Francesco Saverio Nitti

Date personale
Francesco Saverio Nitti

Nume la naștere	Francesco Saverio Nitti
Născut	19 iulie 1868^[1]^[2]^[3]^[4] Melfi, Basilicata, Italia^[5]^[6]
Decedat	20 februarie 1953 (84 de ani)^[6]^[1]^[2]^[3] Roma, Italia^[5]^[6]
Înmormântat	Campo Verano[*]
Copii	Federico Nitti[] Luigia Nitti-Dolci[]
Cetățenie	Italia (18 iunie 1946–) Regatul Italiei (–18 iunie 1946) Italia
Ocupație	politician jurnalist economist profesor universitar istoric ministru
Locul desfășurării activității	Roma
Limbi vorbite	italiană^[1]^[7]^[8]
Senator al Italiei
În funcție 24 aprilie 1948 – 20 februarie 1953
Legislatură	I legislatura della Repubblica Italiana[*]
Deputat al Adunării Constituante a Italiei
În funcție 18 iunie 1946 – 31 ianuarie 1948
deputato della Consulta nazionale del Regno d'Italia
În funcție 25 septembrie 1945 – 24 iunie 1946
Ministru al Africii Italiene[*]
În funcție 14 martie 1920 – 21 mai 1920
Precedat de	Luigi Rossi[*]
Succedat de	Meuccio Ruini[*]
ministro degli affari esteri del Regno d'Italia[*]
În funcție 28 iunie 1919 – 26 noiembrie 1919
Precedat de	Tommaso Tittoni
Succedat de	Vittorio Scialoja
Prim-ministru al Regatului Italiei[*]
În funcție 23 iunie 1919 – 15 iunie 1920
Precedat de	Vittorio Emanuele Orlando
Succedat de	Giovanni Giolitti
ministro dell'interno del Regno d'Italia[*]
În funcție 23 iunie 1919 – 15 iunie 1920
Precedat de	Gaspare Colosimo[*]
Succedat de	Giovanni Giolitti
ministro del tesoro del Regno d'Italia[*]
În funcție 29 octombrie 1917 – 18 ianuarie 1919
Precedat de	Paolo Carcano[*]
Succedat de	Bonaldo Stringher[*]
ministro dell'agricoltura, industria e commercio del Regno d'Italia
În funcție 30 martie 1911 – 21 martie 1914
Precedat de	Giovanni Raineri[*]
Succedat de	Giannetto Cavasola[*]
Deputat al Regatului Italiei
În funcție 30 noiembrie 1904 – 25 ianuarie 1924

Premii	Ordinul Trandafirul Alb în grad de mare cruce[*] (1920)
Partid politic	Partito Radicale Italiano[*]
Alma mater	Universitatea din Napoli
Modifică date / text

Francesco Saverio Vincenzo de Paola Nitti (n. 19 iulie 1868, Melfi, Basilicata, Italia – d. 20 februarie 1953, Roma, Italia) a fost un economist și politician italian. Membru al Partidului Radical Italian, Nitti a fost prim-ministru al Italiei între 1919 și 1920. Opozant al regimului fascist din Italia, s-a opus oricărui tip de dictatură de-a lungul carierei sale. Conform articolului „Teoriile suprapopulării” al Enciclopediei Catolice, Nitti a fost, de asemenea, un critic ferm al economistului englez Thomas Robert Malthus și al său Principiu al populației; Nitti a scris Population and the Social System (1894). A fost un important meridionalist studiind originile problemelor Italiei de Sud care au apărut după unificarea Italiei.^[9] ^[10] ^[11]

Carieră

Născut în Melfi, Basilicata, Nitti a studiat dreptul la Napoli și a activat ulterior ca jurnalist. A fost corespondent pentru Gazzetta Piemontese și a fost unul dintre redactorii de la Corriere di Napoli (Curierul din Napoli). În 1891 a scris o lucrare despre socialismul creștin, intitulată Il socialismo cattolico (Socialismul catolic). În 1898, când avea doar 30 de ani, a devenit profesor de finanțe la Universitatea din Napoli. Nitti a fost ales în 1904 din partea Partidului Radical Italian în Parlamentul italian. Din 1911 până în 1914 a fost ministru al agriculturii, industriei și comerțului sub conducerea primului ministru de atunci Giovanni Giolitti. În 1917 a devenit ministru de finanțe sub Vittorio Emanuele Orlando și a deținut funcția până în 1919. La 23 iunie 1919 Nitti a devenit prim-ministru și ministru de interne. Un an mai târziu, a fost și ministru al coloniilor. Cabinetul său s-a ocupat de marile tulburări sociale și nemulțumiri generate din cauza deciziilor Tratatului de la Versailles. Deosebit de tulburătoare a fost revolta asupra drepturilor statului Fiume condusă de Gabriele D'Annunzio. Nitti a avut mari dificultăți în menținerea funcționării administrației, datorită dușmăniei dintre facțiunile politice extrem de divergente ale comuniștilor, anarhiștilor și fasciștilor. După mai puțin de un an în calitate de șef al guvernului, a demisionat și a fost succedat de veteranul Giolitti la 16 iunie 1920. În domeniul politicii sociale, guvernul lui Nitti a adoptat o lege care stabilește asigurarea obligatorie pentru șomaj, invaliditate și bătrânețe. ^[12]

