Armonie vocalică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Armonia vocalică este un fenomen ce caracterizează sistemul de vocale al unor limbi, cum sunt turca, kazaha, mongola, limbile fino-ugrice (maghiara, finlandeza, estona etc.) și alte limbi. Constă în aceea că vocalele din același cuvânt sunt compatibile una cu alta în funcție de apartenența lor la o anumită clasă de vocale, care diferă de la limbă la limbă.

În limba maghiară[modificare | modificare sursă]

În limba maghiară, vocalele se împart, după locul articulării lor, în anterioare (i, í, e, é, ö, ő, ü, ű) și posterioare (a, á, o, ó, u, ú). Majoritatea cuvintelor au vocale sau numai anterioare, sau numai posterioare. Cele mai multe sufixe au două variante, iar unele chiar trei, pentru a se putea armoniza cu vocalele din cuvântul la care se adaugă. Unui cuvânt cu vocale anterioare i se adaugă variante de sufix cu vocale anterioare, iar unui cuvânt cu vocale posterioare – variante de sufix cu vocale posterioare. Bunăoară, sufixul corespunzător prepoziției românești „cu” are două variante: -val și -vel. Prima se poate adăuga la un cuvânt ca lába „piciorul său”, pentru că acesta are vocale posterioare: lábával „cu piciorul său”. Un cuvânt ca keze „mâna sa” poate primi a doua variantă de sufix, pentru că are vocale anterioare: kezével „cu mâna sa”. [1].

În limba finlandeză[modificare | modificare sursă]

În finlandeză, vocalele se împart în aceleași categorii ca în maghiară: anterioare (ä, ö, y) și posterioare (a, o, u). În același cuvânt apar ori numai vocale anterioare (löytää „a căuta”), ori numai posterioare (luoda „a crea”). E și i sunt de asemenea anterioare, dar trebuie menționate separat, fiind neutre din punctul de vedere al armoniei vocalice. Ele pot apărea ori împreună cu vocalele anterioare (ets „a căuta”), ori cu cele posterioare (surullinen „trist”). Majoritatea desinențelor și sufixelor au două forme, pentru a se potrivi cuvintelor din ambele categorii[2].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Gancz, Andrei; Gancz, Margareta, Limba maghiară pentru tine. Manual de conversație, Iași, Polirom, 2004, ISBN 973-681-524-2.
  2. ^ Molnár Bodrogi Enikő; Pályi Éva Ildikó, Limba finlandeză pentru tine. Manual de conversație, Iași, Polirom, 2003, ISBN 973-681-272-3.