Telciu, Bistrița-Năsăud

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Telciu
—  Sat  —
DN17C la Telciu
DN17C la Telciu
Telciu se află în România
Telciu
Telciu
Telciu (România)
Localizarea satului pe harta României
Telciu se află în Județul Bistrița-Năsăud
Telciu
Telciu
Telciu (Județul Bistrița-Năsăud)
Localizarea satului pe harta județului Bistrița-Năsăud
Coordonate: Coordonate: 47°25′50″N 24°23′48″E / 47.43056°N 24.39667°E / 47.43056; 24.3966747°25′50″N 24°23′48″E / 47.43056°N 24.39667°E / 47.43056; 24.39667

Țară Flag of Romania.svg România
Județ Actual Bistrita-Nasaud county CoA.png Bistrița-Năsăud
Comună Telciu

SIRUTA 35063
Atestare 1245

Altitudine 427 m.d.m.

Populație (2011)
 - Total 3.598 locuitori

Fus orar EET (+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (+3)
Cod poștal 427355
Prefix telefonic +40 x59 [1]

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Telciu în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773.(Click pentru imagine interactivă)
Telciu în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773.
(Click pentru imagine interactivă)

Telciu (în maghiară Telcs, în germană Teltsch) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România.

Satul este atestat documentar din anul 1334, cu denumirea de Telekus. Vechea biserică greco-catolică, construită în stil neoromanic, este una din cele mai mari biserici rurale din țară și a fost sfințită în anul 1922 de Iuliu Hossu, episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla.

Date geografice[modificare | modificare sursă]

Primăria comunei Telciu
Vechea biserică greco-catolică, construită în stil neoromanic

Satul Telciu este situat pe cursul mijlociu al Văii Sălăuței, la vărsarea râului Telcișor în Sălăuța, la S-E de masivul vulcanic al Țibleșului și la S-V de munții Rodnei. Se învecinează cu:

  • Romuli în N
  • Dragomirești (Maramureș) în N-E
  • Rebra și Rebrișoara în E
  • Coșbuc în S
  • Runcu Salvei (Salva), Suplai, Zagra în V

Hidrografie[modificare | modificare sursă]

Cele două râuri ce străbat localitatea sunt: Râul Sălăuta, străbate satele Romuli și Fiad colectând apele Văii Strâmbei și a râului Fiad ,precum și alte izvoare din munți; Telcișorul izvorăște de pe versantul sudic al munților Rodnei și adună în avale o serie de pâraie ca: V.Nisipului, V.Seacă, V.Poienii, V.Luștii,V.Tisei, V.Prisăcele, V.Stejarului și foarte aproape de vărsarea în Sălăuta celebra Vale a lui Stan zisă și Valea Dragostei.

Relief[modificare | modificare sursă]

Localitatea Telciu dispune de o mare întindere montană și deluroasă

Floră[modificare | modificare sursă]

Păduri de foioase, conifere, pășuni, fânețe, floristică.

Faună[modificare | modificare sursă]

Fauna este reprezentată de câteva exponate de urși, lupi, căprioare și iepuri.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Date exacte despre întemeierea localității nu există, iar prima atestare documentară apare în 1245 într-un document al regelui maghiar Bela al IV-lea prin care vorbea de ținutul Vallis Rodnensis (Vallis Vallachis), care se bucură de drepturi și imunități deosebite avute din vechime. Numele localității se pare că ar proveni din slavonul "CHSECH" care înseamnă vițel (legat, poate, si de neamul cehilor si moravilor care ocupau odinioara intreg spatiul panonic). Numele se datorează faptului că locuitorii acestor meleaguri, valahi, se îndeletniceau cu creșterea vițeilor. În documentul emis de regele maghiar localitatea apare cu numele Chsech și era vorba de o însărcinare către comitele secuilor și preciza să fie ocupat teritoriul comunelor din Valea Rodnei și să fie administrate după drepturile și imunitățiile din vechime, iar din vechime să fie date la tezaurul regal anual 130 de mărci de aur. În acest document se precizează cu numele: "oppidum Radna (Rodna), Sanct Gurgh (Sângeorz), Rebra, Nyrmezeu (Feldru), Naszod (Nasaud), Salva, Chsech (Telciu), Macold (Mocod) și Zagra". Numele localității a progresat în timp de la Chsech la Csech, Check, Telc, Telici și apoi la Telciu.

