Sari la conținut

Urbano Rattazzi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Urbano Rattazzi
Date personale
Nume la naștereUrbano Rattazzi Modificați la Wikidata
Născut[3] Modificați la Wikidata
Alessandria, Piemont, Italia[3] Modificați la Wikidata
Decedat (64 de ani)[4][5][6][3] Modificați la Wikidata
Frosinone, Lazio, Italia[3] Modificați la Wikidata
Frați și suroriGiacomo Rattazzi[*][[Giacomo Rattazzi (politician italian)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMarie-Lætitia Bonaparte-Wyse[*][[Marie-Lætitia Bonaparte-Wyse (scriitoare franceză)|​]][3] Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Italiei ()
Kingdom of Sardinia[*][[Kingdom of Sardinia (kingdom from 1720 to 1861)|​]] (–) Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
diplomat
avocat Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[7] Modificați la Wikidata
Deputat al Regatului Italiei Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
LegislaturăXI legislatura del Regno d'Italia[*][[XI legislatura del Regno d'Italia (legislative term)|​]]
ministro delle finanze del Regno d'Italia[*][[ministro delle finanze del Regno d'Italia (former position of the Kingdom of Italy (1861-1922))|​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deFrancesco Ferrara[*]
Succedat deLuigi Guglielmo Cambray-Digny[*]
Prim-ministru al Regatului Italiei[*] Modificați la Wikidata
În funcție
 – [2]
Precedat deBettino Ricasoli
Succedat deLuigi Federico Menabrea
Deputat al Regatului Italiei Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
LegislaturăX legislatura del Regno d'Italia[*][[X legislatura del Regno d'Italia (legislative term)|​]]
În funcție
 – [1]
LegislaturăIX legislatura del Regno d'Italia[*][[IX legislatura del Regno d'Italia (legislative term)|​]]
Prim-ministru al Regatului Italiei[*] Modificați la Wikidata
În funcție
 – [2]
Precedat deBettino Ricasoli
Succedat deLuigi Carlo Farini
ministro degli affari esteri del Regno d'Italia[*][[ministro degli affari esteri del Regno d'Italia |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deBettino Ricasoli
Succedat deGiacomo Durando[*]
Deputat al Regatului Italiei Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
LegislaturăVIII legislatura del Regno d'Italia[*][[VIII legislatura del Regno d'Italia (legislative term)|​]]
deputato del Regno di Sardegna[*][[deputato del Regno di Sardegna |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
LegislaturăVII legislatura del Regno di Sardegna[*][[VII legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|​]]
ministro dell'interno del Regno di Sardegna[*][[ministro dell'interno del Regno di Sardegna |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deCamillo Benso Conte de Cavour
Succedat deCamillo Benso Conte de Cavour
deputato del Regno di Sardegna[*][[deputato del Regno di Sardegna |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
LegislaturăVI legislatura del Regno di Sardegna[*][[VI legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|​]]
ministro dell'interno del Regno di Sardegna[*][[ministro dell'interno del Regno di Sardegna |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deGustavo Ponza di San Martino[*]
Succedat deCamillo Benso Conte de Cavour
deputato del Regno di Sardegna[*][[deputato del Regno di Sardegna |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
LegislaturăV legislatura del Regno di Sardegna[*][[V legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|​]]
ministro per gli affari ecclesiastici e di grazia e giustizia del Regno di Sardegna[*][[ministro per gli affari ecclesiastici e di grazia e giustizia del Regno di Sardegna |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deCarlo Bon Compagni di Mombello[*]
Succedat deGiovanni de Foresta[*]
deputato del Regno di Sardegna[*][[deputato del Regno di Sardegna |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
LegislaturăIV legislatura del Regno di Sardegna[*][[IV legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|​]]
În funcție
 – [1]
LegislaturăIII legislatura del Regno di Sardegna[*][[III legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|​]]
ministro dell'interno del Regno di Sardegna[*][[ministro dell'interno del Regno di Sardegna |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deRiccardo Sineo[*]
Succedat dePier Dionigi Pinelli[*]
deputato del Regno di Sardegna[*][[deputato del Regno di Sardegna |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
LegislaturăII legislatura del Regno di Sardegna[*][[II legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|​]]
ministro per gli affari ecclesiastici e di grazia e giustizia del Regno di Sardegna[*][[ministro per gli affari ecclesiastici e di grazia e giustizia del Regno di Sardegna |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deFelice Merlo[*]
Succedat deRiccardo Sineo[*]
deputato del Regno di Sardegna[*][[deputato del Regno di Sardegna |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
LegislaturăI legislatura del Regno di Sardegna[*][[I legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|​]]
presidente della Camera dei deputati del Regno di Sardegna[*][[presidente della Camera dei deputati del Regno di Sardegna |​]] Modificați la Wikidata
LegislaturăIV legislatura del Regno di Sardegna[*][[IV legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|​]]
LegislaturăVI legislatura del Regno di Sardegna[*][[VI legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|​]]
presidente della Camera dei deputati del Regno d'Italia[*][[presidente della Camera dei deputati del Regno d'Italia |​]] Modificați la Wikidata
Succedat deSebastiano Tecchio[*]
LegislaturăVIII legislatura del Regno d'Italia[*][[VIII legislatura del Regno d'Italia (legislative term)|​]]

