Sari la conținut

Carnivore

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Carnivora)
Carnivora
Fosilă: 51.88–0 mln. ani în urmă Eocen timpuriu-Holocen[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Clasă: Mammalia
Ordin: Carnivora
Bowdich, 1821[2]
Subordine
Distribuția și densitatea actuală a speciilor de carnivore.
Sinonime

Carnivorele (Carnivora) sunt un ordin de mamifere placentare ai căror reprezentanți sunt predominant prădători care se hrănesc cu carnea altor vertebrate. Ordinul Carnivora cuprinde 291 de specii existente, fiind al șaselea ordin de mamifere ca mărime.[22]

Carnivorele sunt împărțite în două subordine, Feliformia, care conține adevăratele felide și mai multe animale „asemănătoare pisicilor”; și Caniformia, care conține adevăratele canide și multe animale „asemănătoare câinilor”.

Cuvântul carnivor este derivat din latinescul carō (rădăcină carn-) „carne” și vorāre „a devora” și se referă la orice organism care mănâncă carne.

În 1758, botanistul suedez Carl Linnaeus a clasificat toate carnivorele cunoscute la momentul respectiv în grupul Ferae (a nu se confunda cu conceptul modern de Ferae, care include și pangolinii) în cea de-a zecea ediție a cărții sale Systema Naturae. El a recunoscut șase genuri: Canis (canide și hiene), Phoca, Felis (felide), Viverra, Mustela, Ursus (urside, specii mari de mustelide și procyonide).[19] Abia în 1821, scriitorul și călătorul englez Thomas Edward Bowdich a dat grupului numele său modern și acceptat.[2]

Ordinul Carnivora este format din 291 de specii existente, care pot fi grupate în 16 famillii și 131 de genuri. Trei familii de animale semiacvatice, Odobenidae, Otariidae și Phocidae, sunt reunite în subordinul Pinnipedia. Cladograma de mai jos reprezintă relațiile dintre cele 16 familii recunoscute de felide și canide.

