Pulsar
Pulsarul este o stea foarte mică (cu o rază de 10-15 km), dar foarte densă, numită stea neutronică (rămășiță a unei stele care a colapsat), ce emite energie sub forma unui flux de particule electromagnetice concentrat la polii magnetici ai stelei. Ținând cont că axa magnetică a stelei nu coincide cu axa sa de rotație, radiația, privită dintr-un punct din spațiu, este văzută așa cum ar fi observată lumina unui far. Pulsarul poate fi detectat (cu ajutorul unui radiotelescop) doar când fluxul e îndreptat spre Pământ.
Cuprins |
Istoric [modificare]
Primul pulsar a fost descoperit în 1967 de către Jocelyn Bell Burnell și Antony Hewish[1][2][3] de la Universitatea Cambridge. Cei doi au detectat un semnal regulat cu frecvența de un puls la câteva secunde, constând în pulsuri de radiație electromagnetică - semnale radio. Steaua neutronică a fost denumită mai târziu CP 1919. Aceasta emite radiație sub formă de unde radio, dar s-au descoperit pulsari care emit raze X și/sau raze gamma.[4]
Clasificare [modificare]
Astronomii au descoperit trei tipuri distincte de pulsari, după natura sursei de energie care alimentează radiația:
- Pulsarii de rotație: pierderea energiei de rotație alimentează radiația
- Pulsarii de acumulare: (în principal pulsarii cu raze X) energia potențială a materiei acumulate alimentează radiația
- Magnetarii: slăbirea unui câmp magnetic puternic alimentează radiația.
Imagini [modificare]
Vezi și [modificare]
Note [modificare]
- ^ Pranab Ghosh, Rotation and accretion powered pulsars. World Scientific, 2007, p.2.
- ^ M. S. Longair, Our evolving universe. CUP Archive, 1996, p.72.
- ^ M. S. Longair, High energy astrophysics, Volume 2. Cambridge University Press, 1994, p.99.
- ^ Courtland, Rachel. "Pulsar Detected by Gamma Waves Only." New Scientist, 17 October 2008.
Legături externe [modificare]
- en Animația unui Pulsar. Einstein.com, 17 ianuarie 2008.
Bibliografie [modificare]
- en Pulsars
|
||||||||||||||||||