Andrei Pleșu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Andrei Pleșu
Date personale
Născut (75 de ani)
București
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor, estetician, istoric al artei
Limbi vorbitelimba română[5][6]
limba germană
limba franceză
limba engleză Modificați la Wikidata
Partid politicFrontul Salvării Naționale, Partidul Comunist Român[1]  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Națională de Arte București
Activitatea literară
PatronajUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
Specie literarăeseu
Note
PremiiEhrendoktor der Humboldt-Universität zu Berlin[*][[Ehrendoktor der Humboldt-Universität zu Berlin |​]][2]
Medalia Goethe[*][3]
Theodor Heuss Preis[*][[Theodor Heuss Preis (award conferred by the German Theodor Heuss Stiftung since 1965)|​]][4]
doctor honoris causa al Universității din Freiburg[*]
Legiunea de Onoare în grad de Mare Ofițer[*]
Comandor al Ordinului Artelor și Literelor[*]  Modificați la Wikidata

Andrei Gabriel Pleșu (n. 23 august 1948, București) este un scriitor și eseist român, estetician și istoric al artei. A fost ministrul Culturii (28 dec. 1989 - 16 oct. 1991) și ministrul Afacerilor Externe (29 dec. 1997 - 22 dec. 1999).

Biografie

Cercetător la Institutul de Istoria Artei, participă alături de Gabriel Liiceanu la seminariile private ținute de Constantin Noica la Păltiniș. Încadrabile în prealabil preocupărilor conexe istoriei și teoriei artei, volumele, studiile și cronicile sale din presa timpului își lărgesc treptat tematica înspre domeniul moralei și al antropologiei culturale, recomandându-l imediat, prin percutanța ideilor și luxurianța stilului, drept unul dintre cei mai captivanți eseiști ai vremii.[judecată de valoare]

În 1982, în urma scandalului „meditației transcendentale”, „afacere” barocă instrumentalizată de puterea comunistă pentru a compromite intelectualitatea vremii, este „exilat” la Tescani și i se ia dreptul de semnătură.

În replică, Andrei Pleșu i-a trimis două scrisori lui Nicolae Ceaușescu, în care îi cerea acestuia să intervină, pentru a nu fi pus la zid pentru participarea la o conferință pe tema “meditației trancendentale".[7]

După prăbușirea regimului comunist, înființează institutul de studii avansate „New Europe College”, revista culturală Dilema (azi, Dilema veche) și acceptă în diverse perioade o serie de funcții publice.

Ca scriitor, înregistrează un important succes de stimă și de public[judecată de valoare] cu volumele Minima moralia (1988), Jurnalul de la Tescani (1993) și Despre îngeri (2003). Contrastul formal între o problematică gravă (cu deosebire morală, teologică și existențială) și abordarea ei relaxată, adesea ludică și de o frapantă veracitate, constituie elementul determinant al stilului său de autor. Ilustrativ în acest sens e propriul său portret:

„Citesc cu plăcere, îmi plac ideile și îl caut pe Dumnezeu. Dar îmi plac și cîrnații de Pleșcoi, bufoneriile crude, brînzeturile răscoapte, cheful, hetaira, romanța. Sunt, hélas, lacom, echivoc, ușor de atras spre lejerități de tot soiul... Asta e, vreau-nu-vreau, "rețeta" mea existențială, tensiunea primejdioasă a destinului meu. (...) Cine - atribuindu-mi perfecțiuni geometrice - e dezamăgit să-mi vadă ridurile, și-a creat un interlocutor fals și nu am de gînd să încurajez o asemenea anomalie ”

.[necesită citare]