Sistematica internă a reprezentanților carnivorelor recente la nivel de familie[23]
Carnivora
Carnivora Bowdich, 1821
Feliformia Kretzoi, 1945
Nandinioidea Pocock, 1929
FamilieDenumire românăDistribuțieNumărul speciilor existenteTip taxonImagine
Nandiniidae Pocock, 1929 Africa subsahariană 1 Nandinia binotata (J. E. Gray, 1830)
Feloidea G. Fischer de Waldheim, 1817
FamilieDenumire românăDistribuțieNumărul speciilor existenteTip taxonImagine
Felidae G. Fischer de Waldheim, 1817 Feline (inclusiv pisici, tigri, leoparzi, jaguari, lei, gheparzi, oceloți, etc.) America, Africa, Europa, Asia (introdus în Madagascar, Australasia și câteva insule) 41 Felis catus Linnaeus, 1758
Prionodontidae Horsfield, 1822 Tărâmul Indomalayan 2 Prionodon linsang (Hardwicke, 1821)
Viverroidea J. E. Gray, 1821
FamilieDenumire românăDistribuțieNumărul speciilor existenteTip taxonImagine
Viverridae J. E. Gray, 1821 civete, genete Europa de Sud, tărâmul indomalayan și Africa (introdusă în Madagascar) 34 Viverra zibetha Linnaeus, 1758
Herpestoidea Bonaparte, 1845
FamilieDenumire românăDistribuțieNumărul speciilor existenteTip taxonImagine
Hyaenidae J. E. Gray, 1821 Hiene Africa, Orientul Mijlociu, Caucazul, Asia Centrală și subcontinentul indian 4 Hyaena hyaena (Linnaeus, 1758)
Herpestidae Bonaparte, 1845 Manguste Peninsula Iberică, Africa, Orientul Mijlociu, Caucazul, Asia Centrală și tărâmul indomalayan 34 Herpestes ichneumon (Linnaeus, 1758)
Eupleridae Chenu, 1850 Madagascar 8 Eupleres goudotii Doyère, 1835
Caniformia Kretzoi, 1945
Canoidea G. Fischer de Waldheim, 1817
FamilieDenumire românăDistribuțieNumărul speciilor existenteTip taxonImagine
Canidae G. Fischer de Waldheim, 1817 Câini (inclusiv câini domestici, lupi, vulpi, dingo, șacali, coioți etc.) Americi, Africa și Eurasia (introdus în Madagascar, Australasia și mai multe insule) 35 Canis familiaris Linnaeus, 1758
Ursoidea G. Fischer de Waldheim, 1817
FamilieDenumire românăDistribuțieNumărul speciilor existenteTip taxonImagine
Ursidae G. Fischer de Waldheim, 1817 Urși Americi și Eurasia 8 Ursus arctos Linnaeus, 1758
Phocoidea J. E. Gray, 1821
FamilieDenumire românăDistribuțieNumărul speciilor existenteTip taxonImagine
Odobenidae J. A. Allen, 1880 Morse Polul Nord în Oceanul Arctic și mările subarctice din emisfera nordică 1 Odobenus rosmarus (Linnaeus, 1758)
Otariidae J. E. Gray, 1825 Foci cu urechi Apele subpolare, temperate și ecuatoriale din Oceanul Pacific și de Sud și din sudul Oceanelor Indian și Atlantic 15 Otaria flavescens (Shaw, 1800)
Phocidae J. E. Gray, 1821 Foci fără urechi Mări și Lacul Baikal 18 Phoca vitulina Linnaeus, 1758
Musteloidea G. Fischer de Waldheim, 1817
FamilieDenumire românăDistribuțieNumărul speciilor existenteTip taxonImagine
Mephitidae Bonaparte, 1845 Sconcși și bursuci puturoși America, vestul Filipinelor, Indonezia și Malaezia 12 Mephitis mephitis (Schreber, 1776)
Ailuridae J. E. Gray, 1843 Panda roșu Himalaya de Est și sud-vestul Chinei 1 Ailurus fulgens F. Cuvier, 1825
Procyonidae J. E. Gray, 1825 Americi (introduse în Europa, Caucaz și Japonia) 12 Procyon lotor (Linnaeus, 1758)
Mustelidae G. Fischer de Waldheim, 1817 Nevăstuici, vidre, glutoni, dihori, bursuci, jderi și grizoni Americi, Africa și Eurasia (introdus în Australasia și pe mai multe insule) 57 Mustela erminea Linnaeus, 1758
Membrii ordinului Carnivora au pernițe la picioare.

Craniul majorității carnivorelor este adaptat unui mod de viață carnivor. Cerebelul este bine dezvoltat și rotunjit, sutura coronară care leagă osul frontal de oasele parietale fiind poziționată anterior.[24] Creierul este mare în raport cu dimensiunea corpului.[25]

Dinții canini sunt de obicei mari, conici, groși și rezistenți la presiune. Toate speciile terestre de carnivore au trei incisivi pe fiecare parte a maxilarului (excepție face vidra de mare (Enhydra lutris) care are doar doi dinți incisivi inferiori).[26] Al treilea molar s-a pierdut. Perechea carnasiană este formată din al patrulea premolar superior și din primul molar inferior. La fel ca la majoritatea mamiferelor, dentiția este heterodontă, deși la unele specii, cum ar fi lupul de pământ (Proteles cristata), dinții au fost mult reduși, iar molarii și premolarii sunt specializați pentru a mânca insecte. La pinipede, dinții sunt homodonți, deoarece au evoluat pentru a apuca sau prinde pești, iar molarii și premolarii sunt adesea pierduți.[27]

În afară de o acumulare de caracteristici ale trăsăturilor dentare și craniene, anatomia generală a carnivorelor nu le unește prea mult ca grup.[26] Toate speciile de carnivore sunt patrupede și majoritatea au cinci degete la picioarele din față și patru degete la picioarele din spate. La carnivorele terestre, picioarele au pernițe moi. Picioarele pot fi fie digitigrade, ca la pisici, hiene și câini, fie plantigrade, ca la urși, sconcși, ratoni, nevăstuici și manguste. La pinipede, membrele au fost modificate în înotătoare.

