Ţara Sfântă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ţara Sfântă|/Pământul Sfânt (în limbile ebraică: ארץ הקודש ebraică standard: Éretz haQodeš, ebraică tiberiană: Éres haqQādēš ; latină: Terra Sancta; arabă: الأرض المقدسة, al-Ard ul-Muqaddasah);arameica veche ארעא קדישא : Ar'a Qaddisha,este teritoriul în care au avut loc întâmplările biblice, aşa cum sunt descrise de Tanakh sau Vechiul Testament, şi din care unele sunt menţionate (în general, fără detaliere geografică) şi în Coran. Pentru unii autori biblici, teritoriul ar corespunde conceptului de pământul făgăduinţei, pentru alţii se referă la toate locurile şi evenimentele legate de poporul lui Israel. Expresia Ţara Sfântă se referă în zilele noastre în general la Pământul lui Israel, adică regiunile care au importanţă religioasă pentru toate cele trei religii monoteiste abrahamice: mai ales pentru iudaism şi creştinism, iar într-o măsură ceva mai mică şi pentru islamism. Puteri islamice - de etnie arabă şi apoi turcă -au cucerit regiunea pentru aproape o mie şi trei sute de ani, cu o întrerupere în timpul cruciadelor . Cruciadele au fost iniţiate în evul mediu de către conducătorii spirituali şi politici catolici din Europa sub pretextul recuperării de sub stăpânirea infidelilor musulmani a locurilor sfinte ale creştinismului. Mai nou, regiunea este teatrul conflictului arabo-israelian. Actualmente teritoriul "Ţării Sfinte" biblice intră în componenţa a trei formaţii statale: una evreiască - Israel, şi două arabe -Iordania şi Autoritatea Palestiniană (aceasta din urmă în curs de cimentare şi aflată încă parţial sub ocupaţie militară israeliană).

Cuprins 1 Iudaismul 2 Creştinismul 3 Islamul 4 Bibliografie 5 Note 6 Vedeţi şi:

[modifică] Iudaismul

Principalul motiv pentru care evreii consideră această regiune ca sfântă este datorată statutului special stabilit pentru ea de biblia ebraică, ţinând seama de faptul că Ierusalimul este locul în care s-a aflat Templul evreiesc , dar şi de faptul considerării regiunii ca „pământul făgăduinţei”, darul făcut de Dumnezeu poporului său.

Statele evreieşti au existat cu intermitenţă în această regiune pentru aproximativ un mileniu. După cucerirea regiunii de alte popoare, elementul evreiesc a scăzut dramatic datorită expulzărilor şi emigrărilor în masă. În mod special, eşecul "războiului iudeilor" şi apoi al revoltei conduse de Simon bar Kokhba împotriva Imperiului Roman a dus la expulzarea şi emigraţia evreilor pe scară mare. În aceste timpuri, romanii au dat regiunii numele de Palestina Siriană într-o încercare de eradicare a oricăror legături a evreilor cu aceste pământuri. Şi numele Ierusalimului a fost la un moment dat schimbat de împăratul Adrian în Aelia Capitolina.

Două dintre cele mai importante texte religioase evreieşti, Mişna (Mishnah) şi Talmudul din Ierusalim, au fost compuse totuşi în comunităţile evreieşti rămase în această regiune în timpul acestei perioade.

Cele mai sfinte oraşe evreieşti sunt Ierusalim, Hebron, Ţfat (Tzfat) şi Tiberias. Ierusalimul este pomenit în biblia ebraică de peste 700 de ori.

[modifică] Creştinismul

Ţara Sfântă are o mare importanţă şi pentru creştinism, în principal deoarece aici este locul naşterii, crucificării şi reînvierii lui Isus Cristos, Mântuitorul sau Mesia al creştinismului.

Oraşele sfinte ale creştinilor sunt:

• Ierusalim – oraşul în care Isus şi-a propovăduit învăţăturile, unde au avut loc Cina cea de Taină, Frângerea pâinii şi unde a fost înmormântat Isus. După scriptura creştină Isus a fost crucificat pe un deal din preajmă, Golgota. Aici se află Biserica Sfântului Mormânt şi Biserica Tuturor Neamurilor.
• Betleem – locul naşterii lui Isus.
• Nazaret – oraşul în care Isus a trăit o bună parte a vieţii şi locul în care au fost făcute multe dintre minunile sale.

Este de notat că, deşi araba este limba sacră a Islamului , numele în arabă de "Ţara Sfântă" - Al Ard al Muqaddasa -pentru Palestina istorică , ca ţară a Bibliei şi a lui Iisus , este folosit in primul rând de către creştinii arabi şi arabofoni, pentru care araba este limba vernaculară.

[modifică] Islamul

Având credinţe religioase comune cu evreii şi creştinii, musulmanii consideră teritoriul la vest (dar nu numai) de râul Iordan ca fiind sacru, aşa cum este menţionat în Coran, (5:20-21).

Ţară Sfântă, pământul binecuvântat de Dumnezeu, este, după cum afirmă teologul arab contemporan Abdullah Yusuf Ali, teritoriul care cuprinde Siria, Palestina şi oraşele Tyr şi Sidon.^[1]

Tradiţiile islamice timpurii descriu Ţara Sfântă ca "Damascul, Palestina şi o parte din Iordania", ca " "Levantul" sau "Siria" (ash-Sham) , ca "regiunea dintre al-Arish şi Eufrat", sau ca "pământul Ierihonului".

Musulmanii consideră depresiunea de lângă Muntele Sinai, Tuwa, ca fiind sacră, ea fiind menţionată în Coran (20:12). Acest loc este numit în tradiţia islamică "Valea Sfântă" (الوادي المقدس). În limba arabă, oraşul Ierusalim este cunoscut ca "al-Quds", "Sfântul", în sensul de sanctuar.

"Pământul Sfânt" este un termen folosit uneori de musulmani (deşi nu este menţionat ca atare în Coran) pentru a denumi regiunea în care se găsesc oraşele sfinte Mecca şi Medina din Arabia, care au întâietate în islam ca locuri sacre de pelerinaj.

[modifică] Bibliografie

• Ali, Abdullah Yusuf (1991). The Holy Quran, Medina: King Fahd Holy Qur-an Printing Complex.
• Hanan Isachar, Ceremonies in the Holy Land, Melzer 2005

[modifică] Note

[modifică] Vedeţi şi:

• Importanţa religioasă a Ierusalimului
• Cele patru oraşe sfinte
• Ierusalim
• Ierusalimul în iudaism
• Sion
• Canaan
• Palestina
• Ţara Israel