Vidră indiană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Vidră indiană
În Borneo, Malaysia
Stare de conservare

Vulnerabil  (IUCN 3.1)[1]
CITES Appendix I (CITES)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Carnivora
Familie: Mustelidae
Subfamilie: Lutrinae
Gen: Lutrogale
Specie: L. perspicillata
Nume binomial
Lutrogale perspicillata
(I. Geoffroy Saint-Hilaire, 1826)[2]
Arealul vidrei indiene
Sinonime
  • Lutra perspicillata (I. Geoffroy Saint-Hilaire, 1826)[2]
Modifică text Consultați documentația formatului

Vidra indiană[3] (Lutrogale perspicillata), numită și simung,[4] este o specie de vidră ce se găsește în majoritatea Subcontinentului Indian și Asiei de Sud-Est, cu o populație disjunctă în Irak. Este listată drept vulnerabilă⁠(en)[traduceți] pe Lista roșie a IUCN din 1996 încoace și este amenințată de pierderea habitatului, poluarea zonelor umede și braconajul pentru comerțul ilegal cu animale sălbatice⁠(en)[traduceți].[1]

Taxonomie[modificare | modificare sursă]

Lutra perspicillata era denumirea științifică propusă Isidore Geoffroy Saint-Hilaire⁠(en)[traduceți] în 1826 pentru o vidră brună colectată în Sumatra.[5] Lutrogale a fost propus ca nume generic de John Edward Gray în 1865 pentru vidre cu nasul și fruntea convexe, folosind perspicillata ca specie tip.[6] În secolul al XIX-lea și al XX-lea au fost descrise câteva specimene zoologice⁠(en)[traduceți], incluzând:

Vidra indiană este singura specie vie din genul Lutrogale. Trei subspecii sunt recunoscute:[9]

Vidra indiană se grupează cu vidra orientală cu gheare scurte (Aonyx cinereus) și vidra africană fără gheare (Aonyx capensis) într-o cladă soră⁠(en)[traduceți] cu genul Lutra. Vidra indiană și vidra orientală cu gheare scurte s-au despărțit genetic⁠(en)[traduceți] acum în jur de 1,33 ± 0,78 milioane de ani. În Singapore a avut loc hibridare între vidre indiene masculi și vidre orientale cu gheare scurte femele. Urmașii rezultați și descendenții acestora s-au înmulțit înapoi în populația de vidre indiene, dar au menținut genele strămoșilor lor vidre orientale cu gheare scurte. Astăzi, în Singapore există o populație de cel puțin 60 de vidre hibride.[12]

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Vidra indiană are blana scurtă și netedă, de culoare închisă până la brun-roșcată de-a lungul spatelui, dar brun deschisă până la aproape cenușie pe partea ventrală. Se deosebește de alte specii de vidră prin faptul că are capul mai rotunjit și nasul lipsit de păr și în formă de diamant distorsionat. Coada sa este turtită, deosebindu-se de cozile mai rotunjite ale altor vidre. Picioarele îi sunt scurte și puternice, cu labe mari înzestrate cu membrană interdigitală și gheare puternice. Este o vidră relativ mare, ce variază de la 7 până la 11 kg în greutate și de la 59 până la 64 cm în lungimea capului plus cea a trunchiului, lungimea cozii fiind de 37 până la 43 cm. Femelele au două perechi de sfârcuri.[9]

Răspândire și habitat[modificare | modificare sursă]

Smooth-coated otter, Tungabhadra River Bank, Humpi, Karnataka, India
Vidre indiene la malul râului Tungabhadra⁠(en)[traduceți], Hampi⁠(en)[traduceți], Karnataka, India

