Sângeorz-Băi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Sîngeorz-Băi)
Sari la navigare Sari la căutare
Sângeorz-Băi
—  oraș  —
Biserica de lemn de la Mănăstirea Cormaia (monument istoric)
Biserica de lemn de la Mănăstirea Cormaia (monument istoric)
Stemă
Stemă
Sângeorz-Băi se află în România
Sângeorz-Băi
Sângeorz-Băi
Sângeorz-Băi (România)
Localizarea orașului pe harta României
Sângeorz-Băi se află în Județul Bistrița-Năsăud
Sângeorz-Băi
Sângeorz-Băi
Sângeorz-Băi (Județul Bistrița-Năsăud)
Localizarea orașului pe harta județului Bistrița-Năsăud
Coordonate: 47°22′12″N 24°40′48″E / 47.37000°N 24.68000°E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețStema Bistrita-Nasaud.svg Bistrița-Năsăud

SIRUTA32599

ReședințăSângeorz-Băi[*]
ComponențăSângeorz-Băi[*], Cormaia, Valea Borcutului

Guvernare
 - PrimarTraian Ogâgău[*][3] ( IND, )

Suprafață
 - Total146,21 km²
Altitudine446 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 9679 locuitori
 - Densitate66,2 loc./km²

Fus orarUTC+2
Cod poștal425300

Localități înfrățite
 - NisporeniRepublica Moldova

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Poziția localității Sângeorz-Băi
Poziția localității Sângeorz-Băi

Sângeorz-Băi, mai demult Sângiorgiul Român, Sângeorzul Român (în dialectul săsesc Gergn, Sänt-Jorich, Sänt-Gergn, Gergnâ, în germană Rumänisch-Sankt-Görgen, Sankt Georgen, Georgenau, în maghiară Oláhszentgyörgy, Naszódszentgyörgy) este un oraș în județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România, format din localitățile componente Cormaia, Sângeorz-Băi (reședința) și Valea Borcutului.

Așezarea este cunoscută în documente din anul 1245 sub denumirea de San Gurgh.[4]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Din epoca bronzului avem atestat așezări umane, pe urmă în perioada dacică și daco-română, localitatea se află înafara limesului roman, în zona dacilor liberi, peste Munții Suhard.

Primele așezări sunt atestate în partea de est a localități, pe așa numitele Pe sub Coastă denumire dată deoarece existau mici ridicături, pe urmă localitatea s-a extins spre nord, azi cu denumirea de Pe Rogină, apoi și spre vest pe Valea Borcutului.

Populația localității este formată din băștinașii, cu origini neclare, dar posibil din populații de agatârșii, bastarnii și carpii. Al doilea val de populații au fost imigranții reprezentați de maghiari, huni și tătari. Coloniști străini au fost cel de-al treilea val de populații aceștia fiind cavaleri teutoni, călugări benedictini.

A făcut parte o perioadă din Voievodatul Văii Rodnei, așezările cuprinse au fost bazinul superior al Someșului Mic, de la Mocod în sus.

În epoca medievală au existat invazii tătare din 1241 și 1285 care au devastat o mare parte din gospodăriile localnicilor.

Prima atestare în documente a fost din anul 1245, pe când Valea Rodnei, opidul Rodna și Sîngeorzul precum alte opt localități formau atunci o unitate administrativă-teritorială care era sub ordinile regelui ungar și administrat de comitatul secuiesc.

În secolul al XV-lea, localitatea v-a primi un nume nou Zentihgygurgh, și revine sub posesia lui Mihai Jakch care o primește cu acelaș titlu pe care Nicolaie Kemer l-a primit de la regina Ungariei în care așezarea a fost zălogită, fiind nevoiți să plătească tribut Ungariei.

În 1453, localitatea s-a aflat în posesia lui Iancu de Hunedoara, pe urmă a fiului său, regele Matei, în anul 1475 vor încredința comuna magistratului Bistriței.

În 1717 a avut loc jafuri de bunuri și robiri de oameni.

În cadrul revoluției de la 1848-1849 au exista pagube din partea trupelor maghiare. În 1876 Sîngeorz-Băi face parte din Districtul Autonom Românesc al Năsăudului din comitatul Bistrița-Năsăud. În 1944 septembrie trupele germano-hortyste au ocupat localitatea, tot în această perioadă fiind deportați evreii din localitate, au existat pierderi umane și materiale. În 1950 face parte din raionul Năsăud ca și comună, în 1956 avea satele Cormaia și Valea Borcutului. Devine oraș în 1958 cu denumirea de Sîngeorz-Băi, fiind alipite cele două sate menționate mai sus.

În ultimele secole au fost cunoscute utilitatea apelor minerale, ale căror efectele terapeutice au fost recunoscute din 1770 de câtre oficilitățile de la Viena, an în care apare pe hărțile imperiale ca localitate cu apă minerală, în revista Gesund Brunnen, publicată în anul 1777 unde apare prima descriere sumară a efectelor apelor minerale asupra organismului. A urmat timp de două secole formarea ca stațiune balneo-climaterică cunoscută cu denumirea de Băile Hebe.

În anii 1945-1950 stațiune a fost preluată de Ministerul Sănătății, perioada în care toate vilele private din localitate au fost figurate în posesia statului.

