Sari la conținut

Alexandra Orban

Adaugă legături
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alexandra Orban
Date personale
Născută7 noiembrie 1942
București, România
Cetățenie România Modificați la Wikidata
OcupațieRealizator de Teatru și Film de televiziune, scriitor, editor
Activitate
EducațieUniversitatea București, Facultatea de Filosofie, Secțiile Filosofie Generală și Ziaristică
OrganizațieSocietatea Română de Televiziune
PremiiOrdinul Ziariștilor clasa I, Aur, acordat în anul 2012, de către Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, pentru valoarea de excepție a pieselor de TEATRU TV realizate / Premiile Asociației Profesioniștilor de Televiziune din România în anii: 1998, 2002, 2003, 2004, 2012
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Alexandra (Cândea) Orban (n. 7 noiembrie 1942, București) este o realizatoare de televiziune, specializată în domeniile teatrului și filmului. Redactor, realizator și producător TV, a semnat, de-a lungul a peste patru decenii de activitate, pe genericele a numeroase producții de televiziune. A fost distinsă cu Ordinul Ziariștilor, Clasa I, Aur pentru valoarea de excepție a pieselor de Teatru TV realizate, acordat de către Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (2012). Premiată de către Asociația Profesioniștilor de Televiziune din România în 1998, 2002, 2003, 2004, 2012.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

A absolvit Facultatea de Filosofie, Secțiile Filosofie Generală și Ziaristică ale Universității din București (1965). Studii postuniversitare de Jurnalism(1972), absolvite cu lucrarea Limbajul telegenic în transpunerea operei literare[1], coordonator Octavian Paler.

Activitate profesională

[modificare | modificare sursă]

După absolvire, colaborează, o scurtă perioadă, cu Societatea Română de Radiodifuziune, după care este angajată la Societatea Română de Televiziune(1965). În calitate de redactor la Redacția Culturală, Secția Literară (1965-1973), semnează scenariile unor filme documentare despre mari personalități române, ca: Panait Istrati (1968), Victor Eftimiu (1968), Nicolae Iorga (1969), Liviu Rebreanu (1969), Marin Preda (1973). În "România literară"[2] din 1970, cronicarul notează, "Emisiunea literară de joi seară este un alt motiv de autorespect al Televiziunii prin rubrica despre Marin Preda cu aparatul de filmat printre Moromeți. Un moment de-a dreptul încântător - inteligența, naturalețea imaginii și comentariul ne fac să regretăm neașteptat de brusca sfârșire a peliculei". Realizează interviuri cu scriitori, regizori, actori, oameni de stiință și cultură precum Nina Cassian, Alexandru Ivasiuc, Zaharia Stancu, Eugen Barbu, Marin Preda, Ana Blandiana, Henri Coandă, Grigore Moisil, Solomon Marcus, Sorin Stati, Ascanio Damian, Dan Eremia Grigorescu, Liviu Ciulei, Tudor Mușatescu, Aurel Baranga.

Între anii 1973-1995 este realizator de spectacole de teatru din dramaturgia română și universală, în cadrul serilor de Teatru TV. Colaborează cu regizorii: Liviu Ciulei[3], Cătălina Buzoianu, Sorana Coroamă-Stanca, György Harag, Ion Finteșteanu, Alexa Visarion, Anca Ovanez, Petre Sava Băleanu[4], Cornel Popa, Cornel Todea, Letiția Popa, Eugen Todoran, Tudor Mărăscu, Olimpia Arghir, Dan Necșulea[5], Silviu Jicman, Dinu Cernescu, aducând pe micul ecran creațiile dramaturgilor români: I.L. Caragiale, Victor Ion Popa, G.M. Zamfirescu, Horia Lovinescu, Titus Popovici, Paul Everac, sau dramatizări din romancierii Mihail Sadoveanu și Cezar Petrescu.

În aceeași perioadă propune și coordonează prezența, tot în serile de Teatru TV, a dramaturgiei creată de marile televiziuni ale lumii din Franța, Italia, Portugalia, Germania, Anglia, Norvegia, Rusia, Polonia, Cehia, Bulgaria, Japonia. Dramaturgi precum: William Shakespeare, Carlo Goldoni, Luigi Pirandello, Jean Racine, Victor Hugo, Pierre Corneille, Molière, J.A. Strindberg, Henrik Ibsen, Heinrich von Kleist, Friedrich Schiller, Johann Wolfgang von Goethe, Aleksandr Pușkin, Aleksandr Ostrovski, Anton Cehov și alții, prezenți pe canalele TVR.