Vidra indiană este răspândită în Pakistan, India, Nepal, Bhutan, Bangladesh, sudul⁠(en)[traduceți] Chinei, Myanmar, Thailanda, Vietnam, Malaysia, Singapore și pe Borneo, Sumatra și Java. O populație izolată trăiește în smârcuri din Irak.[1] A fost adeseori semnalată în apă sărată lângă coastă, mai ales pe insule mai mici, dar are nevoie de o sursă apropiată de apă dulce.[13] Populează zone unde apa dulce este din belșug, precum zone umede, mlaștini sezoniere, râuri, lacuri și câmpuri de orez⁠(en)[traduceți]. În locurile în care este singura specie de vidră care le populează, viețuiește în aproape orice habitat adecvat. Dar acolo unde este simpatrică⁠(en)[traduceți] cu alte specii de vidră, evită canale și ape curgătoare mai mici în favoarea apelor mai mari.[9] Grupurile de vidre indiene din Râul Moyar⁠(en)[traduceți] studiate au preferat zone stâncoase cu nisip afânat și puțin covor vegetal de lână segmente de râu cu curent rapid.[14]

S-a presupus că s-ar putea ca populația din zonele mlăștinoase mesopotamiene⁠(en)[traduceți] să fi dispărut, dar în 2009 au fost găsite urme de vidră, ceea ce sugerează că s-ar putea ca populația să fi supraviețuit.[15] Au fost găsite piei de vidre indiene în cadrul unor sondaje din perioada anilor 2005–2012 în vecinătatea zonelor mlăștinoase Hammar⁠(en)[traduceți] și Hawizeh⁠(en)[traduceți]. Despre urmele și excrementele găsite în guvernoratul Arbil s-a presupus de asemenea că au fost lăsate de vidre indiene.[11]

În Gujarat au fost semnalate în 2015 vidre indiene lângă lacuri, canale și mangrove în periferiile orașului Surat.[16] În Singapore, vidrele indiene s-au adaptat bine la mediul urban și au fost observate folosind structuri urbane precum goluri de sub clădiri ca alternativă la vizuini. Se folosesc de asemenea de scări arhitecturale și dispozitive scări pentru a intra și ieși din anumite canale cu maluri verticale sau aproape verticale.[17] Această populație este bine protejată și în creștere constantă, unele familii, precum familia de vidre Bishan, ajungând să fie observate frecvent și atrăgând atenția presei.[18]

Comportament și ecologie[modificare | modificare sursă]

Vidră indiană în Râul Kabini⁠(en)[traduceți], India
Vidră indiană în Parcul Național Nagarhole⁠(en)[traduceți]

Vidrele indiene trăiesc în grupuri alcătuite din până la 11 indivizi. Se odihnesc pe maluri nisipoase de râuri și își stabilesc vizuinile sub rădăcini de copaci sau printre bolovani. Observațiile din Malaysia Peninsulară⁠(en)[traduceți] indică că sunt active cel mai mult în timpul zilei, cu un somn scurt la amiază. Își marchează spațiul de joacă urinând și defecând pe stânci sau vegetație.[19][20]

Comunică prin vocalizări precum fluierături, ciripituri și tânguiri.[9]

Dietă[modificare | modificare sursă]

Au fost observate vidre indiene căutând hrană pe maluri de râu printre trunchiuri de copaci.[19] Se hrănesc în principal cu pești, incluzând pești din genul Trichogaster⁠(en)[traduceți], familia Anabantidae⁠(en)[traduceți] și ordinul Siluriformes. În timpul sezonului de plantare a orezului vânează de asemenea șobolani în câmpurile de orez. Șerpii, amfibienii și insectele alcătuiesc o parte mică a dietei sale.[21] În special în zonele unde împart habitatul cu alte specii de vidră preferă pești mai mari ce au de obicei lungimea de 5–30 cm.[13][22]

În Parcul Natural Kuala Selangor⁠(en)[traduceți], un grup de vidre a fost observat vânând. Acestea au format o linie unduioasă, un pic în formă de „V”, indicând în direcția mișcării, și aproape la fel de lată cât pârâul. Cei mai mari indivizi ocupau secțiunea de mijloc. În această formație s-au deplasat unduios și sălbatic prin pârâu, făcând ca pești panicați să sară afară din apă la câțiva metri depărtare. Vidrele s-au scufundat dintr-o dată și au apucat pești în bot. Apoi s-au dus la mal și au trântit puțin peștele pe partea noroioasă a malului, după care l-au înghițit dintr-o singură înghițitură începând cu capul.[23]