Partid politicSinistra storica[*][[Sinistra storica (historical political faction in Italy)|​]]
Alma materUniversitatea din Torino
Semnătură

Urbano Rattazzi (n. , Alessandria, Piemont, Italia – d. , Frosinone, Lazio, Italia) a fost un politician italian.

Viața personală

[modificare | modificare sursă]

S-a născut în Alessandria, Piemont. A studiat dreptul la Torino, iar în 1838 și-a început practica în avocatură, cu care a avut un succes notabil în capitală și la Casale. Soția sa, Laetitia Marie Wyse Bonaparte, cu care s-a căsătorit în 1863, a fost un romancier francez remarcat și o nepoată a împăratului Napoleon I.[8] Împreună au avut o fiică: Romana Rattazzi (1871–1943).

În 1848, Rattazzi a fost trimis la Camera deputaților Sardiniei din Torino ca reprezentant al orașului său natal. S-a aliat cu partidul liberal, adică cu democrații. Prin puterile sale de dezbatere, a contribuit la înfrângerea guvernului Balbo, iar în august a primit portofoliul de Instrucțiune Publică, deși a părăsit mandatul după câteva zile. În decembrie, în cabinetul Gioberti, a devenit ministru de interne, iar la căderea lui Gioberti în februarie 1849, lui Rattazzi i s-a încredințat formarea unui nou cabinet. Înfrângerea de la Novara a forțat demisia lui Rattazzi în martie 1849.[8] [9]

A părăsit democrații pentru liberalii moderați și a format grupul de centru-stânga. Acest partid a format o coaliție cu centrul-dreapta condus de Cavour. Această coaliție a fost cunoscută sub denumirea de connubio, adică uniunea bărbaților moderați de dreapta și de stânga și a dus la căderea cabinetului d'Azeglio în noiembrie 1852 și organizarea unui nou guvern de către Cavour. Rattazzi a renunțat la președinția Parlamentului în 1853 pentru a deveni ministru al justiției și mai târziu ministru de interne. În calitate de ministru de interne, a luat o serie de măsuri de reformă, inclusiv cea pentru suprimarea unor ordine monahale, secularizarea parțială a proprietății bisericești și restrângerea influenței asociațiilor religioase. Acest lucru a precipitat o luptă amară cu partidul clericilor. În timpul unei reacții de moment a opiniei publice el a demisionat din funcție în 1858, dar a intrat din nou în cabinetul lui La Marmora în 1859 ca ministru de interne.[8] [9]

Ca urmare a negocierilor pentru cedarea Nisei și a Savoiei către Franța, cărora li s-a opus, s-a retras din nou în ianuarie 1860. Schimbându-și părerea asupra acestei politici, a devenit președinte al camerei inferioare în primul Parlament italian, iar în martie 1862 i-a succedat în guvern lui Ricasoli, păstrându-și portofoliile de Afaceri Externe și de Interne. Cu toate acestea, ca urmare a politicii sale de represiune față de Garibaldi la Aspromonte, el a fost alungat din funcție în luna decembrie a anului următor. A fost din nou prim-ministru în 1867 - din aprilie până în octombrie. Reacția populară la ostilitatea lui față de Garibaldi l-a alungat din nou din funcție. A murit la Frosinone la 5 iunie 1873.[8] [9]

  1. ^ a b c d e f g h i j k storia.camera.it, accesat în  
  2. ^ a b storia.camera.it, accesat în  
  3. ^ a b c d e f g Dizionario Biografico degli Italiani, accesat în  
  4. ^ a b Urbano Rattazzi, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  5. ^ a b Urbano Rattazzi, SNAC, accesat în  
  6. ^ a b Urbano Rattazzi, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  7. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  8. ^ a b c d Acest articol conține text din Chisholm, Hugh, ed. (). „Rattazzi, Urbano”. Encyclopædia Britannica. 22 (ed. 11). Cambridge University Press. , o publicație aparținând domeniului public.
  9. ^ a b c  Rines, George Edwin, ed. (). „article name needed”. Encyclopedia Americana. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Urbano Rattazzi

 Rattazzi, Urbano”. New International Encyclopedia. .