Protocolul de la Kyoto

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Protocolul de la Kyoto
Kyoto protocol parties and 2012-2020 commitments.svg
Semnat  Modificați la Wikidata
Kyoto  Modificați la Wikidata
SemnatariAntigua și Barbuda[1]
Argentina[1]
Australia[1]
Austria[1]
Belgia[1]
Bolivia[1]
Brazilia[1]
Bulgaria[1]
Canada[1]
Chile[1]
Republica Populară Chineză[1]
Costa Rica[1]
Croația[1]
Cuba[1]
Cehia[1]
Danemarca[1]
Ecuador[1]
Egipt[1]
El Salvador[1]
Estonia[1]
Uniunea Europeană[1]
Fiji[1]
Finlanda[1]
Franța[1]
Germania[1]
Grecia[1]
Guatemala[1]
Honduras[1]
Indonezia[1]
Irlanda[1]
Israel[1]
Italia[1]
Japonia[1]
Kazahstan[1]
Letonia[1]
Liechtenstein[1]
Lituania[1]
Luxemburg[1]
Malaezia[1]
Maldive[1]
Mali[1]
Malta[1]
Insulele Marshall[1]
Mexic[1]
Micronezia[1]
Monaco[1]
Regatul Țărilor de Jos[1]
Noua Zeelandă[1]
Nicaragua[1]
Niger[1]
Niue[1]
Norvegia[1]
Panama[1]
Guineea[1]
Paraguay[1]
Peru[1]
Filipine[1]
Polonia[1]
Portugalia[1]
Coreea de Sud[1]
România[1]
Rusia[1]
Samoa[1]
Seychelles[1]
Slovacia[1]
Slovenia[1]
Insulele Solomon[1]
Spania[1]
Sfânta Lucia[1]
Sfântul Vincențiu și Grenadine[1]
Suedia[1]
Elveția[1]
Thailanda[1]
Trinidad și Tobago[1]
Turkmenistan[1]
Tuvalu[1]
Ucraina[1]
Uruguay[1]
Uzbekistan[1]
Vietnam[1]
Zambia[1]  Modificați la Wikidata
Depozitarsecretar general al Națiunilor Unite  Modificați la Wikidata

Protocolul de la Kyoto este un acord internațional privind mediul. Protocolul a fost negociat în decembrie 1997 de către 160 de țări.

Termeni ai acordului[modificare | modificare sursă]

Acordul prevede, pentru țările industrializate o reducere a emisiilor poluante cu 8% în perioada 2008-2012 în comparație cu cele din 1990.

Pentru a intra în vigoare, trebuia să fie ratificat de cel puțin 55 de națiuni (condiție deja îndeplinită), care să producă 55% din emisiile globale de dioxid de carbon. Această ultimă condiție a fost indeplinită în octombrie 2004 prin ratificarea de către Rusia a protocolului.

Țări participante[modificare | modificare sursă]

După Conferința de la Marrakech (noiembrie 2001), a șaptea conferință a părților semnatare, 40 de țări au ratificat Protocului de la Kyoto.

În octombrie 2004, Rusia, responsabilă pentru 17,4% din emisiile de gaze de seră, a ratificat acordul, lucru care a dus la îndeplinirea cvorumului necesar pentru intrarea în vigoare a protocolului. În noiembrie 2004 țările participante erau în număr de 127 inclusiv Canada, China, India, Japonia, Noua Zeelandă, Rusia, cei 25 de membri ai Uniunii Europene împreună cu România și Bulgaria, precum și Republica Moldova.

Țări neparticipante[modificare | modificare sursă]

Printre țările care nu au ratificat acest protocol se află și Statele Unite, responsabile pentru mai mult de 40% din totalul emisiilor de gaze de seră (anunț făcut în martie 2001).

  1. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac ad ae af ag ah ai aj ak al am an ao ap aq ar as at au av aw ax ay az ba bb bc bd be bf bg bh bi bj bk bl bm bn bo bp bq br bs bt bu bv bw bx by bz ca cb cc a Kyoto Protocol to the United Nations Framework Convention on Climate Change (în engleză), Organizația Națiunilor Unite, , accesat în