Reproducere[modificare | modificare sursă]

Pui de vidră indiană la Wingham Wildlife Park⁠(en)[traduceți], Anglia
Vidră indiană vocalizând

Vidrele indiene formează mici grupuri de familie ce constă într-o pereche împerecheată și până la patru urmași din sezoane anterioare.[24] Copulația⁠(en)[traduceți] are loc în apă și durează mai puțin de un minut.[25]

Atât timp cât hrana disponibilă este suficientă, se reproduc de-a lungul întregului an, dar acolo unde depind de precipitațiile musonului, se reproduc din octombrie până în februarie. Cel mai numeros rând de pui născut în sălbăticie înregistrat consta în șapte pui și a fost observat în Singapore în noiembrie 2017.[26] Puii sunt născuți după o perioadă de gestație de 60 până la 63 de zile, numărul obișnuit de pui al rândului de pui fiind de până la cinci. Mama își naște și crește puii într-o vizuină din apropierea apei. Fie construiește ea însăși o astfel de vizuină, fie preia una abandonată. La naștere, puii sunt orbi și neajutorați, dar ochii li se deschid după 10 zile. Sunt înțărcați la în jur de trei până la cinci luni și ajung la dimensiunea de adult la vârsta de în jur de un an, iar maturitatea sexuală⁠(en)[traduceți] o ating la doi până la trei ani.[9]

Amenințări[modificare | modificare sursă]

Vidra indiană este amenințată de braconaj și de pierderea și distrugerea zonelor umede pe măsură ce acestea sunt convertite pentru așezări, agricultură și proiecte hidroelectrice; cursuri de apă sunt în curs de poluare cu pesticide precum organocloruri și organofosfați⁠(en)[traduceți]. Acești factori duc la o bază de prăzi redusă. Sunt ucise vidre nediscriminatoriu mai ales în zone de acvacultură. Prinderea în capcană a vidrelor are loc în principal în India, Nepal și Bangladesh.[1]

De-a lungul Râului Chambal⁠(en)[traduceți] din India, vidrele indiene sunt cel mai vulnerabile în timpul iernii când cresc pui. În timpul acestui anotimp sunt perturbate de oameni care strâng recolte și elimină lemn de-a lungul fâșiilor stâncoase ale râului.[27]

Șase vidre indiene juvenile au fost descoperite în ianuarie 2013 într-o sacoșă lăsată la Aeroportul Internațional Bangkok⁠(en)[traduceți]. Acesta a fost primul caz de vidre indiene despre care se presupune că au fost destinate pentru comerțul⁠(en)[traduceți] ilegal cu animale de companie.[28] În 2016 și 2017, cel puțin șapte vidre indiene au fost oferite spre vânzare prin site-uri web de către comercianți din Thailanda și Malaysia.[29]

Conservare[modificare | modificare sursă]

Vidra indiană este o specie protejată în majoritatea țărilor cuprinse în arealul său și din 1996 încoace este listată la nivel global pe Lista roșie a IUCN drept specie vulnerabilă⁠(en)[traduceți]. A fost listată în Anexa II a CITES începând din 1977.[1] Din august 2019 încoace este inclusă în Anexa I a CITES, ceea ce îi întărește protecția privitoare la comerțul internațional.[30]

Semnificație culturală[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Pescuit cu vidre.

