Antonim

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Un antonim (din franceză antonyme, cf. greacă anti „contra” + greacă onyma „nume”) este un cuvânt care, considerat în raport cu altul, are formă diferită și înțeles opus/contrar.[1]

Corelația între două cuvinte cu sens opus se numește antonimie. Relația de antonimie se poate realiza și prin intermediul prefixelor.[2]

Antonimul cuvântului antonim este sinonim.

Tipuri de antonime[modificare | modificare sursă]

Antonimele pot fi:

  • cu radical diferit: cald / rece, curajos / fricos, leneș / harnic;
  • cu același radical, prefixat: corespunzător / necorespunzător, vizibil / invizibil, pur / impur, tipic / atipic.

Exemple[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicționarul explicativ al limbii române (DEX), Editura Univers Enciclopedic, 1998
  2. ^ Liceunet.ro. „Gramatica limbii române”. Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicționarul explicativ al limbii române (DEX), Editura Univers Enciclopedic, 1998.
  • Marin Bucă, Onufrie Vințeler, Dicționar de antonime, Editura Enciclopedică Română, București, 1974.
  • Marin Bucă, Dicționar de antonime al limbii române, Editura Meteor Press, București, 2008, ISBN 978-973-728-246-0.

Legături externe[modificare | modificare sursă]