Clorură de litiu
| Clorură de litiu | |
 Sticlă de ceas cu clorură de litiu | |
| Denumiri | |
|---|---|
| Alte denumiri | fără |
| Identificare | |
| Număr CAS | 7447-41-8 [1]. |
| ChEMBL | CHEMBL69710 |
| PubChem CID | 433294 |
| Informații generale | |
| Formulă chimică | LiCl |
| Aspect | solid albă higroscopic |
| Masă molară | 42,394(4) g/mol |
| Proprietăți | |
| Densitate | 2,068 g/cm3 |
| Starea de agregare | solidă |
| Punct de topire | 605 °C [1] |
| Punct de fierbere | 1325-1360 °C [2] |
| Solubilitate | în apă |
| Indice de refracție(nD) | 1,662 |
| NFPA 704 | |
0
2
0
| |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Clorura de litiu este o sare a litiului cu acidului clorhidric cu formula chimică LiCl, fiind și un compus ionic tipic și având proprietatea de higroscopicitate. Punctul de topire este relativ scăzut, de aproximativ 600 °C, iar punctul de fierbere variază între 1325-1360 °C. [2]
Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]
Sărurile formează hidrați cristalini, spre deosebire de clorurile altor metale alcaline. [3] Ca toate soluțiile de cloruri ionice, clorura de litiu în soluție poate fi o sursă de ioni de clorură; de exemplu, poate forma precipitatul numit clorură de argint în urma tratării cu azotat de argint, după reacția:
- LiCl + AgNO3 → AgCl + LiNO3
Utilizări[modificare | modificare sursă]
Clorura de litiu este folosită, în primul rând, pentru producția litiului prin electroliza topiturii unui amestec din această substanță combinată cu clorura de potasiu la o temperatură de 600 C. Compusul își mai găsește aplicații și în sinteza organică, ca aditiv în Reacția lui Stille. În biochimie, ajută la precipitarea acidului ribonucleic din extractele celulare. [4]
De asemenea, clorura de litiu este utilizată ca colorant pentru flacără, producând culoarea roșie.
Hazard[modificare | modificare sursă]
![Simbolul de pericol pentru clorura de litiu [2]](/wiki/Fi%C8%99ier:Hazard_X.svg)
Clorura de litiu este iritantă. În cazul contactului cu ochii, se recomandă spălarea acestora într-un jet de apă. Dacă apare contactul cu pielea, se îndepărtează hainele din zona pătată și se spală pielea cu apă în jet și săpun. [2] Sărurile de litiu atacă centrul nervos; pentru o scurtă perioadă în anii 1640, clorura de litiu a fost folosită ca substituent pentru clorura de sodiu, dar a fost interzisă datorită toxicității sale. [5][6][7]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Câteva date, accesat la data de 28 aprilie 2012
- ^ a b c d e en Câteva despre clorura de litiu Accesat la data de 28 aprilie 2012
- ^ Holleman, A. F.; Wiberg, E. "Inorganic Chemistry" Academic Press: San Diego, 2001. ISBN 0-12-352651-5.
- ^ Cathala, G., Savouret, J., Mendez, B., West, B.L., Karin, M., Martial, J.A., and Baxter, J.D. (). „A Method for Isolation of Intact, Translationally Active Ribonucleic Acid”. DNA. 2 (4): 329–335. doi:10.1089/dna.1983.2.329. PMID 6198133.
- ^ Talbott J. H. (). „Utilizarea clorurii de litiu ca un substituent pentru clorura de sodiu”. Arch Med Interna. 85 (1): 1–10. PMID 15398859.
- ^ L. J. Stone, M. luton, lu3. J. Gilroy. (). „Lithium Chloride as a Substitute for Sodium Chloride in the Diet”. Journal of the American Medical Association. 139 (11): 688–692. PMID 18128981.
- ^ „Case of trie Substitute Salt”. TIME. . Arhivat din original la . Accesat în .
| |||||||||||