Munca redacției Teatru a Televiziunii Române, realizator Alexandra Orban, care asigură transmiterea Integralei Shakespeare[6] a avut de întâmpinat greutăți mari, legate, în special, de traducerea textelor, dar ea a permis ca aceste spectacole să devină o memorabilă inițiativă a televiziunii noastre. — Gelu Ionescu, România Literară, 18 mai 1981

Pentru înființarea și buna funcționare a Redacției de Documentare din cadrul Societății Române de Televiziune, apelează la experiența mai multor biblioteci de prestigiu. În prim-plan s-a aflat Biblioteca Națională a României care trecea, prin același proces de modernizare și digitalizare. Pe modelul acesteia, al Bibliotecii Ambasadei SUA la București, al Institutului Goethe al Ambasadei Germaniei, al British Council și al Institutului Francez, creează această Redacție complexă, angajând personal cu studii de specialitate, IT-iști, biblioteconomiști, achiziționând softuri de mare putere.

În anul 1996, la a 40-a aniversare a Televiziunii Române, publică sub genericul revistei Viziune Tele, volumul “125 de teleaști despre ei înșiși, despre Televiziunea Română”[7], o restituire a imaginii acestei instituții prin amintirile celor ce au iubit, timp de patru decenii, munca de televiziune.

Dan Mihăescu, cunoscut creator TV notează:

Când atâta lume gâfâie să demonstreze că televiziunea națională a fost doar o zonă mizeră a deșertului cultural, Anda face istorie. O istorie semnată cu nume ilustre, arondate la nemurire. Oameni care au fost și nu mai sunt, oameni care au fost și sunt. Se pot distruge pelicule și s-au distrus, se pot șterge benzi compromițătoare și s-au șters, se pot colora evenimente din alb în negru și invers, cu varii interese, dar memoria noastră, a tuturor,nu poate fi..reformată! — Dan Mihăescu, ”Eu mințeam poporul cu televizorul”, pag 292-293, Editura Universal Dalsi, 1998

În anul 2011, publică volumul: ”Mărturii esențiale. Personalități emblematice ale culturii la TVR”[8], apărut cu sprijinul SRTV, Bucuresti, 2011.

Vă mulțumesc, doamnă Orban, călduros pentru inspiratul volum “Mărturii Esențiale”, pe care l-am citit cu viu interes și specială considerație. Vă felicit pentru felul generos și autentic în care ați împlinit această carte, în respect pentru instituția pe care o serviți și pentru oamenii ei talentați, care în ciuda vremurilor învolburate au rezistat timpului și și-au construit libertatea cuvântului în puterea credinței.[9] — Mihair, 18 iunie 2012

Filmografie

[modificare | modificare sursă]

Teatru TV

[modificare | modificare sursă]

Semnează, în perioada 1973-1995, adaptări tv și este redactorul a numeroase spectacole de teatru din dramaturgia română clasică și contemporană ca și din dramaturgia universală, propunând și difuzarea unor piese de teatru produse de marile televiziuni ale lumii. Inclusiv Integrala Shakespeare, producție BBC. Toate titlurile spectacolelor care urmează se regăsesc, cu detalii artistice și realizator, pe site-ul Teatrului național de televiziune la TVR.[15]

Teatru radiofonic

[modificare | modificare sursă]

Cărți publicate

[modificare | modificare sursă]
  • “125 de teleaști despre ei înșiși, despre Televiziunea Română”[22]
  • “Mărturii esențiale. Personalități emblematice ale culturii la TVR”[23]
  • “Primăverii, o, tu, Primăverii. Cartier de fericiri și nefericiri“[24]

Editor

[modificare | modificare sursă]
  • “TVR în competiții naționale și internaționale ,1962-2001”[25]
  • “Exploratori la polul visului,Teatrul Național de Televiziune, 1957-2001”[26]
  • “Creația în opera Sfântului Augustin”[27]
  • “Văile și piscurile credinței. Predici dintr-un an liturgic”[28]
  • “Rugăciuni la altarul cu flori, Biserica Sacré Coeur din București”[29]

