Iakov Borisovici Zeldovici

Iakov Borisovici Zeldovici
Născut	8 martie 1914(1914-03-08) Minsk, Belarus, Imperiul Rus
Decedat	2 decembrie 1987 (73 ani) Moscova
Rezidență	Uniunea Sovietică
Domeniu	fizician
Premii

Iakov Borisovici Zeldovici (n. 8 martie 1914, Minsk — 2 decembrie 1987, Moscova) a fost un ilustru fizician rus, de origine evreu din Belorusia, membru al Academiei de Știinte a URSS (din 1958).

Biografie

A studiat la Institutul Politehnic din Sankt-Petersburg. În anul 1931 a lucrat la Institutul de Fizică Chimică din Moscova. Din anul 1964 lucrează la Institututul de matematică aplicată al AȘ din URSS. Candidat în științe fizico-matematice (1936), doctor în științe fizico-matematice(1939), profesor al facultății de fizică a Universității M.V. Lomonosov de la Moscova din 1966. Unul dintre primii tutori științifici ai lui Zeldovici a fost academcianul Boris Petrovici Konstantinov. Specialist în teoria detonației, creator alături de Iuliu Hariton și Nicolai Bogoliubov a bombei atomice sovietice la biroul de construcții de la Sarov, regiunea Nijnii Novgorod, aflat sub conducerea lui Igor Kurceatov. Ulterior a colaborat cu Andrei Dmitrevich Sakharov și Iuri Trutnev la construcția bombei cu hidrogen, proiect inițiat de Igor Tamm. Unul dintre cercetătorii reputați ai fizicii nucleului din URSS, având contribuții importante în teoria difuziei particulelor elementare pe nuclee. Unul dintre principalii promotori ai teoriei gravitației și cosmologiei în anii 1970-1980 în URSS. Este înmormântat la cimitirul Novodevicie la Moscova.

Creația științifică

• În anii 1939-40 a efectuat în colaborare cu Iuliu Hariton calculul procesiului de fisiune a Uraniului în reacție de lanț și a cercetat randamentul neutronilor. A dezvoltat teoria reactorului omogen cu neutroni termici și absobția de rezonanță a neutronilor în U-238. A examinat cinetica reactorului și a arătat rolul principial al neutronilor întârziați la funcționarea lui.

A anticipat posibilitatea reținerii neutronilor ultrareci într-un vas cu pereți reflectori, a arătat posibilitatea existenței nucleelor cu surplus de neutroni (He cu 8 nucleoni). A introdus noțiunea de sarcină leptonică (1952-1953), a anticipat dezintegrarea -β a pionilor cu cu sarcină electrică (1954) și, în colaborare cu S. Gerștein - fenomenul de conservare a curentului pionic. A arătat posibilitatea existenței unor noi caracteristici electromagnetcie ale particulelor, ce apar în cazul deteriorării parității, și, pentru prima oară (1958-60), a arătat existența factorului de formă de sarcină a neutrinului și deteriorarea parității atomilor din contul interacției slabe. În anul 1958 a sugerat metoda de detecție a particulelor cu durată scurtă de viață prin măsurarea repartizării numărului produselor de dezintegrare.

• Începând din anii 1970 se ocupă de teoria gravitației (găuri negre, unde gravitaționale, magnetohidrodinamică), în special de cosmologie, și astrofizică, aprofundează cercetările anterioare de fizică a particulelor elementare. Unul dintre coautorii efectului de supraradiație a găurilor negre.
• Creator al unei impunătoare școli științifice de astrofizică. Printre discipolii lui Iacov Zeldovici se numără:
• Rashid Syunyaev,
• Alexei Starobinskii,
• Leonid Grishchuk,
• Mihail Podurets (Pădureț),
• Alexei Polnarev,
• Alexandr Doroshkevici,
• Nicolai Șacura,
• Alexandr Dolgov,
• Maxim Hlopov
• Mihail Sajin

ș.a.

Este tatăl fizicanului Boris Iakovlevici Zeldovici. În ceea ce privește participarea la proiectele atomice sovietice, l-a susținut moral pe Andrei Saharov, însă nu a avut curajul acestuia din urmă să renunțe la posibilitatea de a continua munca științifică.

Opera

• Oxidarea azotului la ardere (1947)
• Teoria detonației (1955) (1962 în colaborare cu A.S. Kompaneets)
• Impulsul rachetelor cu praf (1963)
• Elemente de dinamică a gazelor și teoria clasică a undelor de șoc (În colab. cu Yu.P. Raizer (1968)
• Elemente de matematică aplicată (1965, 1967, 1972)
• Difuzia, reacții, nuclee ( în colab. cu Baz' și Perelomov)
• Teoria atracției universale și evoluția stelelor (1971, în colab. cu I.D. Novikov)
• Câmpuri magnetice în astrofizică (în colab. cu A. Ruzmaikin și D. Sokoloff) (1983)

ș.a.

Distincții

• Erou al Muncii socialiste din URSS (1949, 1953, 1956)
• Ordinul Lenin (1957)
• Laureat al premiului de Stat al URSS (1943, 1949, 1951, 1953)
• Medalia de Aur Igor Kurceatov (1977)
• Membru de onoare al mai multor Academii străine.