Clorură de zinc

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Clorură de zinc
Sticlă de ceas cu clorură de zinc
Sticlă de ceas cu clorură de zinc
Identificare
Cl[Zn]Cl[1]  Modificați la Wikidata
Informații generale
Formulă chimicăZnCl2
Masă molară133,867 Unitate atomică de masă[2]  Modificați la Wikidata
Proprietăți
Densitate2,91 gram pe centimetru cub[3]  Modificați la Wikidata la 77 Fahrenheit
Punct de topire554 Fahrenheit[3]  Modificați la Wikidata
Punct de fierbere1.350 Fahrenheit[3]  Modificați la Wikidata la 760 Torr
Solubilitatemare în apă

NFPA 704.svg

Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Clorura de zinc este o sare a zincului cu acidului clorhidric cu formula chimică ZnCl2. Substanța este incoloră sau albă și este foarte solubilă în apă. Totodată, ea este higroscopică, și delicvescentă. Mostrele trebuie păstrate departe de surse de umiditate, chiar și de către vaporii de apă prezenți în aer. Nu există niciun mineral cu această formulă chimică în afară de mineralul foarte rar numit simonkolleit (cu formula Zn5(OH)8Cl2·H2O). Clorura de zinc are utilizări largi în prelucrarea textilelor și în sinteza chimică.

Soluția clorurii de zinc dizolvă oxizi metalici, formând cloruri bazice; de aceea servește la curățirea suprafeței metalelor (decapare),în tinichigerie.[4]

Obținere[modificare | modificare sursă]

Clorura de zinc, ZnCl2, se obține din reacția acidului clorhidric cu zincul metalic. Se adaugă în acid puțin câte puțin zincul metalic până când acesta nu mai reacționează cu zincul, aceasta fiind „apa tare stinsă”. Șpanul de zinc, având o suprafață mai mare în raport cu volumul, va duce la micșorarea timpului de obținere a clorurii de zinc. Din reacție rezultă și se degajă hidrogenul care e inflamabil și în funcție de raportul de amestec (stoichiometric) cu aerul poate arde sau poate exploda. Deci reacția trebuie sa aibă loc în încăperi aerisite și fără foc deschis sau scântei. La cositorirea tablei galvanizate acidul clorhidric nu trebuie stins complet: el trebuie sa mai rămână în amestec cu clorura de zinc pentru a reacționa cu zincul de pe tablă iar apoi clorura de zinc să curețe tabla acolo unde a fost aplicat amestecul acid clorhidric-clorură de zinc.[5]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Clorură de zinc”, Zinc dichloride (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ „Clorură de zinc”, Zinc dichloride (în engleză), PubChem, accesat în  
  3. ^ a b c http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0674.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ Costin D. Nenițescu - Chimie generală, Editura didactică și pedagogică, București, pg. 1065
  5. ^ Hausmeister » Cum se face o lipitura sau cositorirea. Aliaje si scule de lipit

Bibliografie[modificare | modificare sursă]