Angajarea publică

Opera

Scrieri publicate în țară

  • Călătorie în lumea formelor, Meridiane, 1974
  • Pitoresc și melancolie, Editura Univers, 1980; reeditări ulterioare (Humanitas) 2003, 2009
  • Francesco Guardi, Meridiane, 1981
  • Ochiul și lucrurile, Meridiane, 1986
  • Minima moralia (elemente pentru o etică a intervalului), Cartea românească, 1988, reeditări ulterioare (Humanitas) 2002, 2005
  • Dialoguri de seară, Harisma, 1991
  • Jurnalul de la Tescani, Humanitas, 1993, 1996, 2003, 2005, 2011
  • Limba păsărilor, Humanitas, 1994, 1997, 2009
  • Chipuri și măști ale tranziției, Humanitas, 1996
  • Tescani napló, Koinónia, 2000 (Jurnalul de la Tescani, trad. de Horváth Andor)
  • Transformări, inerții, dezordini. 22 de luni după 22 decembrie 1989 (coautori Petre Roman și Elena Ștefoi), Polirom, 2002
  • Despre îngeri, Humanitas, 2003[9], 2005, 2012
  • Obscenitatea publică, Editura Humanitas, 2004
  • Comèdii la porțile Orientului, Editura Humanitas, 2005, 2006, 2008, 2011, 2012
  • Despre bucurie în Est și în Vest și alte eseuri, Humanitas, 2006, 2007
  • Angyalok, Koinónia, 2006 (Despre îngeri, trad. de Székely Melinda)
  • Sensuri metafizice ale crucii (în colaborare), Editura Humanitas, 2007
  • Note, stări, zile (1968 - 2009), Editura Humanitas, 2010, 2012
  • Despre frumusețea uitată a vieții (reunește eseuri din "Dilema veche" și "Adevărul"), Editura Humanitas, 2011
  • Față către față. Întâlniri și portrete, Editura Humanitas, 2011
  • Parabolele lui Iisus, Editura Humanitas, 2012

Lucrări publicate în străinătate

  • Corot, Murray's Sales and Service, 1973
  • Reflexion und Leidenschaft, Wien: Deuticke, 1992
  • Madarak nyelve, Pécs: Jelenkor, 2000 (Minima moralia și Limba păsărilor trad. de Horváth Andor)
  • Eliten - Ost und West, Berlin, de Gruyter, 2000
  • Wer in der Sonne steht, wirft Schatten, Ostfildern vor Stuttgart, ed. Tertium, 2000
  • Die Toleranz und das Intolerable, Basel, Schwabe, 2004
  • Actualité des anges, ed. Buchet-Chastel, 2005

Audio books

  • Despre îngeri, Humanitas, 2003, 2005
  • Comedii la porțile Orientului, Humanitas, 2005, 2011
  • Un alt fel de Caragiale, Humanitas, 2006, 2007, 2009; autor: I L Caragiale, lectură: Andrei Pleșu
  • El major și ea minoră, Humanitas, 2008; autor: George Topirceanu, lectură: Andrei Pleșu
  • Minima moralia, Humanitas, 2009
  • O noapte ploua-n cinstea mea... O noapte ploua-n cinstea ei..., Humanitas, 2010; autor: Ion Minulescu, lectură: Andrei Pleșu
  • Plugarul și moartea, Humanitas, 2011; autor: Johannes von Tepl, lectură: Andrei Pleșu
  • 50 de minute cu Pleșu și Liiceanu, Humanitas, 2011
  • Despre frumusețea uitată a vieții, Humanitas, 2012

Lucrări colective

  • Sensuri metafizice ale crucii, Anca Manolescu, Andrei Pleșu, Horia-Roman Patapievici, Gabriel Liiceanu, Ed. Humanitas, 2007
  • Despre Noica | Noica inedit, Andrei Pleșu, Ioana Pârvulescu, Dan C. Mihăilescu, Gabriel Liiceanu, Alexandru Dragomir, Andrei Cornea, Ed. Humanitas, 2009

Note

  1. ^ https://pressone.ro/andrei-plesu-la-70-de-ani-un-dialog-despre-curaj-si-compromisuri-i/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ https://www.hu-berlin.de/de/ueberblick/menschen/ehrungen/ehrendoktor, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ (PDF) https://www.goethe.de/resources/files/pdf290/liste_preistraegerinnen_goethe-medaille_1955-20222023.pdf  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ https://www.theodor-heuss-stiftung.de/das-archiv/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  7. ^ http://www.evz.ro/detalii/stiri/plesu-periat-si-apoi-linsat-de-regizorul-iliesiu-968451.html Pleșu, periat și apoi linșat de regizorul Ilieșiu, 27 februarie 2012, Marius Vulpe, Evenimentul zilei, accesat la 3 iulie 2012
  8. ^ http://www.jurnalul.ro/politica/demisie-andrei-plesu-l-a-parasit-pe-basescu-45773.htm Demisie - Andrei Plesu l-a parasit pe Basescu], 3 mai 2005, Monica Iordache, Oana Stancu, Jurnalul Național, accesat la 27 iulie 2012
  9. ^ http://www.jurnalul.ro/jurnalul-national/sprijin-vCuvântul" și LiterNet, http://editura.liternet.ro/carte.php?carte=140 e-book, 2005

Legături externe

Texte ale autorului disponibile on-line

Interviuri


Predecesor:
Adrian Severin
Ministrul Afacerilor Externe
29 decembrie 199722 decembrie 1999
Succesor:
Petre Roman