În sudul Bangladeshului, vidrele indiene sunt folosite la pescuitul comercial. Sunt înmulțite în captivitate și antrenate să fugărească peștii din plasele de pescuit. În 2011 această tehnică era folosită de aproximativ 300 de pescari, iar pe lângă aceștia, 2.000 de oamenii fiind dependenți indirect de tehnică pentru propriul trai.[31]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f Khoo, M., Basak, S., Sivasothi, N., de Silva, P.K. & Reza Lubis, I. „Lutrogale perspicillata”. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 3.1. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. .  Accessed on 17 March 2023.
  2. ^ a b Wozencraft, W. C. (). „Order Carnivora”. În Wilson, D. E.; Reeder, D. M. Mammal Species of the World (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. p. 605. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494. 
  3. ^ Anuța, Ionescu Andrei (). Atlas Zoologic. București: Editura Vox. p. 280. ISBN 973-97848-2-8. 
  4. ^ Lumea animalelor după Brehm. Prelucrată după ediția a II-a a lucrării „Viața animalelor” de către: Prof. Dr. Rietschel, Dr. Hauke, Dr. Lotz, Dr. Merkel, Dr. Modes. București: Editura Științifică. . p. 738. 
  5. ^ Geoffroy Saint-Hilaire, É. (). „Le Simung”. În Audouin, I. B.; Bory de Saint-Vincent, M. Dictionnaire classique d'Histoire Naturelle. 9. Paris: Société D'Histoire Naturelle. p. 519. 
  6. ^ Gray, J. E. (). „Revision of the Genera and Species of Mustelidae contained in the British Museum”. Proceedings of the Zoological Society of London. January 1865: 100–154. 
  7. ^ Pocock, R. I. (). „Notes on some British Indian otters, with descriptions of two new subspecies”. Journal of the Bombay Natural History Society. 41: 514–517. 
  8. ^ Hayman, R. W. (). „A new race of the Indian smooth-coated otter from Iraq”. Annals and Magazine of Natural History. 12. 9 (106): 710–712. doi:10.1080/00222935608655883. 
  9. ^ a b c d e Hwang, Y. T.; Larivière, S. (). „Lutrogale perspicillata”. Mammalian Species. 786: 1–4. doi:10.1644/786.1 Accesibil gratuit. 
  10. ^ Khan, W. A.; Bhagat, H. B. (). „Otter Conservation in Pakistan”. IUCN Otter Specialist Group Bulletin. 27 (2): 89–92. 
  11. ^ a b Al-Sheikhly, O. F.; Nader, I. A. (). „The Status of the Iraq Smooth-coated Otter Lutrogale perspicillata maxwelli Hayman 1956 and Eurasian Otter Lutra lutra Linnaeus 1758 in Iraq” (PDF). IUCN Otter Specialist Group Bulletin. 30 (1): 18–30. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  12. ^ Moretti, B.; Al-Sheikhly, O. F.; Guerrini, M.; Theng, M.; Gupta, B. K.; Haba, M. K.; Khan, W. A.; Khan, A. A.; Barbanera, F. (). „Phylogeography of the smooth-coated otter (Lutrogale perspicillata): distinct evolutionary lineages and hybridization with the Asian small-clawed otter (Aonyx cinereus)”. Scientific Reports. 7: 41611. Bibcode:2017NatSR...741611M. doi:10.1038/srep41611 Accesibil gratuit. PMC 5269716 Accesibil gratuit. PMID 28128366. 
  13. ^ a b Kruuk, H.; Kanchanasaka, B.; O'Sullivan, S.; Wanghongsa, S. (). „Niche separation in three sympatric otters Lutra perspicillata, L. lutra and Aonyx cinerea in Huai Kha Khaeng, Thailand”. Biological Conservation. 69 (1): 115–120. doi:10.1016/0006-3207(94)90334-4. 
  14. ^ Narasimmarajan, K.; Hayward, M.W.; Mathai, M.T. (). „Assessing the occurrence and resource use pattern of Smooth-coated Otters Lutrogale perspicillata Geoffroy (Carnivora, Mustelidae) in the Moyar River of the Western Ghats Biodiversity Hotspot” (PDF). IUCN Otter Specialist Group Bulletin. 38 (1): 45–58. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  15. ^ Salim, M. A.; Abd, I. M.; Abdulhassan, N. A.; Minjal, M. Sh. (). Burnham, D.; Hudson, V.; Bachmann, A., ed. Key Biodiversity Survey of Southern Iraq: 2009 Site Review (PDF). Nature Iraq. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  16. ^ Trivedi, K.; Joshi, P. (). „Photographic documentation and distribution of Smooth-coated Otter (Lutrogale perspicillata) (Geoffroy 1826) in Surat, Gujarat”. IUCN Otter Specialist Group Bulletin. 35 (1): 31–36. 