În 3 iunie 1475 regele Matia Corvin a emis un act prin care dispune desprinderea teritoriului cunoscut sub denumirea "Vallis Rodnensis", de la comitatul Dăbâca și alipirea la teritoriul orașului Bistrița, "Districtus Saxonicus", menționând clauza expresă ca aceste localități și locuitorii lor să aibă aceleași drepturi, libertăți și privilegii ca și populația săsească a districtului. De asemenea să depindă pe vecie de Bistrița și să plătească aceleași contribuții cuvenite regelui, ca și ceilalți locuitori.[2]

Argumentul recunoașterii statutului de oameni liberi din actul dat de regele Matia Corvin a rămas un leit-motiv în gândirea, mentalitatea și limbajul grănicerilor, fapt confirmat în mare parte de răzmerițele din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, precum și în discursul grănicerilor atât în timpul militarizării cât și după.[3]

Militarizarea Văii Rodnei (1761-1764) a reprezentat pentru populația românească de pe teritoriul cuprins în raza regimentului grăniceresc, un act cu multiplă însemnătate, determinând schimbări majore atât în plan socio-politic cât și la nivelul sensibilității colective. Regimentul al II-lea năsăudean este una dintre unitățile confiniare înființate în a II-a jumătate a secolului al XVIII-lea pe teritoriul Transilvaniei și Banatului având recruți din rândul populației localnice, fiind prelungirea și completarea șirului de formațiuni grănicerești organizate anterior la frontiera de sud și sud-est a Imperiului Habsburgic.[4]

Telciu era sediul companiei a X-a ce cuprinde grăniceri din Hordou, Bichigiu și Romuli.[5] Opoziția inițială a localnicilor a culminat cu revolta din mai 1763 de la Salva când grănicerii au refuzat să depună jurământul de credință, soldată cu martirajul bătrânului centagenar Tănase Tudoran, tras pe roată, și a altor patru persoane spânzurate. Motivele fundamentale ale acestui refuz au fost: neînțelegerea și severitatea manifestate de unele cadre ofițerești și extinderea obligațiilor asumate sub jurământ prin datoria de a lupta oriunde peste granițele imperiului, chiar si pe mare, si poate mai putin, apartenența la religia catolică. Acestor motive putem adăuga și influențele inhibitorii, negative, venite dinspre orășenii sași ai Bistriței, precum și a mișcărilor anarhiste ortodoxe din Transilvania conduse de călugări străini de neamul românilor, precum Visarion Sarai, Șofronie de la Cioara ș.a., ce vizau înlăturarea unirii religioase cu Roma a românilor transilvăneni. [6]

Stăpânirea habsburgică, motivată de rațiuni politice proprii, a edificat cadrul legislativ ce a înlesnit românilor accesul la educație și mai apoi la o anumită stare de prosperitate, o primă măsură de mare însemnătate pentru evoluția ulterioară a românilor a fost înființarea Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică) prin unirea religioasa de la sfârsit de secol XVII, inceput de secol XVIII. Reformismul austriac a marcat debutul procesului de instituționalizare a educției pentru românii ardeleni. După înființarea graniței militare s-au luat măsuri de mare importanță cu privire la dezvoltarea învățământului. Grănicerizarea locuitorilor și implicarea profundă a Bisericii Române Unite în îmbunătățirea procesului educațional, cultural si patriotic au avut o pondere covârșitoare în dezvoltarea învățământului și a sistemului educațional, în districtul grăniceresc. De asemenea o contribuție foarte importantă a avut și comandamentul militar, prin implicarea directă și susținerea financiară a demersurilor școlare, în derularea acestui proces. O primă măsură a fost dată imediat după înființarea regimentului, în plină organizare, în 1764, măsură ce prevedea întemeierea a câte o școală la sediul regimentelor de graniță și în fiecare batalion, urmat în 1766 de un alt act normativ ce viza tot organizarea învățământului grăniceresc. După aceste acte normative, s-au înființat în etape succesive cinci școli triviale (Trivialschulen). În prima etapă, până în 1770, s-au înființat școli triviale la Năsăud, Maieru și Monor, iar în a doua etapă , în 1786 s-au înființat la Zagra și Prundu Bârgăului. La începutul secolului al XIX-lea, în 1816 și 1837 școala trivială din Maieru a fost mutată la Sângeorz, iar cea din Năsăud la Telciu. Acestea erau școli elementare, de trei ani, având trei discipline majore: citirea, scrierea și calcularea, având un program superior școlilor populare. Limba lor de predare a fost româna, până în 1837, când, datorită înființării școlilor comunale naționale, s-a hotărât ca în școlile triviale să se predea în limba germană. Aceste școli trebuiau să pregătească, între altele viitori subofițeri și funcționari ai districtului. Însă după 1852, ca urmare a noii politici imperiale, școlile triviale au trecut în subordinea ordinariatelor confesionale, îmbrăcând un caracter confesional (greco-catolic).[7]