Din 1901 până în 1924, Nitti a fost membru al Camerei Deputaților din țară, mai întâi din partea Partidului Radical Italian și apoi pentru Partidul Liberal Democrat Italian. Încă membru al Parlamentului italian, Nitti a rezistat puterii crescânde a fascismului italian și l-a disprețuit în mod deschis pe Benito Mussolini. În 1924 Nitti a decis să emigreze și s-a întors în Italia abia după al Doilea Război Mondial, s-a alăturat Uniunii Naționale Democrate și a fost membru al Senatului Republicii în grupul de Stângă Independentă din 1948 până la moartea sa în 1953. Ca laic și anticlerical, el s-a opus partidului Democrație Creștină și s-a opus ferm aderării la NATO. În cartea sa din 1927 Bolșevism, fascism și democrație, Nitti a corelat fascismul cu bolșevismul, spunând: „Există mică diferență între cele două și, în anumite privințe, fascismul și bolșevismul sunt identice”.^[13] În același timp, ca pozitivist, pentru Nitti atât politica, cât și istoria s-au rezumat la fapte. La fel ca al Doilea Război Mondial, Revoluția Rusă a fost un fapt. Împotriva opiniei lui Georges Clemenceau, care considera pe ruși niște barbari ignoranți perfectibili, iar pe germani niște barbari imperfect educați,^[14] Nitti se întreba ce i-ar fi împiedicat să se înțeleagă cu Rusia bolșevică, odată ce s-au înțeles bine cu Rusia Țarilor. Referindu-se la modernizare, el a scris: „Transplantarea principiilor și metodelor Revoluției Ruse într-o țară precum Italia... ar fi o ruină sigură. Dar se poate adăuga că există ceva în spiritul Revoluției Ruse pe care nici măcar Italia nu îl poate ignora.”^[15]

Lucrări notabile

Populația și sistemul social (1894)
Socialism catolic (1895, retipărit 1908)
Eroi e briganti (Eroi și briganti) (1899; retipărit de Osanna Edizioni, 2015) -ISBN: 8881674696, 9788881674695)
L'Italia all'alba del secolo XX (1901)
Principi di scienza delle finanzie (1903, 1904; ed. a 5-a, 1922). Traducere în franceză: Principes de science des finances, (1904)
Europa fără pace (1922)
Decadența Europei (1922)
Epava Europei (1923)
Bolșevism, fascism și democrație (1927)

Note

1 2 3 Bibliothèque nationale de France. „Francesco Saverio Nitti” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în 10 octombrie 2015.
1 2 Andrew Bell. „Francesco Saverio Nitti” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Enciclopedia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în 9 octombrie 2017.
1 2 „Francesco Saverio Nitti” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în 9 octombrie 2017.
↑ „Francesco Saverio Nitti” (în germană). Brockhaus Enzyklopädie[*]. OL 19088695W. Wikidata Q237227.
1 2 Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în 31 decembrie 2014.
1 2 3 Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (1969), Нитти Франческо Саверио (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135 |access-date= necesită |url= (ajutor)
↑ „Francesco Saverio Nitti”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în 1 martie 2022.
↑ „Francesco Saverio Nitti”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
↑ Francesco Saverio Nitti, L'Italia all'alba del secolo XX, Casa Editrice Nazionale Roux e Viarengo, Torino-Roma, 1901
↑ Francesco Saverio Nitti, Domenico De Masi, Napoli e la questione meridionale, Guida, Napoli, 2004
↑ La scienza della finanza 1903-1936
↑ Democracy and Social Policy by Yusuf Bangura
↑ Francesco Saverio Nitti (1927), Bolshevism, Fascism and Democracy, New York: NY: Macmillan Co., p. 130
↑ Francesco Saverio Nitti, Rivelazioni, p. 95
↑ Francesco Saverio Nitti, Meditazioni dell'esilio, p. 125

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Francesco Saverio Nitti

[wdref-fcb54fb67dcc2b048a98df484a1b289c-1] 1 2 3 Bibliothèque nationale de France. „Francesco Saverio Nitti” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în 10 octombrie 2015.

[wdref-8dba541c44bcccba8f0b6862807e226b-2] 1 2 Andrew Bell. „Francesco Saverio Nitti” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Enciclopedia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în 9 octombrie 2017.

[wdref-6e36b587d432439d2ceec70c5db541f6-3] 1 2 „Francesco Saverio Nitti” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în 9 octombrie 2017.

[wdref-30c3c684ffb699f040ff0b1a060b31da-4] „Francesco Saverio Nitti” (în germană). Brockhaus Enzyklopädie[*]. OL 19088695W. Wikidata Q237227.

[wdref-b89d2e19558d7484e68694a0e419bcd3-5] 1 2 Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în 31 decembrie 2014.

[wdref-5e4e9b41604e2e1f6177102abe7248c9-6] 1 2 3 Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (1969), Нитти Франческо Саверио (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135 |access-date= necesită |url= (ajutor)

[wdref-fade18bdde560ecb17c44bc691da4a2b-7] „Francesco Saverio Nitti”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în 1 martie 2022.

[wdref-e3054f8f3c912ca85e1bbf7e1fa80c6d-8] „Francesco Saverio Nitti”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.

[9] Francesco Saverio Nitti, L'Italia all'alba del secolo XX, Casa Editrice Nazionale Roux e Viarengo, Torino-Roma, 1901

[10] Francesco Saverio Nitti, Domenico De Masi, Napoli e la questione meridionale, Guida, Napoli, 2004

[11] La scienza della finanza 1903-1936

[12] Democracy and Social Policy by Yusuf Bangura

[13] Francesco Saverio Nitti (1927), Bolshevism, Fascism and Democracy, New York: NY: Macmillan Co., p. 130

[14] Francesco Saverio Nitti, Rivelazioni, p. 95

[15] Francesco Saverio Nitti, Meditazioni dell'esilio, p. 125

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]