Distincții, premii, diplome

[modificare | modificare sursă]
  • Ordinul Ziariștilor, Clasa I Aur, acordat în anul 2012, de către Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, pentru valoarea de excepție a pieselor de Teatru TV realizate
  • Medalia omagială la împlinirea a 90 de ani de la înființarea Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, 13 decembrie 2019
  • Premiul Memoria televiziunii pentru editarea revistei Viziune Tele și a volumului “125 de teleaști despre ei înșiși, despre Televiziunea Română”, APTR, 1998
  • Distincția Omagiu acordată de către Senatul APTR profesioniștilor care au marcat istoria Televiziunii, APTR,2003
  • Premiul Carte de televiziune pentru volumul ”Mărturii esențiale. Personalități emblematice ale culturii la TVR”, APTR, 2012
  • Diplome la aniversarea a 40, 45, 55, 60 de ani ai Societății Române de Televiziune

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ George Marcu, Personalități feminine contemporane din România - Dicționar Biografic, Editura Meronia, București, 2013, pag.308
  2. ^ România literară, 17 septembrie 1970, pag. 29
  3. ^ O scrisoare pierdută - Teatrul Lucia Sturdza Bulandra a fost preluată de Televiziunea Română în anul 1982. Din cauză că Liviu Ciulei părăsise țara, munca sa nu mai putea fi popularizată cu ușurință. Spectacolul a fost filmat într-o singură noapte, pe ascuns, în mare grabă. Totul s-a făcut cu mare discreție pe răspunderea lui Tudor Vornicu.
  4. ^ Silvia Kerim, Formula As, aprilie 2009, pag. 17 - Cronică despre Pescărușul, spectacol transmis pe TVR2, 19 aprilie 2009. Bijuteriile, de această dată, sunt spectacolele de Teatru TV.
  5. ^ Constantin Paraschivescu, Frica de Ibsen - Exploratori la Polul Visului, Teatrul Național de Televiziune, București 2001, pag. 84-85. Dan Necșulea: "În anul 1988 am hotărât să montez un Ibsen: Stâlpii societății, cel numit în epocă distrugătorul de iluzii era mai actual ca oricând... Fiecare rând al piesei trebuia să fie apărat. Textul era prea străveziu și avea prea multe trimiteri. Făcea parte din categoria pieselor subversive. Deși a fost cenzurat, finalul piesei conține o frază care a dinamitat vizionarea: <<Stâlpii societății sunt adevărul și libertatea>>. Această frază a scăpat, pentru că, practic încheia spectacolul și pentru că atât eu cât și restul echipei ne-am bătut ca ea să rămână".
  6. ^ Constantin Paraschivescu, Teatrul Național de Televiziune, București, 2001, pag.190-201. Integrala Shakespeare a debutat în decembrie 1980 cu spectacolul Cum vă place, dar în 1982 a fost întreruptă: Fără explicații. Iarna înghețului spiritual cuprinsese România.
  7. ^ 40 de ani de televiziune, 125 de teleaști despre ei înșiși despre Televiziunea Română, anticariat-unu.ro, accesat la 10 iulie 1996
  8. ^ Marturii esentiale, targulcartii.ro, accesat la 2 august 2011
  9. ^ Alexandra Orban, Primăverii, o, tu, Primăverii, pag. 254-257
  10. ^ L. Dobre, Ziarul Ziua, 12 martie 2003, pag.8. Dan Necșulea propune o variantă autohtonă a Nașului, Francis Ford Copola. Mafia românească de după 1989 regrupează foști nomenclaturiști care fac afaceri de calibru și distrug totul în jur, ca lăcustele. Interesele foștilor intră în conflict cu cele ale lupilor tineri care folosesc aceleași mijloace (corupția și crima) pentru aceleași scopuri (banii și puterea politică).
  11. ^ Tandrețea lăcustelor, tvr.ro, accesat la 5 martie 2019
  12. ^ Proiecție ICR - „Un veac fără tezaur”, regia Lucia Hossu Longin Arhivat în , la Wayback Machine., aarc.ro, accesat la 25 mai 2016
  13. ^ Programul Radio-Tv, Viața literară, luni 7 decembrie 1970
