Leo Tindemans
| Leo Tindemans | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 16 aprilie 1953 Zwijndrecht, Belgia |
| Decedat | (92 de ani)[1][2][3][4]  Edegem, Regiunea Flamandă, Belgia[5] |
| Înmormântat | Edegem |
| Cauza decesului | cauze naturale (boală) |
| Copii | Bruno Tindemans[*] |
| Cetățenie |  Belgia |
| Religie | catolic |
| Ocupație | politician diplomat jurnalist economist șef de guvern primar ministru |
| Locul desfășurării activității | Strasbourg orașul Bruxelles |
| Limbi vorbite | limba franceză[1][6] limba neerlandeză |
| Al 42-lea Prim-ministrul Belgiei | |
| În funcție 25 aprilie 1974 – 20 octombrie 1978 | |
| Precedat de | Edmond Leburton |
| Succedat de | Paul Vanden Boeynants |
| Premii | Europäischer Handwerkspreis[*] () Premiul Carol cel Mare () Medalia Robert Schuman[*] () honorary doctor of Heriot-Watt University[*] () Ridder in de Orde van Leopold II[*] Minister van Staat[*] () |
| Partid politic | CD&V |
| Alma mater | Universitatea Catolică din Leuven ()[7] Universitatea din Gent ()[7] Universitatea Harvard ()[7] |
Modifică date / text  | |
Leonard Clemence "Leo" Tindemans (n. , Zwijndrecht, Provincia Anvers, Belgia – d. , Edegem, Regiunea Flamandă, Belgia) a fost un politician creștin-democrat din Flandra, prim-ministru al Belgiei din 1974 până în 1978. Federalist convins, este celebru pentru raportul său din 1975 despre viitorul Uniunii Europene, care preconiza o uniune politică și monetară, o consolidare a puterii parlamentare și o politică de securitate și exterioară comună. A fost ministru al afacerilor externe al Belgiei între 1981 și 1989 și a fost ales europarlamentar la alegerile din 1979, 1989 și 1994. A fost președinte al Partidului Popular European între 1976 și 1985, actualmente având rolul de președinte onorific.
Este celebru pentru raportul său din 1975 prezentat Consiliului European, care prevedea o uniune politică și monetară, o consolidare a puterii parlamentare și o politică de securitate comună în Europa.
În 1976 a primit Premiul Carol cel Mare, care recompensează personalitățile angajate pentru unificarea europeană.
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 Bibliothèque nationale de France. „Leo Tindemans” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Leo Tindemans” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
- ↑ „Leo Tindemans” (în engleză). Discogs. Wikidata Q504063. Accesat în .
- ↑ Andrew Bell. „Leo Tindemans” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
- ↑ „ODIS”. ODIS[*]. Wikidata Q3956431. Accesat în .
- ↑ „Leo Tindemans”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
- 1 2 3 „Leo Tindemans”. ODIS[*]. Wikidata Q3956431. Accesat în .
| Predecesor: Edmond Leburton |
Prim-Ministrul al Belgiei 1974 — 1978 |
Succesor: Paul Vanden Boeynants |
