Sare de bucătărie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Clorură de sodiu
Cristale de sare marină
Cristale de sare marină
Structura cristalină
Structura cristalină
Nume IUPAC
Alte denumiri Clorură de natriu, sare de bucătărie, halit, sare gemă, aurul alb
Identificare
Număr CAS 7647-14-5
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică NaCl
Aspect masă solidă, cristalizată, de culoare albă, higroscopică
Masă moleculară 58,44 g/mol
Proprietăți
Densitate 2,165 g/cm−3
Starea de agregare solidă
Punct de topire 801 °C, 1074 K, 1474 °F
Punct de fierbere 1413 °C, 1686 K, 2575 °F
Solubilitate foarte bună în apă (359 g L−1), în amoniac (21.5 g L−1) și în metanol (14.9 g L−1)
Solubilitate
Miros
Miros
Aciditate (pKa)
Bazicitate(pKb)
Structură cristalină
Anion clor
Cation sodiu
Duritate (Scara Mohs) 2 1/2
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Date clinice
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Date farmacocinetice
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Pericol
Reglementări europene
Fraze R
Fraze S
Reglementări mondiale
NFPA 704

NFPA 704.svg

Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Sarea de bucătărie este denumirea populară a clorurii de sodiu (NaCl), sarea de sodiu a acidului clorhidric.

Sărurile rezultă din reacția chimică dintre un acid și o bază. Sarea de bucătărie se obține prin reacția dintre acidul clorhidric și hidroxidul de sodiu.

HCl\,+\,NaOH\,\rightarrow\,NaCl\,+\,H_{2}O

Rezultă: clorură de sodiu (NaCl) + apă (H2O).

La obținerea sării de bucătărie, aceasta poate să conțină până la 3 % sare marină și 15 % alte săruri. În comerț se poate găsi sarea rafinată care conține și alte substanțe pentru îmbunătățirea calităților sării în afară de sarea propriu zisă.

Proprietăți fizice[modificare | modificare sursă]

Este o substanță solidă, ionică, cristalină (structură cunică cu fețe centrate); punctul de fierbere este 1413 0C iar punctul de topire 801 0C. Este foarte solubilă în apă - 360,9 g/L la 20 0C. (H2O); Sarea este higroscopică..

Densitatea a sării este 2,165 g/cm3 (toate datele se referă la sarea pură). Duritatea sa este de 2,5 pe scara Mohs, adică între gips și calcit.

Rezistența la compresiune variază în funcție de încărcarea probei, formă, structură cristalină, stratificații etc. Din probele executate se constată[necesită citare]:

  • Limita de elasticitate (sarcina, în kgf/cm2, până la care sarea se comportă ca un material elastic) este de 15–25 kgf/cm2.
  • Limita deformațiilor plastice de la 25 la 100 kg/cm2: sarea se comportă ca un material plastic, dar deformațiile sunt foarte mici. Această zonă se numește regim al deformațiilor plastice mici.
  • Limitele deformațiilor plastice mari cuprinse între 100kgf/cm2 și ruperea probei.

Rezistențe mecanice, tracțiunea, forfecarea și încărcarea arată valori foarte variate pentru calitatea sării. Astfel, pentru rezistența la tracțiune, valoarea medie este de 18 kgf/cm2 — cu 9,4 pentru sarea albă, 16,2 pentru cea vărgată și 28,5 pentru cea vânătă.


Sarea de bucătărie, deși contribuie la creșterea presiunii osmotice intracelulare și presiunii sanguine, datorită ionilor de sodiu, constituie un conservant și condiment de bază în alimentație, fiind folosită în industria conservelor, în tăbăcărie, în industria chimică etc. Un substituent recomandat medical în anumite situații este clorura de potasiu, KCl, care nu prezintă efectele secundare menționate, dar nu prezintă același gust. Consumul zilnic de sare recomanadat este de cca. 5 g. Ajută la eliminarea bacteriilor dintr-o rană deschisă.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Sare derivă din cuvîntul latin sal. Aceeași origină o are și cuvîntul salariu.

Alimentație[modificare | modificare sursă]

Asimilarea în organism a unei cantități prea mari de sare poate conduce la serioase probleme de sănătate, precum creșterea presiunii arteriale, disfuncții cardiovasculare, infarct, osteoporoză și cancer stomacal.[1]

Comerțul cu sare[modificare | modificare sursă]

Sarea a constituit un bun vândut și cumpărat - o marfă - din timpuri străvechi. Sunt atestate drumuri comerciale numite drumuri ale sării, servind inițial la transportarea sării.

Substanțe suplimentare[modificare | modificare sursă]

După sortimentul de sare acesta mai poate conține substanțe adăugate:

pentru reducerea higroscopicității
pentru suplimentarea cu substanțe minerale, sau vitamine
pentru îmbunătățirea calităților gustative

Electroliza[modificare | modificare sursă]

Electroliza soluției[modificare | modificare sursă]

Electroliza unei soluții de clorură de sodiu (soluție denumită și saramură) este un procedeu foarte folositor în industrie, deoarece, în urma acestei reacții se obține soda caustică, după reacția:

2 NaCl + 2 H2O → 2 NaOH + H2 + Cl2

În România, astfel s-a produs sodă caustică.

Electroliza topiturii[modificare | modificare sursă]

Făcându-se electroliza unei topituri, se pot obține elementele chimice din care este compusă sarea de bucătărie: sodiu și clor.

2 NaCl → 2 Na + Cl2

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Sarea, 5 ianuarie 2009, Descoperă, accesat la 24 mai 2012

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Sare de bucătărie