  14. ^ Programul Radio-Tv, joi 21 ianuarie 1971
  15. ^ Teatrul național de televiziune, tvr.ro, accesat la 25 ianuarie 2020
  16. ^ TEATRU TV din Arhiva de aur - "O scrisoare pierdută", tvr.ro, accesat la 10 februarie 2014
  17. ^ „Pescărușul” de Cehov, o montare memorabilă în regia lui Petre Sava Băleanu, tvr.ro, accesat la 26 septembrie 2014
  18. ^ Olimpia Arghir în lumina amintirilor, tvr.ro, accesat la 5 mai 2014
  19. ^ VOCEA UMANĂ de Jean Cocteau, fnt.ro, accesat la 25 noiembrie 2022
  20. ^ Nopți fără lună, youtube - Teatru radiofonic, accesat la 1 septembrie 2018
  21. ^ Peruchierul, youtube - zamazing channel, accesat la 10 noiembrie 2021
  22. ^ Volum apărut la a 40-a aniversare a TVR. Editor Direcția de Logistică și Memorie SRTV, Bucuresti 1996, 251 pagini însoțite de fotografiile celor 125 de teleaști. Premiul APTR 1998. Cota la Biblioteca Academiei Române:III771848
  23. ^ Volum apărut cu sprijinul SRTV, 575 pagini. Coperta arh.Ana-Maria Orban. Premiul APTR 2012. Cota la Biblioteca Academiei Române:II 903712
  24. ^ București, 2021, 491 pagini. Coperta arh.Ana-Maria Orban. Cota la Biblioteca Academiei Române:II1055026. În cronica publicată la apariția acestui volum și intitulată Carte frumoasă cinste cui te-a scris, scriitorul Dinu Săraru argumentează că “reconstituirea istoriei cartierului Primăverii, ridicat în interbelic cu sprijinul regelui Carol al II-lea, prin inginerul Nicolae Caranfil și arhitectul Octav Doicescu, prietenul lui Constantin Brâncuși, dar și povestirea amintirilor legate de universul Televiziunii aflată, la începuturile ei în această zonă, se fac cu un talent scriitoricesc fermecător, cu argumentele unei scriituri cuceritoare, plină de parfum, de poezie, de meditație, de nostalgie, de judecăți de valoare care lasă convingerea că prin această carte debutează în literatura română un scriitor adevărat, un scriitor de sărbătoare”.
  25. ^ Autor Tamara Pașca, coperta Ștefan Machedon, 560 pagini, 2001. Volum editat cu sprijinul Societății Române de Televiziune și apărut la a 45-a aniversare a instituției. Cota la Biblioteca Academiei Române:III 805418
  26. ^ Autor Constantin Paraschivescu, 320 pagini, 2001. Volum editat cu sprijinul Societății Române de Televiziune și apărut la a 45-a aniversare a instituției. Cota la Biblioteca Academiei Romîne: II 810941
  27. ^ Autor Preot Eduard Giurgi, prefață Alexandra Orban, editura ARCB, 2016. Cota la Biblioteca Academiei Române: II 985070
  28. ^ Autor Preot Eduard Giurgi, ediție îngrijită de Alexandra Orban, editura ARCB, 2016. Cota la Biblioteca Academiei Române: II 984604
  29. ^ Autor Maria Adina Giurgi și Emanuela Giurgi, prefață Alexandra Orban, editura ARCB, 2016

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • George Marcu, “Personalități feminine contemporane din România”, Dicționar Biografic, Alexandra Orban,pag 308,Editura Meronia, București, 2013
  • Dan Mihăescu, ”Eu mințeam poporul cu televizorul”, pag 292-294, Editura Universal Dalsi, București, 1998
  • Nicolae Georgescu, ”Un an din viața lui Eminescu”, pag 337-342, Editura Floare Albastră, Bucuresti, 2006
  • Constantin Paraschivescu, ”Exploratori la Polul Visului,Teatru Tv 1957-2001”; Regizorul Dan Necșulea se confesează, Frica de Ibsen, pag 84-85 și Integrala Shakespeare de Alexandra Orban, pag189-205; volum editat de SRTV, Bucuresti , 2001


Această pagină necesită categorisire.
Pagina este insuficient categorisită sau nu a fost inclusă în nicio categorie tematică.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Alexandra_Orban&oldid=16446530