În anii 1955-1957, s-a încercat îmbutelierea sticlelor cu apă minerală și comercializarea acestora. [5]

Generalități[modificare | modificare sursă]

Orașul Sângeorz-Băi are o populație de de 9.679 de locuitori.[2]

Hotel „Someșul” din Sângeorz Băi

Localitatea este stațiune balneo-climaterică, fiind așezată in partea de nord-est a județului Bistrița-Năsăud. Este traversată de râul Someșul Mare. Apa minerală de aici - în total zece izvoare - a făcut din localitate o stațiune de munte îndrăgită de turiști, in special de cei care urmează un tratament climateric (afectiuni ale aparatului digestiv și afecțiuni reumatismale). Hotelul "Hebe", cu 900 de locuri, dar si fostul hotel "UGSR" (actualul Hotel Someșul 2**), cu 600 de locuri, asigură, pe lânga o serie de vile, pensiuni și cabane, posibilităti optime de cazare la standarde de la o stea la 3 stele. Aerul curat de munte este un alt avantaj al acestei localități de la poalele Munților Rodnei.

Localități limitrofe: Maieru (spre nord-est) și Ilva Mică (spre sud-vest).

Situată la poalele Munților Rodnei (cei mai mari munți din Carpații Orientali), în apropiere de Parcul Național al Munților Rodnei, localitatea se află la 465 m altitudine, înconjurată de păduri de fag, brad, pin și molid.

Parcul stațiunii

Aici se află 9 tipuri diferite de izvoare de apă minerală, cu proprietăți de vindecare pentru afecțiuni ale tubului digestiv, ale ficatului sau care pur și simplu te ajută să-ți păstrezi sănătatea. Proprietățile acestor izvoare minerale concurează cu mult mai cunoscutele stațiuni Vichy-Franța sau Karlovy Vary-Cehia.

Tratamentul se face într-o bază de tratament modernă care aparține stațiunii, dotată cu instalații de hidroterapie, electroterapie, instalații pentru băi calde cu apă minerală și mofete. De asemenea stațiunea are și instalații pentru aerosoli și inhalații, instalații pentru împachetări cu parafină și săli de gimnastică medicală.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a orașului Sângeorz-Băi

     Români (95,21%)

     Romi (1%)

     Maghiari (0,31%)

     Necunoscută (3,4%)

     Altă etnie (0,06%)



Circle frame.svg

Componența confesională a orașului Sângeorz-Băi

     Ortodocși (69,2%)

     Penticostali (20,95%)

     Greco-catolici (5,17%)

     Necunoscută (3,49%)

     Altă religie (1,17%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Sângeorz-Băi se ridică la 9.679 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 10.200 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (95,22%), cu minorități de romi (1%) și maghiari (0,31%). Pentru 3,41% din populație nu este cunoscută apartenența etnică.[2] Din punct de vedere confesional majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (69,2%), cu minorități de penticostali (20,95%) și greco-catolici (5,18%). Pentru 3,49% din populație nu este cunoscută apartenența confesională.[6]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Orașul Sângeorz-Băi este administrat de un primar și un consiliu local compus din 17 consilieri. Primarul, Traian Ogâgău[*], politician independent, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[7]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Național Liberal11           
Alianța pentru Sîngeorz-Băi5           
Niculai Ioan-Pantilimon1           

Evoluție demografică[modificare | modificare sursă]

La recensământul din 1930 au fost înregistrați 3.812 locuitori, dintre care 3.591 români, 105 țigani, 97 evrei ș.a.[8]

Sub aspect confesional populația era alcătuită din 3.680 greco-catolici, 97 mozaici, 17 ortodocși ș.a.[9]

Sângeorz-Băi - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

Biserica de lemn din Sângeorz-Băi
Turnul cu Ceas de la biserica „Sfântul Ierarh Nicolae

Media[modificare | modificare sursă]

Personalități[modificare | modificare sursă]

  • Artemiu Publiu Alexi (1846-1896), botanist și pedagog
  • Grigore Lupoaie (1854 - 1932), deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia 1918
  • Alexandru Mărcuș (1880 - 1954), deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia 1918
  • Gabor Nistor (1852 - 1929), deputat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia 1918
  • Laurențiu Oanea (1888 - 1970), deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia 1918
  • Maxim Pop (1838-1892), profesor de istorie și geografie. Studiile: Gimnaziul din Blaj, seminarul teologic din Gherla și seminarul central greco-catolic "Sf. Barbara" din Viena, urmând și istoria la facultatea filosofică și prelegerile catehetice pedagogice, la școala normală principală din Viena. Și-a luat licența la Universitatea din Pesta. Din 1865 a fost profesor la gimnaziul superior românesc din Năsăud, până la moartea sa. A redactat împreună cu V. Petri și C. Anca revista "Magazinul pedagogic" apoi cu Dr. A. P. Alexi "Resbelul orientale" și câteva cărți didactice A desfășurat o intensă activitate în diferite societăți culturale, a scris numeroase articole în gazete și reviste de specialitate. A murit la Năsăud.[10]
  • Anton Buga (1899-1993), cleric greco-catolic, disident anticomunist
  • Saveta Bogdan (n. 1946), interpretă de muzică populară românească
  • Maxim Dumitraș (n. 1958), sculptor, artist plastic, director al Muzeului de Artă Comparată Sângeorz-Băi
  • Gavril Balint (n. 1963), fotbalist
  • Gheorghe Balint (n.1968) ,prof.univ.dr. Habilitat, primul român care a fost distins cu Internațional Cross of Honor de către Federația Internațională de Educație Fizică , Brazilia.

Imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  2. ^ a b c Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*] 
  4. ^ „Biblioteca Orășenească Sângeorz Băi”. Accesat în . 
  5. ^ „Biblioteca Orășenească Sângeorz-Băi”. Accesat în . 
  6. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  7. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  8. ^ Recensământul populației României din 31 Decemvrie 1930, vol. II, pag. 306-307.
  9. ^ Idem, pag. 674.
  10. ^ Iuliu Moisil, Artemiu P. Alexi 1846-1896, în: "Arhiva someșeană" nr. 24, Năsăud, 1938, pp. 235-260.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Sângeorz-Băi