Carlo Azeglio Ciampi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Carlo Azeglio Ciampi
Ciampi ritratto.jpg
Senator pe viață al Italiei
Deținător actual
Funcție asumată
15 mai 2006
Președintele Italiei
În funcție
18 mai 1999 – 15 mai 2006
Precedat de Oscar Luigi Scalfaro
Succedat de Giorgio Napolitano
Ministru de interne al Italiei
În funcție
19 aprilie 1994 – 10 mai 1994
Precedat de Nicola Mancino[*]
Succedat de Roberto Maroni[*]
Prim-ministru al Italiei
În funcție
28 aprilie 1993 – 10 mai 1994
Precedat de Giuliano Amato
Succedat de Silvio Berlusconi
Guvernator al Băncii Italiei
În funcție
1979 – 1993
Precedat de Paolo Baffi[*]
Succedat de Antonio Fazio[*]
Senator al Italiei

Născut 9 decembrie 1920[1]
Livorno[2]
Premii Premiul Carol cel Mare[3]
Ordinul Soarelui Răsare
Ordinul Trandafirului Alb[*]
Order of Pius IX[*]
Ordinul Sfântul Olaf[*]
Decoration of Honour for Services to the Republic of Austria[*]
Order of Merit of the Republic of Hungary[*]
Ordinul Pro Merito Melitensi
Ordinul Crucii Albe Duble[*]
Ordinul național Steaua României
Order of the Southern Cross[*]
Ordinul Crucii Terra Mariana[*]
Ordinul celor Trei Stele[*]
Grand Merit Cross of the Order of Merit of the Federal Republic of Germany[*]
Ordinul Bath în grad de Mare Cruce[*]
Grand Cross of the Order of Saint-Charles[*]
Ordinul Vulturul Alb
Partid politic Action Party[*]
Soție Franca Pilla[*]
Alma mater Scuola Normale Superiore din Pisa
Ocupație economist[*]
om politic[4]
bancher[*]

Carlo Azeglio Ciampi (n. 9 decembrie 1920, Livorno) a fost al zecelea președinte al Italiei începând cu 13 mai 1999.

După o diplomă universitară în literatură în 1941 de la Scuola Normale Superiore din Pisa, una dintre universitățile cele mai prestigioase din țară, a obținut o diplomă în drept de la Universitatea din Pisa în 1946. În același an a început să lucreze la Banca d'Italia. În 1960 a început să lucreze în administrația centrală a Banca d'Italia, în 1973 a devenit secretar general, în 1976 vice-președinte, iar în 1978a devenit președinte general. În octombrie 1979 a fost nominalizat la funcția de guvernator la Banca d'Italia și președinte al Ufficio Italiano Cambi, funcții în care a lucrat până în 1993. Din aprilie 1993 până în mai 1994 a fost prim-ministru, dezvoltând un guvern de tranziție. După aceea a devenit Ministru de Finanțe (din 1996 până în mai 1999). Se crede că el este cel care a reușit îndeplinirea criteriilor pentru aderarea la Euro de către Italia.

Note[modificare | modificare sursă]