Coiot

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
  • Coiot
    Fosilă: Pleistocen mijlociu–prezent
    2009-Coyote-Yosemite.jpg
    C. l. lestes, Yosemite National Park, California, USA
    Stare de conservare
    Status iucn3.1 LC ro.svg
    Risc scăzut (LC) (IUCN 3.1)[1]
    Clasificare științifică
    Regn: Animalia
    Încrengătură: Chordata
    Clasă: Mammalia
    Infraclasă: Eutheria
    Ordin: Carnivora
    Familie: Canidae
    Gen: Canis
    Specie: C. latrans
    Nume binomial
    Canis latrans
    Say, 1823
    Cypron-Range Canis latrans.svg
    Modern range of Canis latrans

    Coiotul (Canis latrans) sau „lupul de preerie nordamerican” este un animal carnivor din familia Canidae care are un aspect asemănător lupului.

    Caractere morfologice[modificare | modificare sursă]

    Coiotul are o lungime de 110 cm, înălțimea la umăr de 50 cm, având o greutate între 9 și 22 kg. Blana lui este dungată cu culori alternative de un cenușiu gălbui și brun gălbui, sub bărbie și pieptul fiind de culoare albă. Animalul este mai mic și mai suplu decât lupul. Coiotul are un bot mai lung, mai îngust, urechi mai mari și picioare mai scurte decât lupul. Tipic coioților este coada stufoasă pe care o țin în timpul mersului aproape de sol.

    Coiotii din zona de sud sunt mai mici decat coiotii din zona mai nordica. Un coiot atunge marimea maxima la varsta de un an. Coada are la baza o glanda care secreta un miros special.

    Urechile lor par a fii mari, pe capul destul de mic, de asemenea si labele lor sunt mici in comparatie cu inaltimea picioarelor si cu dimensiumile corpului, in ansamblu. Coiotul naparleste o data pe an, din mai pana in iulie. Ca si cainii domestici, coiotii au glade sudoripare pe partea labelor pe care calca. Are cinci degete la membrele anterioare si patru degete la membrele posterioare. Cand merg, acestia calca doar cu degetele, fara sa atinga pamantul cu restul labei.

    Arealul de răspândire[modificare | modificare sursă]

    Coiotul trăiește în America Centrala si de Nord dar poate fi intalnita si in Canada și Alaska, pe tot teritoriul SUA și Mexicului până în Costa Rica, fiind adaptat la habitate diferite ca regiuni de preerie sau de pădure.

    Hrana

    Coiotul consuma in mare parte cadavre, dar si rozatoare precum soareci, iepuri, mai rar pasari, serpi sau vulpi. Cand sunt bolnavi sau batrani cerbii pot fi atacati de o haita de coioti. In afara de carne ei mai consuma fructe de padure, iar in regiunile locuite consuma resturi de alimente din gunoi.

    In functie de prada, coiotul are tehnici de vanatoare diferite. De exemplu, daca prada este mica, acesta o pandeste din iarba si isi foloseste simtul ascutit al mirosului pentru a o gasi. Cand prada este localizata, coiotul sare asupra sa ca o pisica. Daca prada este mare, aceasta este vanata de o haita.

    Mod de viață[modificare | modificare sursă]

    Animalele pot trăi în grupuri ca și lupul, în haită fiind o ierarhie respectată. De obicei, coiotii vaneaza in perechi de cate doi, insa uneori grupul poate fi mult mai mare atunci cand se pune problema rapunerii unor prazi mai mari. Cu mult timp in urma, coiotii erau animale diurne, insa datorita interferentelor cu oamenii au devenit nocturni. Coiotii nu sunt foarte des vazuti, insa pot fi auziti foarte usor. Sunetele scoase de coioti sunt urlete, latraturi si schelalaieli. In general, coiotii pot fi auziti la apusul soarelui si noaptea, foarte rar se aude un coiot in timpul zilei. Sunetele scoase de ei sunt mai comune in timpul sezonului de imperechere si in timpul toamnei, cand puii pleaca sa-si gaseasca propriile teritorii.

    Un coiot trăiește în medie 6 ani, teritoriul lui de vânătoare fiind pe o rază de cca. 15 km.

    Reproducerea

    In perioada de imperechere se separa de grup, femela avand de obicei la sfarsitul lui aprile si începutul lui mai între 4 și 6 pui care vor fi hraniti de ambii parinti si care toamna sunt deja apti pentru reproductie.  Sezonul de imperechere al coiotilor are loc din ianuarie pana la sfarsitul lui martie. Cand femela isi gaseste partenerul potrivit, aceasta devine monogama pentru cativa ani. Gestatia unei femele coiot dureaza intre 60 si 63 de zile. Aceasta poate face intre 1 si 19 pui, dar media este de 6 pui. Puiul cantareste 250 de grame la nastere, este orb si are urechile blegi. Ochii sai se deschid dupa 10 zile. Puii ies din vizuina la 21-28 de zile dupa nastere. Acestia se hranesc cu laptele mamei timp de 5-7 saptamani si sunt intarcati imediat dupa 35 de zile. Dupa ce sunt intarcati, puii sunt hraniti cu mancare regurgitata de catre ambii parinti. La varsta de 6-9 luni, puii masculi parasesc vizuina, iar puii femele raman cu haita. Puii devin adulti la varsta de 9 luni sau un an si tot atunci ating si maturitatea sexuala, insa nu se imperecheaza pana la varsta de 2 ani.

    Specii hibride[modificare | modificare sursă]

    Încălzirea globală și alterarea mediului de către oameni au determinat apariția unei noi specii, un prădător de top care poartă un sfert din ADN-ul de lup, două treimi din cel al coiotului și restul de la câini.[2] Hibrizii încep acum să devină prădătorul dominant în nord-estul SUA.[2]

    Referințe[modificare | modificare sursă]

    1. ^ Sillero-Zubiri & Hoffmann (2008). Canis latrans. În: IUCN 2008. Lista roșie a speciiilor periclitate IUCN. Descărcat pe 5 mai 2008.
    2. ^ a b Încălzirea globală creează o specie de hibrizi între lup, coiot și câine care începe să se înmulțească în SUA, 23 august 2014, Daniel Ionascu, Adevărul, accesat la 24 august 2014

    Legături externe[modificare | modificare sursă]

    Commons
    Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Coiot
    Wikţionar
    Caută „coiot” în Wikționar, dicționarul liber.
    Wikispecies
    Wikispecies conține informații legate de Coiot