Spre deosebire de cetacee și sirenieni, care au cozi complet funcționale pentru a le ajuta să înoate, pinipedele își folosesc membrele sub apă pentru a înota. Focile fără urechi își folosesc înotătoarele din spate; leii de mare și focile cu blană își folosesc înotătoarele din față, iar morsa își folosește toate membrele. Ca urmare, pinipedele au coada mult mai scurtă decât alte carnivore.

Relația cu oamenii

[modificare | modificare sursă]

Carnivorele sunt, fără îndoială, grupul de mamifere de cel mai mare interes pentru oameni. Câinele este demn de remarcat nu numai pentru că este prima specie de carnivoră domesticită, ci și pentru că este prima specie din orice taxon. În ultimii 10.000-12.000 de ani, oamenii au crescut selectiv câini pentru o varietate de sarcini diferite și astăzi există peste 400 de rase. Pisica este un alt carnivor domesticit și este considerată astăzi una dintre cele mai de succes specii de pe planetă, datorită apropierii lor de oameni și popularității pisicilor ca animale de companie.

Multe civilizații au încorporat o specie de carnivoră în cultura lor: un exemplu proeminent este leul, considerat un simbol al puterii și regalității în multe societăți. Cu toate acestea, multe specii precum lupii și felinele mari au fost vânate pe scară largă, ceea ce a dus la dispariția lor în unele zone. Patru specii de carnivore au dispărut din anii 1600: Lupul din insula Falkland (Dusicyon australis) în 1876; nurca de mare (Neogale macrodon) în 1894; leul de mare japonez (Zalophus japonicus) în 1951 și foca călugăr din Caraibe (Neomonachus tropicalis) în 1952.[28] Unele specii, cum ar fi vulpea roșie (Vulpes vulpes) și hermina (Mustela erminea) au fost introduse în Australasia și au făcut ca multe specii indigene să devină pe cale de dispariție sau chiar să dispară.[29]

