Sângeorz-Băi

Sângeorz-Băi
—  oraș din România  —
Biserica de lemn de la Mănăstirea Cormaia (monument istoric)
Stemă
Sângeorz-Băi Sângeorz-Băi (România) Localizarea orașului pe harta României
Sângeorz-Băi Sângeorz-Băi (Județul Bistrița-Năsăud) Localizarea orașului pe harta județului Bistrița-Năsăud
Coordonate: 47°22′12″N 24°40′48″E ({{PAGENAME}})47.37000; 24.68000
Țară	România
Județ din România	Bistrița-Năsăud
SIRUTA	32599
Atestare	1245
Reședință	Sângeorz-Băi[*]​
Componență	Sângeorz-Băi[*]​, Cormaia, Valea Borcutului
Guvernare
- Primar	Cătălin-Grigore Bota[*]​ (PNL, 1 noiembrie 2024)
Suprafață
- Total	146,21 km²
Altitudine	446 m.d.m.
Populație (2021)
- Total	10.931 locuitori
- Densitate	66,2 loc./km²
Fus orar	UTC+02:00
Cod poștal	425300
Localități înfrățite
- Nisporeni	Republica Moldova
Prezență online
site web oficial GeoNames
Poziția localității Sângeorz-Băi Poziția localității Sângeorz-Băi

Sângeorz-Băi, mai demult Sângiorgiul Român, Sângeorzul Român (în dialectul săsesc Gergn, Sänt-Jorich, Sänt-Gergn, Gergnâ, în germană Rumänisch-Sankt-Görgen, Sankt Georgen, Georgenau, în maghiară Oláhszentgyörgy, Naszódszentgyörgy) este un oraș în județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România, format din localitățile componente Cormaia, Sângeorz-Băi (reședința) și Valea Borcutului.

Așezarea este cunoscută în documente din anul 1245 sub denumirea de San Gurgh.

Istorie

Din epoca bronzului avem atestat așezări umane, pe urmă în perioada dacică și daco-română, localitatea se află înafara limesului roman, în zona dacilor liberi, peste Munții Suhard.

Primele așezări sunt atestate în partea de est a localități, pe așa numitele Pe sub Coastă denumire dată deoarece existau mici ridicături, pe urmă localitatea s-a extins spre nord, azi cu denumirea de Pe Rogină, apoi și spre vest pe Valea Borcutului.

Populația locului, în vechime, cu origini neclare, ar fi fost posibil să fi fost agatârși, bastarni și carpi, peste care au venit coloniști romani (pentru exploatrea minereurilor de argint și alte metale din zona Rodnei). Al doilea val de populații au fost reprezentați de huni și tătari, iar mai târziu de o ramură a populațiilor de neam ugric, maghiarii. Coloniștii de neam germanic au fost cel de-al treilea val de populații aceștia fiind cavaleri teutoni și sașii (hospites saxonum) din zona veniți din zona Luxemburgului de azi, împreună cu călugări benedictini și cistericieni.

Așezarea a făcut parte o bună perioadă din voievodatul Văii Rodnei, acele locuri cuprinse în bazinul superior al Someșului Mic, de la Mocod în amonte.

În epoca medievală timpurie au existat două invazii tătare din 1241 și 1285 care au devastat regiunea și mai toată Transilvania din acele vremuri.

Prima atestare documentară cunoscută vine din anul 1245, pe când Valea Rodnei, opidumul Rodna și Sângeorzul împreună cu alte opt localități formau o unitate administrativ-teritorială care era sub ordinele regelui ungar și administrat de comitatul secuiesc, urmat mai apoi de cel săsesc al Bistriței

În secolul al XV-lea, localitatea e cunscută cu numele de Zentihgygurgh, aflată sub posesia lui Mihail Jako, primită cu același titlu pe care Nicolaus Kemer l-a primit de la regina Ungariei, așezarea fiind astfel zălogită, plătind taxe și impozite curții regale a Ungariei.

În 1453, localitatea era în posesia lui Ioan (Iancu) de Hunedoara, pe urmă a fiului său, regele Ungariei, Matia Corvin, care în anul 1475 va încredința așezarea magistratului sas al Bistriței.

Odată cu Unirea religioasă a românilor ardeleni cu Biserica Romei, de la sfârșitul secolului XVII-începutul secolului XVIII Sângeorzul, așa cum reamarcă profesorul și istoricul Țării Năsăudului, Virgil Șotrtopa, este de confesiune unită, fapt ce îi conferă avantajul, mai târziu (1762-1763) de a putea fi înscris în trupele militare imperiale austriece, cu rolul prinicpal de pază a graniței (Compania a 6-a – Sângeorz-Băi, Măgura, Poiana Ilvei din cadrul Regimentului 2 grăniceresc năsăudeanl)

