Paul-Henri Spaak

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Paul-Henri Spaak
Bundesarchiv Bild 183-39998-0427, Paul-Henri Spaak.jpg
Paul-Henri Spaak
Date personale
Născut 25 ianuarie 1899[1]
Schaerbeek, Belgia
Decedat 31 iulie 1972 (73 de ani)[1]
Braine-l'Alleud, Belgia
Părinți Paul Spaak[*]
Marie Janson[*]
Frați și surori Charles Spaak[*]
Copii Antoinette Spaak
Cetățenie Belgia
Ocupație om politic
diplomat
Secretar general al NATO
În funcție
16 mai 1957 – 21 aprilie 1961
Precedat de Hastings Ismay, 1st Baron Ismay[*]
Succedat de Dirk Stikker[*]
Președintele Parlamentului European
În funcție
23 iulie 1952 – 1 ianuarie 1954
Succedat de Alcide De Gasperi
Prim-ministru al Belgiei
În funcție
20 martie 1947 – 11 august 1949
Precedat de Camille Huysmans[*]
Succedat de Gaston Eyskens[*]
President of the United Nations General Assembly
În funcție
31 martie 1946 – 20 martie 1947
Succedat de Osvaldo Aranha[*]
Prim-ministru al Belgiei
În funcție
13 martie 1946 – 31 martie 1946
Precedat de Achiel Van Acker[*]
Succedat de Achiel Van Acker[*]
În funcție
15 mai 1938 – 22 februarie 1939
Precedat de Paul-Émile Janson[*]
Succedat de Hubert Pierlot[*]
Member of the Chamber of Representatives of Belgium
Europarlamentar

Premii Premiul Carol cel Mare (30 mai 1957)
Partid politic Belgian Socialist Party[*]
Partidul Socialist Belgian[*]
Alma mater Université libre de Bruxelles[*]

Paul-Henri Spaak (n. 25 ianuarie 1899 - d. 31 iulie 1972) a fost un om politic și de stat belgian.

După 1935, Spaak a deținut numeroase posturi în guvernele belgiene, iar între 1938 și 1949 a fost aproape continuu, ministru de externe. De asemenea, a fost prim-ministru (1938-1939, 1946, 1947-1948).

Paul-Henri Spaak devine o personalitate internațională în 1946, ca prim președinte al Adunării Națiunilor Unite, ocupând apoi funcția de secretar general al NATO (1957-1961).

În toate posturile deținute, naționale ori internaționale, Spaak a susținut unificarea politică și economică a Europei occidentale. Între 1952 și 1953, a condus Adunarea Generală a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului. În 1955, la conferința de la Messina, a liderilor europeni, a fost desemnat să prezideze comitetul de pregătire a unui raport de creare a pieței comune europene. Acest așa- numit Raport Spaak a condus la semnarea, în martie 1957, a Tratatului pentru înființarea Comunității Economice Europene.[2]

Ca omagiu pentru contribuția sa la fondarea Uniunii Europene, bustul său a fost inclus printre cele 12 busturi de oameni politici reunite în Monumentul părinților fondatori ai Uniunii Europene, inaugurat la București, la 9 mai 2006, de Ziua Europei, pe Insula Trandafirilor din Parcul Herăstrău.[3]

Referințe[modificare | modificare sursă]