  17. ^ Khoo, M.D.Y.; Lee, B.P.Y.‐H. (). „The urban Smooth‐coated otters Lutrogale perspicillata of Singapore: a review of the reasons for success”. International Zoo Yearbook. 54: 1–12. doi:10.1111/izy.12262 Accesibil gratuit. 
  18. ^ Turrell, C. (). „Cheeky otters are thriving in Singapore—and adapting quickly to big city life”. National Geographic. Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ a b Shariff, S. M. (). „Some observations on otters at Kuala Gula, Perak and National Park, Pahang” (PDF). Journal of Wildlife and Parks. 4: 75–88. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  20. ^ Foster-Turley, P. (). „Conservation aspects of the ecology of Asian small-clawed and smooth otters on the Malay Peninsula”. IUCN Otter Specialist Group Bulletin. 7: 26–29. CiteSeerX 10.1.1.507.9967 Accesibil gratuit. 
  21. ^ Foster-Turley, P. (). Conservation ecology of sympatric Asian otters Aonyx cinerea and Lutra perspicillata (Ph.D. Dissertation). Gainesville, Florida: University of Florida. Arhivat din original la . Accesat în . 
  22. ^ Anoop, K. R.; Hussain, S. A. (). „Food and feeding habits of smooth-coated otters (Lutra perspicillata) and their significance to the fish population of Kerala, India”. Journal of Zoology. 266 (1): 15–23. doi:10.1017/S0952836905006540. 
  23. ^ van Helvoort, B. E.; Melisch, R.; Lubis, I. R.; O'Callaghan, B. (). „Aspects of Preying Behaviour of Smooth Coated Otters Lutrogale perspicillata from Southeast Asia”. IUCN Otter Specialist Group Bulletin. 13 (1): 3–7. Arhivat din original la . Accesat în . 
  24. ^ Hussain, S. A. (). „Group size, group structure and breeding in smooth-coated otter Lutra perspicillata Geoffroy in National Chambal Sanctuary”. Mammalia. 60: 289–297. doi:10.1515/mamm.1996.60.2.289. 
  25. ^ Badham, M. (). „Breeding the Indian smooth otter Lutrogale perspicillata sindica X L.p. perspicillata at Twycross Zoo”. International Zoo Yearbook. 13 (1): 145–146. doi:10.1111/j.1748-1090.1973.tb02132.x. 
  26. ^ Sivasothi, N.; Khoo, M.D.Y. (). „Observations of the variation in group structure of two urban Smooth-Coated Otter Lutrogale perspicillata groups in the central watershed of Singapore”. IUCN/SSC Otter Specialist Group Bulletin. 35 (3): 148–154. Arhivat din original la . Accesat în . 
  27. ^ Hussain, S. A.; Choudhury, B. C. (). „Distribution and status of the Smooth-coated Otter Lutra perspicillata in National Chambal Sanctuary, India”. Biological Conservation. 80 (2): 199–206. doi:10.1016/S0006-3207(96)00033-X. 
  28. ^ Shepherd, C. R.; Tansom, P. (). „Seizure Of Live Otters In Bangkok Airport, Thailand”. IUCN Otter Specialist Group Bulletin. 30 (1): 37–38. Arhivat din original la . Accesat în . 
  29. ^ Gomez, L.; Bouhuys, J. (). Illegal Otter Trade in Southeast Asia (PDF). Kelana Jaya, Selangor, Malaysia: Traffic Southeast Asia Regional Office. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  30. ^ DTE Staff (). „CITES CoP 2019: Otters given highest protection from trade”. DownToEarth. Arhivat din original la . Accesat în . 
  31. ^ Feeroz, M. M.; Begum, S.; Hasan, M. K. (). „Fishing with Otters: a Traditional Conservation Practice in Bangladesh”. IUCN Otter Specialist Group Bulletin (28A, Proceedings of XIth International Otter Colloquium): 14–21. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Vidră_indiană&oldid=16121870