Negație (gramatică)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

În lingvistică, negația este un proces sau o construcție care exprimă în mod tipic contrazicerea înțelesului total sau parțial al unei propoziții[1]. „Negație” are și sensul de cuvânt cu care se realizează negația[2], numit „cuvânt negativ”[3].

Negația gramaticală poate fi totală, realizându-se prin negarea predicatului și exprimându-se astfel o judecată care poate fi parafrazată prin „este fals că” + judecata pozitivă. Exemplu: fr Je ne le connais pas „Nu-l cunosc” = Il est faux que je le connaisse „Este fals că îl cunosc”. Negația poate fi de asemenea parțială, contrazicând o parte dintr-o judecată pozitivă, în două accepțiuni:

  • prin negarea predicatului: fr Je n’ai pas lu tous les ouvrages de Voltaire „N-am citit toate lucrările lui Voltaire”[4];
  • prin negarea unei alte părți de propoziție: Nu Ion a luat cartea, ci Vicu (negarea subiectului), Nu cartea a luat-o Vicu, ci caietul (negarea complementului direct)[2].

În domeniul lexicului, negația se poate realiza cu ajutorul unui cuvânt negativ (fr non valable „nevalabil”) sau al unui afix negativ: un prefix (fr illisible „neciteț”)[4], neadevăr, inegalitate)[5] sau un sufix: hu nyugtalan „neliniștit”, olvashatatlan „neciteț”[6].

Negația gramaticală în limba română[modificare | modificare sursă]

În limba română, cuvântul de negație principal este nu, cu varianta fonetică n- (înaintea cuvintelor cu inițială vocalică), considerat adverb în gramatica tradițională[7].

Alte cuvinte de negație sunt:

Pentru negarea verbelor la modurile gerunziu, participiu și supin, se poate folosi prefixul negativ ne- (neștiind, nefăcut, de necrezut), dar sensul propozițiilor ce rezultă astfel este diferit de cel în cazul folosirii lui nu cu aceleași forme verbale: Nu muncind s-a îmbolnăvit (= s-a îmbolnăvit din altă cauză decât munca) vs. Nemuncind s-a îmbolnăvit (= s-a îmbolnăvit din cauză că nu a muncit).

Tipuri de negație[modificare | modificare sursă]

Negațiile se pot clasifica în câteva perechi antinomice:

Negația totală se referă la predicat, fiind singura care transformă o propoziție pozitivă în una negativă: El nu vine. Negația parțială se referă la oricare altă parte de propoziție decât predicatul (Nu el vine), propoziția nefiind în acest caz negativă.
Negația suficientă este cea care nu este condiționată de prezența altor cuvinte negative: N-am auzit. Negația auxiliară (numită și seminegație) apare de obicei alături de o negație suficientă sau o presupune, realizându-se o așa-numită negație dublă sau multiplă: Nu vine nimeni; N-a venit nimeni niciodată[8].
Negația independentă sau absolută (numită și negație profrază) constituie singură o comunicare: – Vii? – Nu. Negația integrată în propoziție: exemplele de mai sus.

Negația independentă se realizează în registrul de limbă familiar și prin unele enunțuri cu încărcătură afectivă relativ mare, precum ași, , da de unde, aiurea, nici poveste, nici în ruptul capului, Doamne ferește, pe dracul, mai mult de-o grămadă, mai mult de-o groază. În dialog:

– A recunoscut că el este vinovatul?
– Ei, pe dracul![9]

Negația nu este cea mai frecventă, putând fi de orice fel, în afară de auxiliară.

Conjuncția și adverbul nici poate fi numai negație auxiliară.

Celelalte cuvinte de negație sunt de obicei auxiliare, dar pot fi suficiente în câteva situații:

  • în răspunsuri fragmentare la o întrebare: – Îți place? – Deloc; – Cine vine? – Nimeni;
  • în propoziții nominale: Cartea – nicăieri;
  • în propoziții verbale eliptice de predicat: El – nimic;
  • în comparații: ca nimeni altul, ca niciodată;
  • în construcții coordonate cu un termen opus pozitiv care determină aspectul pozitiv al propoziției: Vorbește puțin sau deloc;
  • ca determinante antepuse ale unui adjectiv sau ale unui adverb: o sarcină deloc ușoară, teorie de nimeni combătută.

Falsa negație[modificare | modificare sursă]

Uneori combinarea negațiilor duce la anularea uneia de către cealaltă, rezultând o afirmație[9]:

El nu era nevinovat (= el era vinovat);
Nu putea să nu răspundă la scrisoare (= a răspuns la scrisoare);
Nu e lipsit de interes să iei legătura cu el (= este interesant să iei legătura cu el).

Alte situații de falsă negație:

  • Negarea unui cuvânt poate însemna afirmarea antonimului său: muncă deloc ușoară = muncă grea.
  • O propoziție interogativă propriu-zisă totală poate avea același sens cu negație sau fără: Vii mâine? = Nu vii mâine?
  • Negația numită expletivă e prezentă în propoziții negative din punct de vedere formal, dar având sens pozitiv. Astfel de propoziții pot fi:

Negația fără cuvânt negativ[modificare | modificare sursă]

O propoziție pozitivă din punct de vedere formal poate avea sens negativ, în următoarele cazuri:

  • propoziții interogative retorice: De asta ne arde nouă acum?
  • propoziții enunțiative exclamative ironice: Exact asta îmi trebuia acum!

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Crystal 2008, p. 323.
  2. ^ a b Constantinescu-Dobridor 1980, p. 294.
  3. ^ Constantinescu-Dobridor 1980, p. 139.
  4. ^ a b Dubois 2002, p. 321.
  5. ^ Constantinescu-Dobridor 1980, pp. 329–330.
  6. ^ Jászó 2007, 312.
  7. ^ Secțiune după Avram 1997, pp. 309–315, în afara informațiilor din surse indicate separat.
  8. ^ În unele limbi, cum este engleza standard, nu se admite negația dublă sau multiplă (cf. Crystal 2008, p. 324).
  9. ^ a b Forăscu 2002, litera N, negație.

Surse bibliografice[modificare | modificare sursă]