În cadrul revoluției de la 1848-1849 trupele maghiare (mai cu seamă cele secuiești) au provocat mari pagube comunelor din Vale Rodnei. În 1876, Sângeorz-Băi face parte din Districtul Autonom Românesc al Năsăudului din vechiul comitat austro-ungar Bistrița-Năsăud (Beszterce-Naszód vármegye - https://hu.wikipedia.org/wiki/Beszterce-Nasz%C3%B3d_v%C3%A1rmegye). În timpul celui de al doilea război mondial, Sângeorz-Băi, împreună cu bună parte din Ardeal era înglobat statului maghiar prin Diktatul de la Viena. În septembrie 1944 trupele germano-horthyste au deportat populația evreiască din localitate,. În 1950, după instaurarea regimului comunist-sovietic, așezarea a ajuns a face parte din raionul Năsăud cu statut de comună, cuprinzând în 1956, satele Cormaia și Valea Borcutului. Este declarat oraș în 1958 cu denumirea de Sîngeorz-Băi, cele două sate menționate mai sus fiind atașate noii urbe.

Stațiune balneo-climaterică

În ultimele secole a fost cunoscută utilitatea apelor minerale din regiune, ale căror efectele terapeutice au fost recunoscute încă din 1770 de către oficilitățile imperiale de la Viena, an în care Sângerorzul apare pe hărțile austriece ca localitate cu ape minerale vindecătoare. În revista Gesundbrunnen, publicată în anul 1777, apare prima descriere sumară a efectelor terapeutice ale apelor minerale locale asupra organismului uman. A urmat timp de două secole formarea și dezvoltarea ca stațiune balneo-climaterică cunoscută cu denumirea de Băile Hebe (nume dat după zeția greacă Hebae, zeița tinereții)

În anii 1945-1950 stațiunea balneo-climaterică a fost preluată de Ministerul Sănătății, perioadă în care toate vilele private din localitate au fost expropriate și trecute în posesia statului comunist. În anii 1955-1957, s-a început chiar și îmbutelierea apei minerale la sticlă în scopul comercializării.

Generalități

Orașul Sângeorz-Băi are o populație de de 9.679 de locuitori.

Hotel „Someșul” din Sângeorz Băi

Localitatea este stațiune balneo-climaterică, fiind așezată in partea de nord-est a județului Bistrița-Năsăud. Este traversată de râul Someșul Mare. Apa minerală de aici - în total zece izvoare - a făcut din localitate o stațiune de munte îndrăgită de turiști, in special de cei care urmează un tratament climateric (afectiuni ale aparatului digestiv și afecțiuni reumatismale). Hotelul "Hebe", cu 900 de locuri, dar si fostul hotel "UGSR" (actualul Hotel Someșul 2**), cu 600 de locuri, asigură, pe lânga o serie de vile, pensiuni și cabane, posibilităti optime de cazare la standarde de la o stea la 3 stele. Aerul curat de munte este un alt avantaj al acestei localități de la poalele Munților Rodnei.

Localități limitrofe: Maieru (spre nord-est) și Ilva Mică (spre sud-vest). Situată la poalele Munților Rodnei (cei mai mari munți din Carpații Orientali), în apropiere de Parcul Național al Munților Rodnei, localitatea se află la 465 m altitudine, înconjurată de păduri de fag, brad, pin și molid.

Parcul stațiunii

Aici se află 9 tipuri diferite de izvoare de apă minerală, cu proprietăți de vindecare pentru afecțiuni ale tubului digestiv, ale ficatului sau care pur și simplu te ajută să-ți păstrezi sănătatea. Proprietățile acestor izvoare minerale concurează cu mult mai cunoscutele ape minerale din stațiunile Vichy - Franța sau Karlovy Vary- Cehia.

Tratamentul se face într-o bază de tratament modernă care aparține stațiunii, dotată cu instalații de hidroterapie, electroterapie, instalații pentru băi calde cu apă minerală și mofete. De asemenea stațiunea are și instalații pentru aerosoli și inhalații, instalații pentru împachetări cu parafină și săli de gimnastică medicală.

Componența confesională a orașului Sângeorz-Băi

     Ortodocși (61,36%)

     Penticostali (25,55%)

     Greco-catolici (4,07%)

     Alte religii (0,9%)

     Necunoscută (8,12%)

Demografie

Conform recensământului efectuat în 2021, populația orașului Sângeorz-Băi se ridică la 10.931 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 9.679 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (90,82%), cu o minoritate de romi (1,15%), iar pentru 7,89% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (61,36%), cu minorități de penticostali (25,55%) și greco-catolici (4,07%), iar pentru 8,12% nu se cunoaște apartenența confesională.

