Clorură de mercur (II)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Clorură de mercur (II)
Recipient cu clorură mercurică
Recipient cu clorură mercurică
Mercury(II)chloride.png
Denumiri
Alte denumiriClorură mercurică
Identificare
Număr CAS7487-94-7
PubChem CID24085
Informații generale
Formulă chimicăHgCl2
Masă molară271,50 g/mol
Proprietăți
Densitate5,44 g/cm3
Starea de agregaresolidă
Punct de topire276 °C  Modificați la Wikidata
Punct de fierbere304 °C  Modificați la Wikidata
Solubilitate69 g/L la 20 °C
| colspan="2" style="line-height: 1.0;|
Hazard T.svg
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Clorura de mercur (II) sau clorura mercurică este o sare a acidului clorhidric cu mercurul divalent cu formula chimică HgCl2.

Obținere[modificare | modificare sursă]

Se obține în urma reacției oxidului de mercur(II) cu acidul clorhidric:

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Chimice[modificare | modificare sursă]

Adăugată la soluții sărurilor stanoase (de staniu divalent), clorura mercurică este redusă la clorura mercuroasă:

2HgCl2 + SnCl2 = Hg2Cl2 + SnCl4

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Clorura de mercur(II) (clorura mercurică) se utilizează la reacții chimice în laborator și la preperarea reactivului Nessler.

Efectele asupra sănătății[modificare | modificare sursă]

Contactul prelungit cu pielea poate cauza dermatite sau chiar moartea. Ingerarea poate cauza acumularea de mercur în țesuturi, - la gravide - efecte adverse fătului (deoarece trece cu mare ușurință prin placentă), iritații gastrointestinale, vărsături, diaree, spasme musculare (tremurări), încetinirea funcțiilor motorii, boli cardiace și chiar moartea [doza letală prin ingerare (LD50) este de 0,02 grame]. Inhalarea poate cauza disturbarea sistemului nervos central incluzând depresii, anxietate, incoordonare musculară și instabilitate emoțională. Inhalarea acută de vapori de mercur poate cauza arsuri grave ale tractului respirator. Expunerea la compuși ai mercurului cauzează decolorarea lentilelor oculare (nu afectează vederea și din această cauză persoana nu observă la timp), iritații severe ale ochilor sau chiar arsuri. Contactul ochilor cu săruri de mercur cauzează ulcerații ale conjunctivei și corneei.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Clorură de mercur”, MERCURIC CHLORIDE (în engleză), PubChem, accesat în  

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Chimie analitică cantitativă, de Raluca Ripan, Editura de stat didactică și pedagogică, București, 1961, pp. 190