Sari la conținut

Comuna Căianu Mic, Bistrița-Năsăud

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Căianu Mic
—  comună  —
Castelul Karoly, azi mănăstirea ortodoxă „Sfinţii Împăraţi Constantin și Elena”, sat Dobric; comuna Căianu Mic (monument istoric)
Castelul Karoly, azi mănăstirea ortodoxă „Sfinţii Împăraţi Constantin și Elena”, sat Dobric; comuna Căianu Mic (monument istoric)
Map
Căianu Mic (România)
Poziția geografică în România
Coordonate: 47°15′52″N 24°07′02″E ({{PAGENAME}}) / 47.264413°N 24.117128°E

Țară România
Județ Bistrița-Năsăud

SIRUTA32811

ReședințăCăianu Mic
Sate componenteCăianu Mic, Căianu Mare, Ciceu-Poieni, Dobric

Guvernare
 - PrimarDumitru-Paul Știr[*][1][2] (PSD, )

Suprafață
 - Total58,12 km²
Altitudine283 m.d.m.

Populație (2021)
 - Total4.112 locuitori
 - Densitate70,75 loc./km²

Fus orarUTC+2

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Localizare în cadrul județului
Localizare în cadrul județului
Localizare în cadrul județului

Căianu Mic (în maghiară: Kiskaján) este o comună în județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România, formată din satele Căianu Mare, Căianu Mic (reședința), Ciceu-Poieni și Dobric.



Componența etnică a comunei Căianu Mic

     Români (94,19%)

     Romi (1,95%)

     Alte etnii (0,15%)

     Necunoscută (3,72%)



Componența confesională a comunei Căianu Mic

     Ortodocși (58,05%)

     Penticostali (35,89%)

     Baptiști (1,73%)

     Alte religii (0,56%)

     Necunoscută (3,77%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Căianu Mic se ridică la 4.112 locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 3.357 de locuitori.[3] Majoritatea locuitorilor sunt români (94,19%), cu o minoritate de romi (1,95%), iar pentru 3,72% nu se cunoaște apartenența etnică.[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (58,05%), cu minorități de penticostali (35,89%) și baptiști (1,73%), iar pentru 3,77% nu se cunoaște apartenența confesională.[5]

Politică și administrație

[modificare | modificare sursă]

Comuna Căianu Mic este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Dumitru-Paul Știr[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat9         
Alianța pentru Unirea Românilor2         
Partidul Național Liberal1         
Partidul Mișcarea Populară1         

Personalități născute aici

[modificare | modificare sursă]


În comuna Căianu Mic s-a născut Leon Manu la 1 aprilie 1883, ultimul stareț greco-catolic al mânăstirii greco-catolice de la Nicula, fratele deputatului PNȚ Dumitru Man. Părinții săi au fost Ioan și Candidia Man, ambii învățători. La botez i s-a dat numele Iulian. După studiile elementare și gimnaziale, a urmat teologia pastorală la Academia Greco-Catolică din Gherla. În anul 1905 a fost tuns în monahism, intrând în ordinul basilian.

A slujit bisericeşte în Dieceza greco-catolică de Cluj-Gherla, fiind paroh la Cluj-Mănăştur II (biserica Calvaria) şi egumen al Mânăstirii Nicula (mănăstire greco-catolică neretrocedată, deținută azi de ortodocși). A refuzat trecerea la Biserica Ortodoxă Română în 1948, când Biserica Română Unită a fost scoasă în afara legii. În calitate de preot-călugăr s-a remarcat prin sfinţenie şi prin predicile deosebite. A fost arestat în noiembrie 1953, fiind acuzat de faptul că ”a făcut slujbe clandestine”. Închis la Oradea, Cluj, Jilava, Timișoara. A fost eliberat la 16 februarie 1955. Este rearestat în 13 august 1956. Prin sentința nr. 1202/1957 a Tribunalului Militar al Regiunii III Militare Cluj este condamnat la 9 ani închisoare corecțională pentru „instigare publică”.

A fost închis la Gherla, temniţă de exterminare, unde a şi murit în data de 23 Martie 1958 . Preotul Alexandru Raţiu era vecin de celulă cu el şi a spus: „La Gherla, în 1958 Martie, a murit preotul Leon Man, în celula alăturată 66 ”. Familia lui a reușit să obțină un certificat de deces al starețului de abia în 2005.

O temă de meditație și, de ce nu pentru o viitoare carte din seria ”Nordul Dreptei Credințe”. Biserica furată așteaptă de mult rostirea cuvântului adevărului și reîntoarcerea acasă a adevăratelor modele credinței creștine ale județul nostru.