub stăpânirea turcilor zidurile au fost întărite sporind siguranța cetății în fața atacurilor dușmane. Stilul cetății este romanic, existând un donjon masiv, locuibil prevazut cu 2-3 etaje iar la partea superioară dispune de creneluri.

Bibliografie: cartea DE LA RUINA LA GLORIE, de Livius Ban


Demografie[modificare | modificare sursă]


Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Șiria

     Români (77.76%)

     Maghiari (2.87%)

     Romi (10.57%)

     Germani (1.16%)

     Necunoscut (7.31%)

     Altă etnie (0.3%)


Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Șiria

     Ortodocși (71.57%)

     Romano-catolici (4.67%)

     Penticostali (11.5%)

     Baptiști (2.51%)

     Adventiști de ziua a șaptea (1.46%)

     Necunoscută (7.5%)

     Altă religie (0.75%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Șiria se ridică la 8.103 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 8.140 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (77,76%). Principalele minorități sunt cele de romi (10,58%), maghiari (2,88%) și germani (1,16%). Pentru 7,32% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (71,58%), dar există și minorități de penticostali (11,5%), romano-catolici (4,68%), baptiști (2,52%) și adventiști de ziua a șaptea (1,47%). Pentru 7,5% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[3]

Personalități[modificare | modificare sursă]

Atracții turistice[modificare | modificare sursă]

  • Mănăstirea cu schitul de la Feredeu[3]

În Șiria[modificare | modificare sursă]

  • Cetatea Șiriei, [4]aflata pe un deal învecinat, este o vasta constructie de piatra, azi in ruina. Mentionata documentar inca din sec.XIII, cetatea a fost amplificata in sec.XV. De plan elipsoidal, era intarita cu puternice turnuri de plan patrat. Inca putin cercetata arheologic.
  • Castelul Bohuș a fost construit în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în stil neoclasic. Conac de câmpie, este compus dintr-un singur corp cu 30 de camere. Din anul 1960, castelul găzduiește muzeul memorial al lui Ioan Slavici. De asemenea, în incinta lui funcționează o expoziție permanentă consacrată compozitorului Emil Monția. Sursa:[5] Într-una din camere se găsesc relicve 1848-1849: picturi, scrisori, fotografii, câteva piese de mobilier, (masa pe care Artur Görgey a semnat actul de depunerea a armelor, armistițiul a avut loc pe 13 august 1849. Armata maghiară s-a predat generalul rus Rüdiger).
  • Busturile lui Ioan Slavici, Mihai Eminescu și Ion Russu-Șirianu încadrează Castelul Bohuș. Primele două sunt operele sculptorului Ioan Tolan, în vreme ce ultimul este creația lui Constantin Bălăcescu
  • monumentul Antoniei Bohuș
  • Casa în care s-a născut Ioan Slavici, str. 85 Infanterie
  • Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, (1700 - 1750)

În Galșa[modificare | modificare sursă]

În Mâsca[modificare | modificare sursă]

  • Biserica Adormirea Maicii Domnului, (1703)

Bibliografie recomandată[modificare | modificare sursă]

  • Voștinaru, Teodor, Monografia comunei Șiria, Editura Fundației Culturală "Ioan Slavici", Arad, 1996, ISBN 973-97433-7-4


Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populaţia stabilă după etnie – judeţe, municipii, oraşe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populaţia stabilă după religie – judeţe, municipii, oraşe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]