Componența etnică a orașului Sângeorz-Băi

     Români (90,82%)

     Romi (1,15%)

     Alte etnii (0,13%)

     Necunoscută (7,89%)

Evoluție demografică

La recensământul din 1930 au fost înregistrați 3.812 locuitori, dintre care 3.591 români, 105 țigani, 97 evrei ș.a. Sub aspect confesional populația era alcătuită atunci din 3.680 greco-catolici, 97 mozaici, 17 ortodocși ș.a.Sângeorz-Băi - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Politică și administrație

Orașul Sângeorz-Băi este administrat de un primar și un consiliu local compus din 17 consilieri. Primarul, Cătălin-Grigore Bota[*]​, de la Partidul Național Liberal, este în funcție din 1 noiembrie 2024. Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:

	Partid	Consilieri	Componența Consiliului
	Partidul Național Liberal	9
	Partidul Social Democrat	5
	Alianța Dreapta Unită	2
	Alianța pentru Unirea Românilor	1

Obiective turistice

Biserica de lemn din Sângeorz-Băi

Turnul cu ceas al vechii biserici unite „Sfântul Ierarh Nicolae”, azi ortodoxă

• Biserica de lemn din Sângeorz Băi
• Vila nr.1 (monument istoric)
• Muzeul de Artă Comparată
• Mănăstirea Cormaia
• Muzeul Cuibul Visurilor - în localitatea Maieru
• Turnul cu ceas de la biserica „Sfântul Ierarh Nicolae”
• Izvoarele de apă minerală 1 - 10
• Valea râului Someșul Mare
• Cariera de Marmură
• Biserica greco-catolică
• Valea Borcutului

Media

• Website de prezentare https://www.singeorzbai.com/ro Arhivat în 20 august 2017, la Wayback Machine.
• Sângeorz TV - http://www.sangeorztv.ro Arhivat în 7 ianuarie 2014, la Wayback Machine.
• Radio Someșul - http://www.radiosomes.ro

Personalități

• Artemiu Publiu Alexi (1846-1896), botanist și pedagog
• Grigore Lupoaie (1854 - 1932), deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia 1918
• Alexandru Mărcuș (1880 - 1954), deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia 1918
• Gabor Nistor (1852 - 1929), deputat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia 1918
• Solomon Haliță (1859 - 1926) a fost un pedagog român, publicist și artizan al Marii Uniri de la 1 decembrie 1918
• Alexandru Haliță (1862-1934), preot greco-catolic, vicar foraneu de Rodna și protopop greco-catolic al Năsăudului.
• Laurențiu Oanea (1888 - 1970), deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia 1918
• Maxim Pop (1838-1892), preot-profesor de istorie și geografie. Studiile: Gimnaziul din Blaj, Seminarul teologic greco-catolic din Gherla și Seminarul central greco-catolic "Sf. Barbara" din Viena, urmând și istoria la facultatea filosofică și prelegerile catehetice pedagogice, la școala normală principală din Viena. Și-a luat licența la Universitatea din Pesta. Din 1865 a fost profesor la gimnaziul superior românesc din Năsăud, până la moartea sa. A redactat împreună cu V. Petri și C. Anca revista "Magazinul pedagogic" apoi cu Dr. A. P. Alexi "Resbelul orientale" și câteva cărți didactice. Episcopul unit de Gherla, Dr. Ioan Sabo l-a numit vice-protopop onorar și asesor consistorial. A desfășurat o intensă activitate în diferite societăți culturale, a scris numeroase articole în gazete și reviste de specialitate. A murit la Năsăud.
• Anton Buga (1899-1993), preot greco-catolic, disident anticomunist
• Saveta Bogdan (n. 1946), interpretă de muzică populară românească
• Maxim Dumitraș (n. 1958), sculptor, artist plastic, director al Muzeului de Artă Comparată Sângeorz-Băi
• Gavril Balint (n. 1963), fotbalist
• Gheorghe Balint (n.1968), prof. univ. dr. habilitat, primul român care a fost distins cu Internațional Cross of Honor de către Federația Internațională de Educație Fizică , Brazilia;
• Marin Mălaicu-Hondrari (n. 1971), scriitor.

Imagini

• 
  Noua biserică greco-catolică „Sfântul Gheorghe”
• 
  Primăria orașului Sângeorz-Băi
• 
  Bustul cardinalului Iuliu Hossu, vechiul episcop greco-catolic de Cluj-Gherla
• 
  Vechea biserică greco-catolica „Sfântul Nicolae”, sfințită în anul 1880, devenită ortodoxă în 1948
• 
  Vila 1 (monument istoric)

Vezi și

• Munții Rodnei (arie de protecție specială avifaunistică)
• Munții Rodnei (sit de importanță comunitară)

Legături externe

• en ro Sângeorz-Băi Arhivat în 20 august 2017, la Wayback Machine.
• ro Prezentarea orașului Arhivat în 2 august 2013, la Wayback Machine.
• en ro Ziar electronic local Arhivat în 14 ianuarie 2010, la Wayback Machine.
• Dicționar de localități din Transilvania Arhivat în 18 iunie 2009, la Wayback Machine.
• Tratament balnear SÂNGEORZ BĂI Arhivat în 19 ianuarie 2012, la Wayback Machine.
• „Păunița” din Sângeorz Băi și primarul Roland Venig, la Ambasada SUA
• FOTO VIDEO Povestea Sângeorz Băi: „meșterii în farmece” își blestemau pământul pentru a nu-l mai dori nimeni, iar zânele îi răpeau pe ciobani, 7 septembrie 2013, Bianca Sara, Corespondenți „Adevărul”, Adevărul