Protocolul de la Kyoto

Prezență online
Protocolul de la Kyoto

Semnat	11 decembrie 1997
Intrat în vigoare	16 februarie 2005
Semnatari	Antigua și Barbuda^[1] Argentina^[1] Australia^[1] Austria^[1] Belgia^[1] Bolivia^[1] Brazilia^[1] Bulgaria^[1] Canada^[1] Chile^[1] Republica Populară Chineză^[1] Costa Rica^[1] Croația^[1] Cuba^[1] Cehia^[1] Regatul Danemarcei[*]^[1] Ecuador^[1] Egipt^[1] El Salvador^[1] Estonia^[1] ...încă 60
Ratificat de	Afganistan^[1] Albania^[1] Algeria^[1] Angola^[1] Antigua și Barbuda^[1] Argentina^[1] Armenia^[1] Australia^[1] Austria^[1] Azerbaidjan^[1] Bahamas^[1] Bahrain^[1] Bangladesh^[1] Barbados^[1] Belarus^[1] Belgia^[1] Belize^[1] Benin^[1] Bhutan^[1] Bolivia^[1] ...încă 167
Depozitar	secretar general al Națiunilor Unite
Doha Amendment to the Kyoto Protocol la Wikisource
Modifică date / text

Protocolul de la Kyoto este un acord internațional privind mediul. Protocolul a fost adoptat la 11 decembrie 1997, de către 160 de țări, a intrat în vigoare la 16 februarie 2005, ratificat de România prin Legea nr. 3/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 16 februarie 2001.^[2]

Termeni ai acordului

Acordul prevede, pentru țările industrializate o reducere a emisiilor poluante cu 8% în perioada 2008-2012 în comparație cu cele din 1990.

Pentru a intra în vigoare, trebuia să fie ratificat de cel puțin 55 de națiuni (condiție deja îndeplinită), care să producă 55% din emisiile globale de dioxid de carbon. Această ultimă condiție a fost indeplinită în octombrie 2004 prin ratificarea de către Rusia a protocolului.

Țări participante

După Conferința de la Marrakech (noiembrie 2001), a șaptea conferință a părților semnatare, 40 de țări au ratificat Protocului de la Kyoto.

În octombrie 2004, Rusia, responsabilă pentru 17,4% din emisiile de gaze de seră, a ratificat acordul, lucru care a dus la îndeplinirea cvorumului necesar pentru intrarea în vigoare a protocolului. În noiembrie 2004 țările participante erau în număr de 127 inclusiv Canada, China, India, Japonia, Noua Zeelandă, Rusia, cei 25 de membri ai Uniunii Europene împreună cu România și Bulgaria, precum și Republica Moldova.

Țări neparticipante

Printre țările care nu au ratificat acest protocol se află și Statele Unite, responsabile pentru mai mult de 40% din totalul emisiilor de gaze de seră (anunț făcut în martie 2001).

Note

^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j ^k ^l ^m ⁿ ^o ^p ^q ^r ^s ^t ^u ^v ^w ^x ^y ^z ^aa ^ab ^ac ^ad ^ae ^af ^ag ^ah ^ai ^aj ^ak ^al ^am ^an ^ao ^ap a Kyoto Protocol to the United Nations Framework Convention on Climate Change (în engleză), Organizația Națiunilor Unite, 11 decembrie 1997, accesat în 25 august 2020
^ Duţu, Mircea. Dreptul climei : regimul juridic al combaterii şi atenuării încălzirii globale şi adaptării la efectele schimbării climatice. Bucureşti : Universul Juridic, 2021. p. 57.

[fbb9cf73741efcfe00e3ab2c835039cd-1] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j ^k ^l ^m ⁿ ^o ^p ^q ^r ^s ^t ^u ^v ^w ^x ^y ^z ^aa ^ab ^ac ^ad ^ae ^af ^ag ^ah ^ai ^aj ^ak ^al ^am ^an ^ao ^ap a Kyoto Protocol to the United Nations Framework Convention on Climate Change (în engleză), Organizația Națiunilor Unite, 11 decembrie 1997, accesat în 25 august 2020

[2] Duţu, Mircea. Dreptul climei : regimul juridic al combaterii şi atenuării încălzirii globale şi adaptării la efectele schimbării climatice. Bucureşti : Universul Juridic, 2021. p. 57.

[1]

[2]