  1. ↑ Foley, N. M.; Mason, V. C.; Harris, A. J.; Bredemeyer, K. R.; Damas, J.; Lewin, H. A.; Eizirik, E.; Gatesy, J.; Karlsson, E. K.; Lindblad-Toh, K.; Zoonomia Consortium; Springer, M. S.; Murphy, W. J. (). „A genomic timescale for placental mammal evolution”. Science. 380 (6643). eabl8189. doi:10.1126/science.abl8189. PMC 10233747 Accesibil gratuit.
  2. 1 2 Bowditch, T. E. 1821. An analysis of the natural classifications of Mammalia for the use of students and travelers J. Smith Paris. 115. (refer pages 24, 33)
  3. ↑ Zagorodniuk, I. (2008) "Scientific names of mammal orders: from descriptive to uniform" Visnyk of Lviv University, Biology series, Is. 48. P. 33-43
  4. ↑ Zagorodniuk, I. (2014) "Changes In Taxonomic Diversity Of Ukrainian Mammals For The Last Three Centuries: Extinct, Phantom And Alien Species" Proceedings of the Theriological School, Vol. 12: 3–16
  5. ↑ Haeckel, Ernst (1866.) "Generelle Morphologie der Organismen." Berlin: Georg Reimer.
  6. ↑ J. L. Wortman (1901.) "Studies of Eocene Mammalia in the Marsh Collection, Peabody Museum." The American Journal of Science, series 4 12:193-206
  7. ↑ Kalandadze, N. N. and S. A. Rautian (1992.) "Systema mlekopitayushchikh i istorygeskaya zoogeographei [The system of mammals and historical zoogeography]." Sbornik Trudov Zoologicheskogo Muzeya Moskovskogo Goschdarstvennoro Universiteta 29:44–152.
  8. ↑ Georges Cuvier, Pierre André Latreille (1817.) "Le Règne Animal Distribué d'après son Organisation, pour Servir de Base à l'Histoire Naturelle des Animaux et d'Introduction à l'Anatomie Comparée" Déterville libraire, Imprimerie de A. Belin, Paris, 4 Volumes
  9. ↑ Félix Vicq-Dazyr (1792.) "Encyclopédie Méthodique, Vol. 2: Système Anatomique, Quadrupèdes" Panckoucke
  10. ↑ Arthur Sperry Pearse, (1936) "Zoological names. A list of phyla, classes, and orders, prepared for section F, American Association for the Advancement of Science" American Association for the Advancement of Science
  11. ↑ G. G. Simpson (1952) "For and Against Uniform Endings in Zoological Nomenclature" in "Systematic Zoology Vol. 1, No. 1 (Spring, 1952)", pp. 20-23, Published By: Taylor & Francis, Ltd.
  12. ↑ Kenneth E. Kinman (1994.) "The Kinman System: Toward a Stable Cladisto-Eclectic Classification of Organisms: Living and Extinct, 48 Phyla, 269 Classes, 1,719 Orders", Hays, Kan. (P. O. Box 1377, Hays 67601), 88 pages
  13. ↑ O. S. Vyalov (1966.) "Sledy Zhiznedeyatel'nosti Organizmov i ikh Paleontologicheskoye Znacheniye [Traces of Vital Activity of Organisms and their Paleontological Significance]" Naukova Dumka, Kyiv, 1-219
  14. ↑ Hough, J. R. (1953.) "Auditory region in North American fossil Felidae: Its significance in phylogeny." United States Geological SurveyProfessional Papers, 243-G,95–115.
  15. ↑ Rafinesque, Constantine Samuel (). „Analyse de la Nature ou tableau de l'univers et des corps organisés”. 1815. Palermo, Aux dépens de l'auteur, 223 pp.
  16. ↑ Johann Karl Wilhelm Illiger (1811.) "Prodromus Systematis Mammalium et Avium." Berlin: Sumptibus C. Salfeld, xviii, 301 pages
  17. ↑ Gray, J. E. (). „On the natural arrangement of vertebrose animals”. London Medical Repository. 15 (1): 296–310.
  18. ↑ Mekayev, Y. A. (2002.) "The faunagenesis and classification of mammals." Petrov’s Academy of Sciences and Arts, St. Petersburg, 1–895.
  19. 1 2 Linnaeus, C. (). Sistema naturae per regna tria Naturae, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus differentiis, synonimis locis. Tomus I. Impensis direct. Laurentii Salvii, Holmia. pp. 20–32.
  20. ↑ Johann Friedrich Blumenbach (1791.) "Handbuch der Naturgeschichte. Vierte auflage." Göttingen, Johann Christian Dieterich, xii+704+[33] pp., 3 pls.
  21. ↑ Leonard Radinsky (1977.) "Brains of early carnivores." Paleobiology, Volume 3, Issue 4, pp. 333 - 349
  22. ↑ „Higher Taxonomy”. ASM Mammal Diversity Database. American Society of Mammalogy. Arhivat din original la . Accesat în .
  23. ↑ Van Valkenburgh, Blaire; Wayne, Robert K. Carnivores. Current Biology. doi:10.1016/j.cub.2010.09.013.
  24. ↑ Bellani, Giovanni Giuseppe (). Felines of the World: Discoveries in Taxonomic Classification and History. Academic Press. doi:10.1016/b978-0-12-816503-4.00001-5.
  25. ↑ carnivore. E. Britannica.
  26. 1 2 Nowak, R. M. (). Walker's Carnivores of the WorldAcces gratuit pentru testarea serviciului, necesită altfel abonament. Baltimore, Maryland: Johns Hopkins University Press. pp. 1–328. ISBN 0801880335.
  27. ↑ Vaughan, T. A.; Ryan, J. M.; Czaplewski, N. J. (). Mammalogy. Burlington, Massachusetts: Jones & Bartlett Learning. pp. 1–750. ISBN 9781284032093.
  28. ↑ Hunter, L. (). Field Guide to Carnivores of the World. Bloomsbury Wildlife. pp. 1–271. ISBN 978-1472950796.
  29. ↑ „100 of the World's Worst Invasive Species”. Invasive Species Specialist Group.