Luigi Federico Menabrea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Luigi Federico Menabrea
Date personale
Nume la naștereLouis-Frédéric Ménabréa Modificați la Wikidata
Născut[3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Chambéry, Ron-Alpi, Franța[7][8] Modificați la Wikidata
Decedat (86 de ani)[9][10] Modificați la Wikidata
Saint-Cassin, Ron-Alpi, Franța[8] Modificați la Wikidata
Frați și surori Léon Ménabréa[*][[Léon Ménabréa (Historian (1804-1857))|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Italiei ()
Kingdom of Sardinia[*][[Kingdom of Sardinia (kingdom from 1720 to 1861)|​]] Modificați la Wikidata
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician
politician
diplomat
profesor universitar[*]
informatician
inginer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză
limba italiană Modificați la Wikidata
Ambasador al Italiei în Franța Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
ambassador of Italy to the United Kingdom[*][[ambassador of Italy to the United Kingdom |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
ministro della marina del Regno d'Italia[*][[ministro della marina del Regno d'Italia |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deFederico Pescetto[*]
Succedat deGiacinto Provana di Collegno[*]
Prim-ministru al Regatului Italiei[*] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deUrbano Rattazzi
Succedat deGiovanni Lanza
ministro degli affari esteri del Regno d'Italia[*][[ministro degli affari esteri del Regno d'Italia |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat de Pompeo di Campello[*][[Pompeo di Campello (politician italian)|​]]
Succedat deEmilio Visconti Venosta[*]
ministro della marina del Regno d'Italia[*][[ministro della marina del Regno d'Italia |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deGiovanni Ricci[*]
Succedat deOrazio Di Negro[*]
ministro dei lavori pubblici del Regno d'Italia[*][[ministro dei lavori pubblici del Regno d'Italia |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deAgostino Depretis
Succedat deStefano Jacini[*]
ministro della marina del Regno d'Italia[*][[ministro della marina del Regno d'Italia |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deCamillo Benso Conte de Cavour
Succedat deCarlo Pellion di Persano[*]
deputato del Regno di Sardegna[*][[deputato del Regno di Sardegna |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – [2]
Legislatură VI legislatura del Regno di Sardegna[*][[VI legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|​]]
În funcție
 – [2]
Legislatură V legislatura del Regno di Sardegna[*][[V legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|​]]
În funcție
 – [2]
Legislatură IV legislatura del Regno di Sardegna[*][[IV legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|​]]
În funcție
 – [2]
Legislatură III legislatura del Regno di Sardegna[*][[III legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|​]]
În funcție
 – [2]
Legislatură II legislatura del Regno di Sardegna[*][[II legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|​]]
În funcție
 – [2]
Legislatură I legislatura del Regno di Sardegna[*][[I legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|​]]
senatore del Regno di Sardegna Modificați la Wikidata

PremiiCavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] ()
ufficiale dell'Ordine militare di Savoia[*][[ufficiale dell'Ordine militare di Savoia |​]] ()
commendatore dell'Ordine militare di Savoia[*][[commendatore dell'Ordine militare di Savoia |​]] ()
Grand Officer of the Military Order of Savoy[*][[Grand Officer of the Military Order of Savoy |​]] ()
Ordinul Militar al Savoiei în grad de mare cruce[*] ()
Comandor al Legiunii de Onoare[*] ()
Legiunea de Onoare în grad de Mare Cruce[*] ()
grand cordon de l'ordre du Nichan Iftikhar[*][[grand cordon de l'ordre du Nichan Iftikhar |​]] ()
Großkreuz des königlich ungarischen Sankt Stephans-Ordens[*][[Großkreuz des königlich ungarischen Sankt Stephans-Ordens (1st class of the Order of Saint Stephen of Hungary)|​]]
...mai multe...
Partid politic Destra storica[*][[Destra storica (historical political faction in Italy)|​]]
Alma materUniversitatea din Torino

Luigi Federico Menabrea (n. , Chambéry, Ron-Alpi, Franța – d. , Saint-Cassin, Ron-Alpi, Franța), numit mai târziu primul conte Menabrea și primul marchiz de Valdora, a fost un politician, general, diplomat și matematician italian, care a fost al șaptelea prim-ministru al Italiei (între 1867 și 1869).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Menabrea s-a născut la Chambéry, pe atunci parte a Primului Imperiu Francez. A studiat la Universitatea din Torino, unde s-a calificat ca inginer și a devenit doctor în matematică. Ca ofițer de ingineri, el l-a înlocuit pe Cavour în 1831 la fortăreața Bard. A devenit apoi profesor de mecanică și construcții la academia militară și la universitatea din Torino.[11] Printre publicațiile sale notabile s-a aflat Notions sur la machine analytique de M. Charles Babbage (1842), care a descris multe aspecte ale arhitecturii și programării computerelor.