La ideea împăratului Iosif al II-lea se înființează la Năsăud „Institutul Militar” (Militär-Erziehungshaus), un „Institut de creștere (educație) militar”, una din cele mai specifice instituții ale unui district militar. Prin hotărârea din 23 februarie 1782, împăratul încuviința folosirea din fondul de provente al regimentului a 6996 fl. În scopul înființării acestei instituții educaționale ce trebuia să pregătească viitoarele cadre necesare armatei și administrației precum și să favorizeze formarea de cetățeni disciplinați și credincioși.[8]

Între 1825-1830 s-au înființat în toate satele grănicerești școli elementare naționale (National-Gemeinde-Schulen), pentru populația districtului militar aceste școli reprezentând cea mai apropiată și mai general frecventată categorie de școli.[9] Instituția graniței militare se desființează în 1851, fiind înființat apoi Districtul românesc Năsăudean din care face parte și localitatea Telciu.

Demografie[modificare | modificare sursă]

În anul 1900 din cei 3.102 locuitori 2884 erau români, 172 maghiari și 31 germani. Existau și 207 evrei, care și-au declarat drept limbă maternă maghiara, româna sau limba idiș. 2.799 dintre locuitori erau greco-catolici, 207 mozaici și 70 romano-catolici. În 2002, 3.669 locuitori erau ortodocși, 184 greco-catolici (în realitate se pare că sunt mult mai mulți), 20 romano-catolici, neoprotestanți.

Evenimente culturale[modificare | modificare sursă]

  • Conferințele de Vară de la Telciu/Telciu Summer Conferences

Au debutat în iulie 2012. Până în 2014 s-au derulat trei ediții și au fost publicate 2 volume bilingve (română-engleză și română-germană), care cuprind o bună parte din comunicările susținute în cadrul primelor două ediții. Conferințele au reușit să atragă o serie de universitari și cercetători din România și din străinătate.

Anul trecut, in 20 septembrie s-a resfintit Biserica Ortodoxa din comuna, cu ocazia finalizarii lucrarilor de restaurare. La acest eveniment a fost prezent Inalt Preasfintitul si un sobor mare de preoti, iar curtea Bisericii a fost plina de sateni in straie de sarbatoare

Monumentul Eroilor

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

Merită vizitată peștera Izvorul Tăușoarelor din Munții Rodnei, una dintre cele mai lungi peșteri din Europa. Recent a fost inclusă în nou înființatul Parc Național al Munților Rodnei, și totuși drujbele mai susură balada banului murdar.

Personalități[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  2. ^ Valeriu Șotropa, Districtul grăniceresc năsăudean, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975, p. 10.
  3. ^ Ioan Lumperdean, „La longue durée” în mentalitatea și limbajul grănicerilor năsăudeni. Repere economico-sociale și politico-naționale, în Revista Bistriței VIII, Editura Glasul Bucovinei, Iași, 1994, p. 141.
  4. ^ Valeriu Șotropa, op. cit., p.11.
  5. ^ Valeriu Șotropa, Op. cit., p. 104.
  6. ^ Carol Göllner, op. cit., p. 41-44.; Valeriu Șotropa, op. cit., p. 70.
  7. ^ Mirela Andrei, La granița Imperiului. Vicariatul Rodnei, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2006, p. 259; Ibidem, p. 261; Valeriu Șotropa, op. cit., p. 191; Ibidem, p. 192; Mirela Andrei, op. cit., p. 266; Valeriu Șotropa, op. cit., p. 192; Mirela Andrei, op. cit., p. 267).
  8. ^ Mirela Andrei, op.cit., p.264.
  9. ^ fragmente din "IMAGINEA "NEAMȚULUI ÎN MENTALITATEA COLECTIVA A GRĂNICERILOR NĂSĂUDENI ÎN SECOLUL XIX" DE V.S.COSMA

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Telciu