Nevăstuică siberiană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nevăstuică siberiană
Siberian Weasel Pangolakha Wildlife Sanctuary East Sikkim India 14.05.2016.jpg
Stare de conservare
Status iucn3.1 LC ro.svg
Risc scăzut (LC) (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Carnivora
Familie: Mustelidae
Gen: Mustela
Specie: M. sibirica
Nume binomial
Mustela sibirica
(Pallas, 1773)[2]
Subspecii

Vezi textul

Siberian Weasel area.png
Arealul nevăstuicii siberiene (verde – originară, roșu – introdusă)

Nevăstuica siberiană (Mustela sibirica), numită și vizon siberian sau kolonoc,[3][4] este o specie de mustelidă.[2] Este găsită în Bhutan, China, Coreea de Nord, Coreea de Sud, India, Mongolia, Myanmar, Nepal, Pakistan, Rusia și Taiwan, dar este posibil să se găsească și în Laos și Thailanda, iar în Japonia a fost introdusă. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii a clasificat-o ca fiind o specie neamenințată cu dispariția.

Taxonomie[modificare | modificare sursă]

Există 11 subspecii descrise ale speciei Mustela sibirica:[2]

  • Mustela sibirica sibrica (Pallas, 1773)[5]
  • M. s. canigula (Hodgson, 1842)[6]
  • M. s. charbinensis (Lowkashkin, 1934)[7]
  • M. s. coreanus (Domaniewski, 1926)[8]
  • M. s. davidiana (Milne-Edwards, 1871)[9]
  • M. s. fontanierii (Milne-Edwards, 1871)[10]
  • M. s. hodgsoni (Gray, 1843)[11]
  • M. s. manchurica (Brass, 1911)[12]
  • M. s. moupinensis (Milne-Edwards, 1874)[13]
  • M. s. quelpartis (Thomas, 1908)[14]
  • M. s. subhemachalana (Hodgson, 1837)[15]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Masculii adulți au 28-39 cm în lungime, în timp ce femelele ajung la 25–30,5 cm. La masculi, coada poate avea până la 15,5–21 cm în lungime, iar la femele până la 13,3–16,4 cm. Greutatea masculilor este de 650–820 g; cea a femelelor de 360–430 g. Exemplare deosebit de mari au fost văzute în Stepa Baraba.[16]

Răspândire și habitat[modificare | modificare sursă]

Nevăstuica siberiană este găsită în Bhutan, China, Coreea de Nord, Coreea de Sud, India, Mongolia, Myanmar, Nepal, Pakistan, Rusia și Taiwan, dar este posibil să se găsească și în Laos și Thailanda, iar în Japonia a fost introdusă. Cea mai înaltă altitudine la care viețuiește este de 4.875 m. Habitatul său include păduri, zone deschise care conțin porțiuni mici de pădure și silvostepă și maluri de râuri.[1]

Dietă[modificare | modificare sursă]

Dieta nevăstuicii siberiene include pești, amfibieni, semințe de pin, hoituri, rozătoare și iepuri fluierători.[1]

Stare de conservare[modificare | modificare sursă]

Nevăstuica siberiană are o răspândire largă. Populația sa constă în mulți indivizi, este stabilă (adică nu este în creștere sau în scădere) și este improbabil să scadă într-un ritm suficient de rapid pentru a justifica includerea speciei într-o categorie amenințată. Este afectată de incendii naturale și de competiția pe resurse cu samurul. Arealul său cuprinde arii protejate, iar în Rusia este vânată legal pentru blana sa. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii a clasificat-o ca fiind o specie neamenințată cu dispariția.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Abramov, A.V., Duckworth, J.W., Choudhury, A., Chutipong, W., Timmins, R.J., Ghimirey, Y., Chan, B. & Dinets, V. Mustela sibirica. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 3.1. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. .  Downloaded on 23 November 2020.
  2. ^ a b c Wilson, D.E.; Reeder, D.M., ed. (). „Species Mustela sibirica. Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494. 
  3. ^ Victor Pop. Zoologia vertebratelor. Vol. II. Fasc. 2, Mamiferele. Editura Didactică și Pedagogică. București, 1962
  4. ^ S. P. Naumov. Zoologia vertebratelor. Editura Agro-Silvică de Stat, București 1954
  5. ^ Wilson, D.E.; Reeder, D.M., ed. (). „Subspecies Mustela sibirica sibrica. Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494. 
  6. ^ Wilson, D.E.; Reeder, D.M., ed. (). „Subspecies Mustela sibirica canigula. Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494. 
  7. ^ Wilson, D.E.; Reeder, D.M., ed. (). „Subspecies Mustela sibirica charbinensis. Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494. 
  8. ^ Wilson, D.E.; Reeder, D.M., ed. (). „Subspecies Mustela sibirica coreanus. Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494. 
  9. ^ Wilson, D.E.; Reeder, D.M., ed. (). „Subspecies Mustela sibirica davidiana. Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494. 
  10. ^ Wilson, D.E.; Reeder, D.M., ed. (). „Subspecies Mustela sibirica fontanierii. Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494. 
  11. ^ Wilson, D.E.; Reeder, D.M., ed. (). „Subspecies Mustela sibirica hodgsoni. Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494. 
  12. ^ Wilson, D.E.; Reeder, D.M., ed. (). „Subspecies Mustela sibirica manchurica. Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494. 
  13. ^ Wilson, D.E.; Reeder, D.M., ed. (). „Subspecies Mustela sibirica moupinensis. Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494. 
  14. ^ Wilson, D.E.; Reeder, D.M., ed. (). „Subspecies Mustela sibirica quelpartis. Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494. 
  15. ^ Wilson, D.E.; Reeder, D.M., ed. (). „Subspecies subhemachalana. Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494. 
  16. ^ Heptner & Sludskii 2002, p. 1057.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mustela sibirica