Regele Carol Albert l-a trimis în 1848 în misiuni diplomatice pentru a asigura aderarea Modenei și Parmei la Sardinia. A intrat în parlamentul piemontez și a fost atașat succesiv la Ministerele de Război și Afaceri Externe.[11]

Menabrea aparținea orientării politice de centru-dreapta, iar până la evenimentele din 1859 a crezut în posibilitatea unui compromis între Vatican și stat. A fost general-maior și comandant-șef al inginerilor în campania lombardă din 1859. El a supravegheat lucrările de asediu împotriva Peschiera, a fost prezent la Palestro și Solferino și a reparat fortificațiile unora dintre cetățile din nord. În 1860 a devenit locotenent-general și a condus asediul Gaetei. A fost numit senator și a primit titlul de conte.[11]

Intrat în cabinetul Ricasoli din 1861 ca ministru al marinei, a deținut apoi portofoliul lucrărilor publice până în 1864 în cabinetele care au urmat, ale lui Farini și Minghetti. După războiul din 1866, a fost ales ca diplomat plenipotențiar italian pentru negocierea Tratatului de la Praga și pentru transferul Veneției la Italia. În octombrie 1867, i-a succedat lui Rattazzi în funcția de premier și a fost chemat să facă față situației dificile create de invazia lui Garibaldi a Statelor Papale și de catastrofa de la Mentana.[11]

Menabrea l-a dezavuat pe Garibaldi și a inițiat o acțiune judiciară împotriva lui; dar în negocierile cu guvernul francez a protestat împotriva dreptului papei de a păstra puterea temporar și a insistat asupra dreptului italian de amestec în Roma. El aflase secretul despre negocierile directe dintre Victor Emmanuel și Napoleon al III-lea din iunie 1869 și a refuzat să accepte ideea unei alianțe franceze, dacă Italiei nu i se permitea să ocupe Statele Papale și, chiar, Roma însăși. În ajunul adunării Consiliului Ecumenic de la Roma, Menabrea a rezervat guvernului italian dreptul cu privire la orice măsuri îndreptate împotriva instituțiilor italiene.[11]

El a retras studenților seminariști în 1860 scutirea de serviciul militar de care se bucuraseră până atunci. Pe tot parcursul mandatului său a fost susținut de ministrul de finanțe, contele Cambray Digny, care a forțat prin parlament impozitul pe cereale propus de Quintino Sella, deși într-o formă modificată față de propunerea anterioară. După o serie de schimbări în cabinet, și multe crize, Menabrea a demisionat în decembrie 1869, după alegerea unei noi camere în care nu deținea majoritatea. A fost numit marchiz de Valdora în 1875. Succesorul său în conducerea guvernului, Giovanni Lanza, pentru a-l înlătura din poziția sa influentă de secretar personal al regelui, l-a trimis la Londra ca ambasador, unde a rămas până în 1882, când l-a înlocuit pe generalul Cialdini la Ambasada din Paris. Zece ani mai târziu, s-a retras din viața publică și a murit la Saint Capin pe 24 mai 1896.[11]

Publicații[modificare | modificare sursă]

  • „Notions sur la machine analytique de M. Charles Babbage”, Bibliothèque universelle de Genève, nouvelle série 41 (1842) p. 352–76 (23 pagini). Disponibil prin Bibnum (fr) .
    • Traducerea sa de Ada Lovelace: „Sketch of the Analytical Engine Invented by Charles Babbage . . . with Notes by the Translator”, Scientific Memoirs, Selected from the Transactions of Foreign Academies of Science and Learned Societies 3 (1843): 666-731. Disponibil online la Fourmilab și la Universitatea York .
  • „Scrisoare către editorul publicației Cosmos”. Cosmos. Vol. 6 . 1855. p. 421–422.[12] Publicat online de revista Wired.[13]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k9649419n/f92.item  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c d e f storia.camera.it, accesat în  
  3. ^ a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat în  
  4. ^ a b Luigi Federico Menabrea, Autoritatea BnF 
  5. ^ a b Luigi Federigo Menabrea Di Valdora, www.accademiadellescienze.it, accesat în  
  6. ^ a b Louis-Frédéric, Luigi Federico Menabrea, annuaire prosopographique: la France savante, accesat în  
  7. ^ „Luigi Federico Menabrea”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ a b www.accademiadellescienze.it, accesat în  
  9. ^ a b http://notes9.senato.it/Web/senregno.NSF/4bee8c11a5b4a95ec1256ffc00512823/0d84500a332717c4c1257069003186f6?OpenDocument  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  10. ^ a b http://www.archiviolastampa.it/component/option,com_lastampa/task,search/mod,libera/action,viewer/Itemid,3/page,3/articleid,1227_01_1896_0146_0003_17973471/anews,true/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  11. ^ a b c d e f Chisholm 1911.
  12. ^ Dorie, Tony. „Annotated Bibliography: Charles Babbage and His Analytic Engine”. web.stanford.edu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ Sterling, Bruce (2017-05-14). "Luigi Federico Menabrea paying tribute to Ada Lovelace". Wired. ISSN 1059-1028.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Luigi Federico Menabrea