Hiparh

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Hiparh sau Hipparchus (cca. 190 î.Hr. — cca.120 î.Hr.) este cel mai mare astronom al antichităţii, fondatorul astronomiei ştiinţifice, în opoziţie cu cea speculativă. Conduce observaţii astronomice pe parcursul şederii sale în Insula Rodos. Prin intermediul acestora, determină durata anotimpurilor, faptul că mişcarea Soarelui în jurul Pământului nu este uniformă şi descoperă neregularităţi în mişcarea Lunii. Clasifică stelele după strălucire, întocmind o hartă de 1022 de entităţi. Totodată, calculează cu mare precizie pentru acele vremuri distanţa de la Pământ la Lună, precum şi diametrul celei din urmă. A completat teoria epiciclurilor şi a utilizat pentru prima dată metodele trigonometrice în astronomie. Cea mai importantă descoperire a lui Hiparh este aceea a fenomenului de precesie a echinocţilor.