Pulsar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cuprins 1 Generalităţi 2 Istoric 3 Clasificare 4 Album 5 Vezi şi 6 Legături externe 7 Bibliografie

[modifică] Generalităţi

Pulsarul este o stea foarte mică (cu o rază de 10-15 km), dar foarte densă, numită stea neutronică (rămăşiţă a unei stele care a colapsat), ce emite energie sub forma unui flux de particule electromagnetice concentrat la polii magnetici ai stelei. Ţinând cont că axa magnetică a stelei nu coincide cu axa sa de rotaţie, radiaţia, privită dintr-un punct din spaţiu, este văzută aşa cum ar fi observată lumina unui far. Pulsarul poate fi detectat (cu ajutorul unui radiotelescop) doar când fluxul e îndreptat spre Pământ.

[modifică] Istoric

Primul pulsar a fost descoperit în 1967 de către Jocelyn Bell Burnell şi Antony Hewish de la Universitatea Cambridge. Cei doi au detectat un semnal regulat cu frecvenţa de un puls la câteva secunde, constând în pulsuri de radiaţie electromagnetică - semnale radio. Steaua neutronică a fost denumită mai târziu CP1919. Aceasta emite radiaţie sub formă de unde radio, dar s-au descoperit pulsari care emit raze X şi/sau raze gamma.

[modifică] Clasificare

Astronomii au descoperit trei tipuri distincte de pulsari, după natura sursei de energie care alimentează radiaţia:

• Pulsarii de rotaţie: pierderea energiei de rotaţie alimentează rotaţia
• Pulsarii de acumulare: (în principal pulsarii cu raze X) energia potenţială a materiei acumulate alimentează radiaţia
• Magnetarii: slăbirea unui câmp magnetic puternic alimentează radiaţia.

[modifică] Album

[modifică] Vezi şi

• Antony Hewish
• Lista stelelor cu sistem solar
• Premiul Nobel pentru Fizică
• Stea
• Supernovă

[modifică] Legături externe

[modifică] Bibliografie

• en Pulsars